Radu Voina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Medalii
Olimpice
Handbal
Bronz München 1972 echipe
Argint Montreal 1976 echipe
Bronz Moscova 1980 echipe
Campionate Mondiale
Aur RDG 1974 echipe

Radu Voina (n. 29 iulie 1950, Sighișoara) este un fost handbalist român, care a făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, medaliată cu argint olimpic la Montreal 1976 și cu bronz olimpic la München 1972 și Moscova 1980. Ca antrenor, a obținut medalia de bronz la Los Angeles 1984.

În 1974 a făcut parte din echipa care a cucerit medalia de aur la Campionatul Mondial desfășurat în RDG.

Carieră[modificare | modificare sursă]

Căsătorit cu Carmelita Voina. Cei doi au împreună doi copii, pe Bianca și Bogdan Voina.

Format la juniori de profesorii Lucian Albu și Buiuc, la clubul Voința Sighișoara. A început activitatea de performanță sub îndrumarea prof. Eugen Trofin, la Universitatea București.

Activitate ca jucători la nivel de juniori sub culorile echipei Voința Sighișoara, iar la nivel de seniori la Universitatea București (1969/70 - 1972/73) și la CSA Steaua București (1973/74 - 1980/81). Maestru al sportului din 1971 - pentru merite sportive la Universitatea București. Maestru emerit al sportului din 1974 - pentru performanțe realizate în cadrul clubului militar.

Antrenor emerit din 1992. A antrenat echipe din România - CSA Steaua București (1981/82 - 1990/91) și Franța - RC Strasbourg (1991 - 1995) și HC Selestat (1995 - 2000).

A antrenat echipa națională masculină a României, în perioada 2001 - 2004. A mai activat ca antrenor secund la lotul național de seniori în anii 1983 și 1984.

În timpul activității ca jucător la CSA Steaua București, a câștigat două medalii olimpice (argint la Montreal 1976 și bronz la Moscova 1980). A participat la trei ediții ale Campionatului Mondial (1974 - locul 1, 1978 - locul 7, 1982 - locul 5), la două ediții ale Campionatului Mondial Universitar (două titluri de campion, în 1975 și 1977). Medaliat cu argint la ediția din 1979 a SuperCupei Campionilor Olimpici și Mondiali. Participant la patru ediții ale Cupei Campionilor Europeni (1974/75 - locul 3-4, 1976/77 - locul 1, 1980/81 și 1982/83 - eliminare în optimi de finală). A participat la două ediții ale Spartachiadei militare de vară (1977 și 1981 - locul 5), medaliat cu aur la Jocurile Balcanice din 1981. Șapte titluri de campion național (1973/74 - 1976/77, 1978/79 - 1980/81) și o Cupă a României (1980/81).

Antrenor la handbal masculin[modificare | modificare sursă]

Ca antrenor, a condus ca secund lotul național de seniori, cu care a câștigat medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Los Angeles 1984 și aurul la ediția din 1983 a Jocurilor Balcanice. În calitate de antrenor principal, a condus CSA Steaua București la șapte ediții ale Cupei Campionilor Europeni (1982/83 - eliminare în optimi de finală, 1984/85 și 1985/86 - locul 3-4, 1987/88 - locul 5-8, 1988/89 - locul 2, 1989/90 - eliminare în optimi de finală, 1990/91 - locul 5-8. A câștigat argintul la ediția din 1985 (desfășurată în anul următor) a Spartachiadei Militare de vară. Opt titluri de campion național al României (1981/82 - 1984/85, 1986/87 - 1989/90) și o Cupă a României (1989/90).

Dintre handbaliștii pe care i-a pregătit și în calitate de antrenor la lotul național de seniori s-au evidențiat pe plan internațional Dumitru Berbece, Marian Dumitru, Nicolae Munteanu, Vasile Stângă - medaliați cu bronz la Los Angeles 1984 și cu aur la SuperCupa Campionilor Olimpici și Mondiali din 1983, Adrian Simion - medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de la Los Angeles 1984.

Dintre sportivii pe care i-a pregătit la nivelul clubului s-au evidențiat pe plan internațional Dumitru Berbece, Paul Cicu, Marian Dumitru, Adrian Ghimeș - medaliați cu bronz la ediția din 1990 a Campionatului Mondial, Dumitru Berbece, Paul Cicu, Marian Dumitru, Adrian Ghimeș, Constantin Petre, Adrian Simion, Vasile Stângă, Tudor Vasile - medaliați cu aur și argint la Campionatele Mondiale Universitare, precum și componenții echipei medaliate cu argint la ediția 1988/89 a Cupei Campionilor Europeni.

În februarie 2008 a început să comenteze la Eurosport.

Antrenor la handbal feminin[modificare | modificare sursă]

A fost antrenorul echipei naționale feminine de handbal a României, funcție pe care a ocupat-o din octombrie 2008. Din februarie 2009 până în mai 2010, și din nou din martie 2011 a fost și antrenor la Oltchim Râmnicu-Vâlcea, cu care, în premieră, a ajuns în finala Ligii Campionilor.

Distincții[modificare | modificare sursă]

În 2009, a fost decorat cu ordinul Meritul Sportiv cl. II-a.[1]

Sala polivalentă din Sighișoara este numită in cinstea lui.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri