Cornel Penu

Cornel Penu
Informații generale
Data nașterii	16 iunie 1946 (79 de ani)
Locul nașterii	Galați, România
Naționalitate	România
Înălțime	1,91 m
Greutate	87 kg
Post	portar[*]​
Echipa națională
Ani	Țară
	România
Palmares Jocurile Olimpice Argint Montreal 1976 echipe Bronz München 1972 echipe Campionatul Mondial Aur Franța 1970 echipe Aur RDG 1974 echipe Bronz Suedia 1967 echipe

Cornel Penu (n. 16 iunie 1946, Galați, România) este un fost handbalist român, dublu campion mondial în 1970 și 1974. A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, care a fost medaliată cu argint olimpic la Montreal 1976 și cu bronz olimpic la München 1972. Numit „uriașul blând” al handbalului românesc și considerat cel mai mare portar al României.

Carieră

Cornel Penu, Gheorghe Gruia și Cornel Oțelea prezentând trofeele câștigate (1970)

S-a născut în Galați, dar părinții săi s-au mutat la Buzău când avea trei ani. S-a apucat de handbal și de fotbal la Școala Generală 8 din Buzău, evoluând pe postul de portar de la început,fiind descoperit în clasa a V-a, de către profesorul de educație fizică Morișcă, apoi s-a specializat în handbal la Școala Sportivă, sub îndrumarea lui Constantin Căpățână. În paralel cu studiile la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Galați a activat la clubul Știința. În anul 1967 s-a transferat la CS Dinamo București. În același an a fost campion mondial de tineret și medaliat cu bronz la Campionatul Mondial de seniori. Trei ani mai târziu a devenit campion mondial după ce România a trecut la limită, scorul fiind 13–12, de Germania de Est.

La Jocurile Olimpice din 1972 de la München România a trecut de grupele principale pe locul doi și a întâlnit Germania de Est. S-a impus cu scorul 19–16, cucerind medalia de bronz, prima medalie olimpică dintr-o serie de trei pentru handbalul românesc. În 1974 a câștigat al doilea titlu mondial, România învingând din nou Germania de Est. La Jocurile Olimpice din 1976 de la Montreal România a ajuns în finală, dar a pierdut 15–19 cu Uniunea Sovietică și s-a mulțumit cu argintul.

După ce s-a retras din activitate competițională în 1980 a devenit antrenor la echipa națională, iar apoi la Dinamo București. A pregătit și Hidrotehnica Constanta și ASA Buzău. Din 1993 a activat la Marrakech, Maroc, iar apoi a plecat în Franța, la Sedan. După ce s-a pensionat, a continuat să îi antreneze pe copii din cadrul clubului din Sedan.

Pentru realizările sale a fost numit maestru emerit al sportului. În anul 2000 a primit Medalia națională „Serviciul Credincios” clasa I.

Distincții

• Ordinul Muncii clasa I (29 martie 1974) „pentru comportarea remarcabilă și ocuparea locului I la Campionatul mondial de handbal masculin – ediția 1974 –, precum și pentru contribuția deosebită adusă la dezvoltarea acestui sport și la creșterea prestigiului sportului românesc pe plan internațional”
• Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a II-a (18 august 1976) „pentru rezultatele deosebite obținute la Jocurile olimpice de vară de la Montreal – 1976, precum și pentru contribuția adusă la dezvoltarea activității sportive și la creșterea prestigiului sportului românesc pe plan internațional”

Lectură suplimentară

• Penu, Cornel; Geambașu, Cristian (2017). Penu. A câștiga. A apăra. A trăi. Buzău: Editgraph. 

Legături externe

• Cornel Penu la Comitetul Olimpic și Sportiv Român (arhivat)
• en Cornel Penu la Olympedia.org