Cornel Penu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cornel Penu
Cornel Penu, Gheorghe Gruia și Cornel Oțelea prezentând trofeele câștigate
Informații personale
Născut(ă) (71 de ani)
Galați, România
Înălțime 1,91 m
Greutate 87 kg
Echipa națională
  România România

Cornel Penu (n. 16 iunie 1946, Galați) este un fost handbalist român, dublu campion mondial în 1970 și 1974. A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, care a fost medaliată cu argint olimpic la Montreal 1976 și cu bronz olimpic la München 1972. Este considerat cel mai mare portar al României.[1]

Carieră[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Galați, dar părinții săi s-au mutat la Buzău când avea trei ani.[1] S-a apucat de handbal și de fotbal la Școala Generală 8 din Buzău, evoluând pe postul de portar de la început, apoi s-a specializat în handbal la Școala Sportivă, sub îndrumarea lui Constantin Căpățână.[2] În paralel cu studiile la Facultatea de Mechanică din Galați a activat la clubul Știința. În anul 1967 s-a transferat la CS Dinamo București. În același an a fost campion mondial de tineret și medaliat cu bronz la Campionatul Mondial de seniori. Trei ani mai târziu a devenit campion mondial după ce România a trecut la limită, scorul fiind 13–12, de Germania de Est.

La Jocurile Olimpice din 1972 de la München România a trecut de grupele principale pe locul doi și a întâlnit Germania de Est. S-a impus cu scorul 19–16, cucerind medalia de bronz, prima medalie olimpică dintr-o serie de trei pentru handbalul românesc.[3] În 1974 a câștigat al doilea titlu mondial, România învingând din nou Germania de Est. La Jocurile Olimpice din 1976 de la Melbourne România a ajuns în finală, dar a pierdut 15–19 cu Uniunea Sovietică și s-a mulțumit cu argintul.

După ce s-a retras din activitate competițională în 1980 a devenit antrenor la echipa naționala, iar apoi la Dinamo București. A pregătit și Hidrotehnica Constanta și ASA Buzău. Din 1993 a activat la Marrakech, Maroc, iar apoi a plecat în Franța, la Sedan. După ce s-a pensionat a continuat să îi antreneze pe copii din cadrul clubului din Sedan.[4]

Pentru realizările sale a fost numit maestru emerit al sportului. În anul 2000 a primit Medalia națională „Serviciul Credincios” clasa I.

Note[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Penu, Cornel; Geambașu, Cristian (). Penu. A câștiga. A apăra. A trăi. Buzău: Editgraph. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]