Răscoala lui Rákóczi

Războiul de independență Rákóczi
Parte din Războiul Succesiunii Spaniole
Informații generale
Perioadă 15 iunie 1703 - 1 mai 1711 Loc Ungaria, Transilvania și Croația Rezultat Victoria militară a Habsburgilor, dar guvernul imperial retrage decretele nefavorabile Regatului Ungar, dând și alte favoruri
Beligeranți
Sf. Imperiu Roman Croația Sârbii din Voivodina Sașii transilvăneni Danemarca	Regatul Ungar Regatul Franței
Conducători
Eugeniu de Savoia János Pálffy Leopold Schlick Sigbert Heister Ludwig Herbeville Guido Starhemberg Franjo Krsto Delišimunović Franjo Vragović	Francisc Rákóczi al II-lea Miklós Bercsényi Sándor Károlyi
Efective
circa 70.000	circa 60.000

Răscoala lui Rákóczi sau Războiul curuților (1703 – 1711) a fost primul război semnificativ al Regatului Ungar împotriva regimului Habsburgic.

Motive

După ieșirea Regatului Ungar între anii 1683 – 1699 de sub ocupația otomană, teritoriul maghiar a trecut în totalitate sub dominația Casei de Habsburg. Stăpânirea maghiară din Transilvania a fost înlocuită cu cea a Imperiului Habsburgic. În acești ani de război, nobilimea maghiară s-a resemnat, neîntrezărindu-se altă posibilitate de eliberare. În schimbul eliberării, ea a acceptat suzeranitatea Habsburgilor, acest lucru ducând și la pierderea dreptului de alegere liberă a regilor. După doi ani de la tratatul de la Karlowitz (1699), în 1701, s-a încercat obținerea independenței de către Mihai Apafi al II-lea, care însă a fost capturat și a fost obligat să cedeze scaunul princiar al Transilvaniei Împăratului Leopold I. Prin acest ultim act, s-a pierdut în totalitate controlul maghiar pe teritoriul Regatului Ungar (și a Principatului Transilvaniei, care fusese deja scos de sub administrația regatului prin Diploma Leopoldină din 1690).

Încă din 1697, țăranii s-au răsculat împotriva Habsburgilor, la Tokaj revolta însă a fost înăbușită de Curtea Habsburgică, ajutată de nobilimea maghiară. Între timp, relația dintre nobililea maghiară și curtea imperială s-a deteriorat din cauza introducerii Comisiei de Achiziții Noi (Neoacquistica Comissio), care administra teritoriile eliberate. Această comisie restituia nobilimii propriile moșii numai dacă nobilul dovedea cu acte dreptul său de proprietate și plătea 10 % din valoarea proprietății către tezaurul imperial (răscumpărarea de arme).

Pe plan internațional, datorită apropierii morții Împăratului Carol al II-lea al Spaniei, ultimul monarh spaniol din dinastia de Habsburg, se întrevedea un conflict franco-austriac. Francezii, pe baza principiului „inamicul inamicului meu este prietenul meu”, vrând să creeze dificultăți locale Habsburgilor austrieci, l-au contactat pe Rákóczi. Inițial, Rákóczi a ezitat, dar în toamna anului 1700 Ludovic al XIV-lea l-a trimis în solie pe contele Feriol care l-a asigurat pe Rákóczi că va fi susținut substanțial cu bani și arme. Rákoczi și contele Miklós Bercsényi au considerat că a venit momentul oportun să pornească războiul împotriva Habsburgilor.

Leopold I, Împărat Roman

Chiar în ziua în care a murit Carol al II-lea al Spaniei, pe 1 noiembrie 1700, Rákóczi a scris câte o scrisoare lui Ludovic al XIV-lea și ministrului său de externe, în care erau evidențiate interesele comune ale Regatului Ungar și Regatului Francez. Scrisorile au fost încredințate lui Longueval, un locotenent imperial de origine valonă, pe care Rákóczi îl cunoștea de 3 ani. Acest locotenent pleca din Ungaria de Nord (azi Slovacia) acasă și avea posibilitate să ajungă ușor din Belgia la Paris, dar Longueval l-a trădat pe Rákóczi, informând Curtea din Viena despre scrisori. Curtea imperială, vrând să afle mai multe, a lăsat scrisorile să ajungă la destinație. La Paris, scrisoarea cu răspunsul ministrului de externe francez, în care Franța oferea sprijin financiar și armament maghiarilor, a fost înmânată spionului vienez. A urmat o nouă scrisoare, despre care iarăși se știa la Curtea de la Viena. La 1 februarie 1701, Longueval s-a lăsat prins la Linz. La 18 aprilie, Rákóczi a primit o scrisoare de la mătușa sa, în care aceasta îi dădea de veste despre prinderea lui Longueval și că au fost găsite asupra lui scrisorile.

Rákóczi avea posibilitatea să fugă, deoarece era la castelul său din Nagysáros, lângă granița poloneză, însă nevrând să-și părăsească soția bolnavă, a rămas așteptând soldații imperiali. A fost arestat chiar în noaptea respectivă de oamenii generalului Solari. A fost dus la Eperjes (azi Prešov, Slovacia), și apoi, conform ordinului împăratului, la Wiener Neustadt (maghiară: Bécsújhely), fiind întemnițat în același loc din care a fost dus la eșafod cu 30 de ani în urmă bunicul său din parte mamei, Péter Zrínyi.

A fost interogat pentru prima oară abia după șase săptămâni de la întemnițare. Curtea, fără să țină seama de protestul lui Rákóczi, a format tribunalul special numai din nobili austrieci, la fel cum a făcut și în cazul interogărilor lui Péter Zrínyi și Cristof Francisc Frangepán. Francezii au intervenit prin iezuiți, facilitând evadarea lui Rákóczi, care a lăsat Împăratului o scrisoare în care a precizat că este gata să fie judecat, dar numai conform legislației maghiare.

Din temniță Rákóczi a fugit în Polonia, la Brzeżany (azi Berezhany, Ucraina), la Miklós Bercsényi, însă și acolo era în primejdie, deoarece pe capul său fusese pusă o recompensă de 10 000 de florini.

Bibliografie

• Bărbulescu, Mihai; Deletant, Dennis; Hitchins, Keith; Papacostea, Șerban; Teodor, Pompiliu (2007). Istoria României. București: Corint. p. 237. ISBN 978-973-135-031-8. 

Note

Vezi: "Curuții"

Istoria Ungariei
Acest articol este parte a unei serii
Panonia, formarea Ungariei
Panonia
Preistoria maghiarilor
Cucerirea Bazinului Panonic
Anii incursiunilor militare
Evul Mediu
Principatul Ungariei
Regatul Ungariei
Regatul Ungariei la începutul Epocii Moderne
Ocupația otomană
Regatul Ungariei Răsăritene
Principatul Transilvaniei
Războiul de independență condus de Francisc Rákóczi al II-lea (1703-1711)
Ungaria Regală
Istoria maghiară în secolul al XIX-lea
Epoca reformelor
Revoluția Maghiară din 1848-1849
Compromisul austro-ungar din 1867
Imperiul Austro-Ungar
Istoria maghiară în secolul al XX-lea
Revoluția Mîja-de-toamnă
Republica Ungară (1918-1919)
Republica Ungară a Sfaturilor
Republica Ungară (1919–1920)
Tratatul de la Trianon
Regatul Ungariei (1920–1944)
Ungaria în cel de-al Doilea Război Mondial
Statul Maghiar (1944-1945)
Republica Populară Ungară
Revoluția din 1956
Ungaria contemporană
Republica Ungară
Portal Ungaria