Prințul Wilhelm, Duce de Södermanland

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Prințul Wilhelm
Duce de Södermanland
Wilhelm1911.JPG
Căsătorit(ă) cu Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei
Urmași Prințul Lennart, Duce de Småland
Nume complet
Carl Wilhelm Ludvig
Casa regală Casa de Bernadotte
Tată Gustaf al V-lea al Suediei
Mamă Victoria de Baden
Naștere 17 iunie 1884(1884-06-17)
Palatul Tullgarn, Trosa, Suedia
Deces 5 iunie 1965 (80 de ani)
Castelul Stenhammer, Suedia

Prințul Wilhelm al Suediei și Norvegiei, Carl Wilhelm Ludvig (17 iunie 1884 - 5 iunie 1965), Duce de Södermanland, a fost al doilea fiu al regelui Gustav al V-lea al Suediei și a reginei Victoria de Baden.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Prințul Wilhelm al Suediei și Marea Ducesă Maria Pavlovna, 1910.

Wilhelm s-a născut la Palatul Tullgarn Palace și a fost al doilea fiu al regelui Gustaf al V-lea al Suediei și a reginei Victoria de Baden. La 3 mai 1908, la Țarskoe Selo, Wilhelm s-a căsătorit cu Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei, fiica Marelui Duce Paul Alexandrovici al Rusiei și a primei lui soții, Prințesa Alexandra a Greciei. Mireasa era verișoară cu Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei și cu Prințul Filip, Duce de Edinburgh. Cuplul a avut un singur fiu: Prințul Lennart, Duce de Småland și mai târziu Contele de Wisborg (1909–2004).

Mariajul a fost unul nefericit. Fiul lor, Lennart, a scris mai târziu în autobiografia sa relevând anumite detalii din familia regală suedeză. Autobiografia spune că Maria, la fel ca și mătușa ei ducesa de Saxa-Coburg și Gotha, a simțit că s-a căsătorit sub rangul ei și acest lucru a cauzat probleme în cuplu.

În ultimii ani, ea ar fi spuns oamenilor că soțul ei era homosexual, sau cel puțin inadecvat sexual. Sugestia homosexualității a fost, probabil, o minciună rău intenționată, deoarece Wilhelm a avut mai târziu o relație de-a lungul vieții cu o altă femeie. Divorțul a fost acordat în 1914 iar Maria s-a întors în Rusia.

Wilhelm a avut o relație cu Jeanne de Tramcourt, relație care a durat din 1914 până la moartea Jeannei în 1952. Ei au trăit împreună peste 30 de ani la moșia Stenhammar, în apropiere de Flen. La 2 ianuarie 1952 ea a murit într-un accident de mașină în timpul unei furtuni de zăpadă, în apropiere de Stjärnhov în Södermanland, când erau în drum spre Stenhammar, după ce l-au vizitat pe fiul lui Wilhelm, Lennart. Wilhelm conducea atunci când accidentul a avut loc. Se spune că după această tragedie el nu și-a revenit.

Wilhelm a fost un fotograf bun și autorul mai multor cărți scrise în limba suedeză, sub pseudonimul Prins Wilhelm.[1][2] În conformitate cu protocolul cerut de drepturile de autor în democrațiile moderne, Wilhelm s-a ținut departe de politică. Unul dintre rarele sale incursiuni în sfera politică s-a întâmplat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după asasinarea dramaturgului danez și a pastorului luteran Kaj Munk, la 4 ianuarie 1944. S-a susținut, probabil în mod corect, că forțele germane de ocupație (în mod specific Gestapo-ul) au fost în spatele uciderii, iar ziarul de rezistență daneză De frie Danske a avut reacții acuzatoare. Wilhelm a fost unul dintre cei care au condamnat crima.[3]

Wilhelm a murit în somn, de atac cardiac, la Flen, cu doar 12 zile înainte să împlineascî 81 de ani.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Amerika från estraden 1928
  2. ^ Känner du landet 1950
  3. ^ KAJ MUNK IN MEMORIAM” (în Danish). De frie Danske: p. 6. 1 ianuarie 1944. http://www.illegalpresse.dk/papers#/paper?paper=68&page=685. Accesat la 18 noiembrie 2014. „Nu er han borte. Myrdet af fire gangstere, en Forbrydelse uden lige. Hvor meningsløst: Ordet dør ikke, fordi man dræber Ordets Forkynder, Aanden knuses ikke af en Revolverkugle. Terror kan aldrig udslette Digterværk, saalidt som den formaar at undertrykke Ideer. Tankens Frihed overvinder selv den væreste Forbrydelse. Kaj Munk blev en Martyr for sit Frihedskrav, men hans skabende Kulturindsats skal leve med stigende Intensitet efter dette. Nordisk Litteratur har Landesorg”