Marie, Contesă de Flandra
(Redirecționat de la Prințesa Marie de Hohenzollern)
| Marie de Hohenzollern-Sigmaringen | |
| Contesă de Flandra | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Marie Luise Alexandra Karoline |
| Născută | 17 noiembrie 1845 Sigmaringen, Hohenzollern-Sigmaringen |
| Decedată | (67 de ani) Bruxelles, Belgia |
| Înmormântată | Koninklijke Crypte[*]  |
| Cauza decesului | cauze naturale (pneumonie) |
| Părinți | Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen Prințesa Josephine de Baden |
| Frați și surori | Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen Carol I al României Anton de Hohenzollern-Sigmaringen Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen |
| Căsătorită cu | Prințul Filip, Conte de Flandra |
| Copii | Prințul Baudouin Prințesa Henriette, Ducesă de Vendôme și Alençon Prințesa Josephine Marie Prințesa Josephine Caroline Albert I al Belgiei |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Prusiei |
| Ocupație | salonnière[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | principesă contesă[*] |
| Familie nobiliară | Casa de Hohenzollern-Sigmaringen Casa de Saxa-Coburg și Gotha |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Marie Luise Alexandrine Karoline (n. , Sigmaringen, Baden-Württemberg, Germania – d. , Bruxelles, Belgia) a fost prințesă Hohenzollern-Sigmaringen și mama regelui Albert I al Belgiei.[1]
Familie
[modificare | modificare sursă]Marie Luise a fost fiica Prințului Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministru al Prusiei și al Prințesei Josephine de Baden. A fost sora regelui Carol I al României și mătușa regelui Ferdinand al României.
La 25 aprilie 1867, la Berlin s-a căsătorit cu Prințul Filip, Conte de Flandra, al doilea fiu al regelui Leopold I al Belgiei și al Louisei-Marie de Orléans.[1]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Countess of Flanders Dead”, The New York Times, Brussels,
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Funeraliile surorii Regelui Carol I, 15 noiembrie 2012, Simona Lazar, Tudor Cires, Jurnalul Național
