Prințesa Elizabeta a Iugoslaviei

Date personale
Prințesa Elizabeta al Iugoslaviei

Născută	7 aprilie 1936 (88 de ani)^[1]^[2] Belgrad, Regatul Iugoslaviei^[3]
Părinți	Prințul Paul al Iugoslaviei^[4] Prințesa Olga a Greciei și Danemarcei^[4]
Frați și surori	Prince Nikola of Yugoslavia[*] Alexandru al Iugoslaviei
Căsătorită cu	Manuel Ulloa Elías[] (din 28 februarie 1987) Neil Balfour (din 23 septembrie 1969) Howard Oxenberg[][[Howard Oxenberg ((1919-2010))\|]] (din 21 ianuarie 1961)
Copii	Catherine Oxenberg[]^[4] Christina Oxenberg[]^[4] Nicholas Augustus Balfour[*]^[4]
Cetățenie	Regatul Iugoslaviei
Religie	Biserica Ortodoxă Sârbă
Ocupație	activist pentru drepturile omului scriitoare antreprenoare activist politic[*]
Limbi vorbite	limba sârbă limba greacă limba franceză limba engleză
Apartenență nobiliară
Titluri	prințesă
Familie nobiliară	dinastia Karađorđević
Modifică date / text

Prințesa Elizabeta al Iugoslaviei (în sârbă Јелисавета Карађорђевић; n. 7 aprilie 1936, Belgrad, Regatul Iugoslaviei) este membră al dinastiei Karagheoghevic, activistă pentru drepturile omului și fost candidat la președinția Serbiei.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Prințesa Elisabeta s-a născut la Palatul Alb din Belgrad, fiind al treilea copil și singura fiică a prințului Paul al Iugoslaviei și a prințesei Olga a Greciei și Danemarcei. Frații ei mai mari au fost prințul Nicolae și prințul Alexandru al Iugoslaviei, care s-au căsătorit, în primul rând, cu prințesa Maria Pia de Bourbon-Parma și, în al doilea rând, cu prințesa Barbara de Liechtenstein. Este verișoară a doua paternă a reginei Sofia a Spaniei și a regelui Charles al III-lea și verișoară primară maternă a prințului Edward, Duce de Kent și a fraților săi, prințul Michael de Kent și prințesa Alexandra, Lady Ogilvy.^[5]^[6]

De asemenea, este verișoară de gradul al treilea matern al regelui Willem-Alexander al Țărilor de Jos. Este stră-stră-strănepoata lui Karađorđe Petrović, care a inițiat Prima Revoltă Sârbă împotriva turcilor în 1804. Nașa și omonimul ei a fost mătușa ei maternă, Prințesa Elisabeta a Greciei și Danemarcei.^[7]^[8]

Educație[modificare | modificare sursă]

Prințesa Elisabeta a fost educată în Kenya, Marea Britanie și Elveția, iar în cele din urmă a studiat istoria artelor frumoase la Paris. Vorbește engleză, franceză, spaniolă, italiană și sârbă.

Viață personală[modificare | modificare sursă]

Prințesa Elisabeta a fost căsătorită cu Howard Oxenberg (1919-2010), un producător de îmbrăcăminte evreu american și prieten apropiat al familiei Kennedy. S-au căsătorit la 21 ianuarie 1961 și au divorțat în 1966.^[9] Au două fiice (și trei nepoate):

Catherine Oxenberg (n. 22 septembrie 1961) s-a căsătorit pentru scurt timp cu Robert Evans în iulie 1998, căsătoria fiind anulată nouă zile mai târziu. S-a căsătorit cu Casper Van Dien la 8 mai 1999. Au avut două fiice și au divorțat în 2015. Ea mai are o fiică, născută în 1991, dintr-o relație anterioară.
- India Riven Oxenberg (n. 7 iunie 1991)
- Maya Van Dien (n. 20 septembrie 2001)
- Celeste Alma Van Dien (n. 3 octombrie 2003)

Christina Oxenberg (n. 27 decembrie 1962) s-a căsătorit cu Damian Elwes în mai 1986, ulterior au divorțat.^[10]

A doua căsătorie a prințesei Elisabeta a fost cu Neil Balfour de Dawyck (n. 12 august 1944) la 23 septembrie 1969. A fost nepotul lui Alexander Balfour. Au divorțat în noiembrie 1978. Au un fiu (și patru nepoate):

Nicholas Augustus Roxburgh Balfour (n. 6 iunie 1970) s-a căsătorit cu Jonkvrouw Stéphanie de Brouwer (n. 1971) în 2000. Ei au patru fiice:
- India Lily Balfour (n. 17 octombrie 2002)
- Gloria Elizabeth Balfour (n. 11 noiembrie 2005)
- Olympia Rose Balfour (n. 27 iunie 2007)
- Georgia Veronika Stefania Balfour (n. 10 septembrie 2010)

În 1974, a fost logodită pentru scurt timp cu actorul Richard Burton, după primul divorț al acestuia de Elizabeth Taylor.^[11]

Prințesa Elisabeta s-a căsătorit a treia oară, la 28 februarie 1987, cu fostul prim-ministru al Peru Manuel Ulloa Elías (1922-1992). S-au separat în 1989, deși căsătoria nu a fost niciodată dizolvată oficial. În 1992, Ulloa Elías a murit, ceea ce a făcut ca prințesa să devină oficial văduvă.

Carieră politică[modificare | modificare sursă]

Ea a decis să candideze la alegerile prezidențiale din Serbia din 2004, în ciuda faptului că vărul ei, Alexandru, a obiectat că familia regală ar trebui să rămână în afara politicii. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Familia Regală a fost alungată din țară, iar bunurile lor au fost confiscate. „În caz de victorie”, a declarat ea, „prioritatea mea nu ar fi revenirea la o monarhie, ci formarea unui stat real”. Ea a obținut 63.991 de voturi, adică 2,1%, terminând pe locul 6 din 15 candidați.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Prințesei Elisabeta i s-a acordat stema heraldică la 20 iunie 2008. Motto-ul ei se traduce în limba română prin Serviciul este dragoste în acțiune.^[12]

Mare Patron al Ordinului Fleur of Lys (Regatul Unit).^[13]
Dame Grand Cordon al Ordinului Regal și Hașemit al Perlei (Sultanatul Sulu).^[14]

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b Elizabeth Karageorgievich, Princess of Yugoslavia, The Peerage
^ ^a ^b Elizabeth Karageorgievich, GeneaStar
^ „Prințesa Elizabeta al Iugoslaviei”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 13 decembrie 2014
^ ^a ^b ^c ^d ^e The Peerage
^ „A royal quest”. The Economist. 13 martie 2013.
^ Weinraub, Judith (12 iulie 1991). „The Princess's Awakening”. The Washington Post.
^ Epstein, M. (2016). The Statesman's Year-Book: Statistical and Historical Annual of the States of the World for the Year 1944. Springer. p. 1362. ISBN 978-0-23027-073-2.
^ „HRH Princess Elizabeth Karadjordjevic of Serbia and Yugoslavia”. www.orderofthefleurdelys.org.uk.
^ Nancy Mitford, ed. Charlotte Mosley, Love from Nancy: The Letters of Nancy Mitford (1993), p. 394
^ David Jenkins, "My dynasty life: Christina Oxenberg", Tatler, 26 February 2018
^ Judith Weinraub, "THE PRINCESS'S AWAKENING: Consider the world as Jelisaveta Karadjordjevic sees it", The Washington Post, 12 iulie 1991, accesat în 30 octombrie 2021
^ Њено Краљевско Височанство Кнегиња Јелисавета Карађорђевић, in sârbă
^ „GRAND PATRON - PRINCESS ELIZABETH | The Order of the Fleur de Lys”. www.orderofthefleurdelys.org.uk.
^ „The Order of the Pearl”. ROYAL SULTANATE OF SULU AND NORTH BORNEO (în engleză). Accesat în 28 august 2022.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Politica Serbiei

[929250a3228d9f65d83bee7dc5a45cfd-1] Elizabeth Karageorgievich, Princess of Yugoslavia, The Peerage

[3c84a9589f0899cc329b201b4928e0c8-2] Elizabeth Karageorgievich, GeneaStar

[dcf8102d6ad875a0051224f537e6d1e4-3] „Prințesa Elizabeta al Iugoslaviei”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 13 decembrie 2014

[5ee1647bb4bbd8e1e8388b8b9fa840bf-4] The Peerage

[5] „A royal quest”. The Economist. 13 martie 2013.

[wapo-6] Weinraub, Judith (12 iulie 1991). „The Princess's Awakening”. The Washington Post.

[7] Epstein, M. (2016). The Statesman's Year-Book: Statistical and Historical Annual of the States of the World for the Year 1944. Springer. p. 1362. ISBN 978-0-23027-073-2.

[order-8] „HRH Princess Elizabeth Karadjordjevic of Serbia and Yugoslavia”. www.orderofthefleurdelys.org.uk.

[Mitford-9] Nancy Mitford, ed. Charlotte Mosley, Love from Nancy: The Letters of Nancy Mitford (1993), p. 394

[10] David Jenkins, "My dynasty life: Christina Oxenberg", Tatler, 26 February 2018

[JW-11] Judith Weinraub, "THE PRINCESS'S AWAKENING: Consider the world as Jelisaveta Karadjordjevic sees it", The Washington Post, 12 iulie 1991, accesat în 30 octombrie 2021

[12] Њено Краљевско Височанство Кнегиња Јелисавета Карађорђевић, in sârbă

[13] „GRAND PATRON - PRINCESS ELIZABETH | The Order of the Fleur de Lys”. www.orderofthefleurdelys.org.uk.

[14] „The Order of the Pearl”. ROYAL SULTANATE OF SULU AND NORTH BORNEO (în engleză). Accesat în 28 august 2022.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]