Primii episcopi ai Ierusalimului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Aceasta este o listă a episcopilor Ierusalimului înaintea Conciliului de la Calcedon (451), care a provocat o schismă.

Episcopi evrei ai Ierusalimului[modificare | modificare sursă]

Iacob cel Drept, a cărui judecată a fost adoptată în Sinodul Ierusalimului⁠(d) din Faptele apostolilor 15:19-29, "... ar trebui să le scriem [neamurilor] să se abțină numai de la ucruri poluate de idoli⁠(d) și de la curvie⁠(d) și de la tot ce a fost sugrumat și de la sânge...⁠(d)" (NRSV)

Comunitatea creștină timpurie din Ierusalim a fost condusă de un Consiliu al Bătrânilor⁠(d), și se considerau parte a comunității evreiești mai largi. Acest sistem colegial de guvernare din Ierusalim este văzut în Acts 11:30 și Acts 15:22.

„Dar din moment ce episcopii au încetatcontroversa despre circumcizie⁠(d) în acest moment [după revolta lui Bar Kohba), se cuvine să dăm aici o listă cu numele lor de la început. Cel dintâi, atunci, a fost Iacob, așa-numitul frate al Domnului; al doilea, Simeon; al treilea, Justus; al patrulea, Zaheu; al cincilea, Tobia; al șaselea, Beniamin; al șaptelea, Ioan; al optulea, Matia; al nouălea, Filip; al zecelea, Seneca; al unsprezecelea, Lutea; al doisprezecelea, Levi; al treisprezecelea, Efres; al paisprezecelea, Iosif; și, în cele din urmă, al cincisprezecelea, Iuda. Aceștia sunt episcopii Ierusalimului care au trăit între alegea apostolilor⁠(d) și timpul la care se face referire, toți aparținând de tăierea împrejur”.[1]
  1. Iacob cel Drept (până în 62)
  2. Simeon I (62-107)
  3. Justus I (107-113)
  4. Zaheu (113–???)
  5. Tobia (??? –???)
  6. Veniamin I (??? –117)
  7. Ioan I (117-???)
  8. Matia I (??? –120)
  9. Filip (??? –124)
  10. Senecas (??? –???)
  11. Justus al II-lea (??? –???)
  12. Levis (??? –???)
  13. Efram (??? –???)
  14. Joseph I (??? –???)
  15. Iuda (??? –135)
Macarie din Ierusalim
Teofan al III-lea
Dositheos al II-lea al Ierusalimului

Episcopi de Aelia Capitolina[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Aelia Capitolina.

Ca urmare a revoltei Bar Kokhba din 135, Hadrian a fost hotărât să șteargă iudaismul⁠(d) din Provincia Iudaea. Provincia a fost redenumită Siria Palaestina. Ierusalimul a fost lăsat în ruină totală, iar un nou oraș a fost construit în apropiere numit Aelia Capitolina. Acești episcopi dintre neamuri (evreii au fost excluși din oraș, cu excepția zilei Tisha B'Av), au fost numiți sub autoritatea mitropolițior de Cezareea Maritima#Hub creștin|Cezareea. Până la înființarea Patriarhiei⁠(d) în 325, Mitropolitul a fost cel mai înalt rangul episcopal⁠(d) din biserica creștină.

  1. Marcus (135-???)
  2. Cassianus (??? –???)
  3. Poplius (??? –???)
  4. Maximus I (??? –???)
  5. Julian I (??? –???)
  6. Gaius I (??? –???)
  7. Simmachus (???)
  8. Gaius al II-lea (??? –162)
  9. Iulian al II-lea (162–???)
  10. Capion (??? –???)
  11. Maximus al II-lea (??? –???)
  12. Antoninus (??? –???)
  13. Valens (??? –???)
  14. Dolichianus (??? –185)
  15. Narcis (185–???)
  16. Dius (??? –???)
  17. Germanion (??? –???)
  18. Gordius (??? –211)
    Narcissus (restaurat) (??? –231)
  19. Alexandru (231-249)
  20. Mazabanis (249-260)
  21. Imeneus (260-276)
  22. Zamudas (276-283)
  23. Ermon (283-314)
  24. Macarie I (314–333), din 325 episcop al Ierusalimului

Episcopi ai Ierusalimului[modificare | modificare sursă]

Ierusalimul a primit o recunoaștere specială în Canonul VII al Primului Sinod de la Niceea în 325, fără a deveni încă un scaun mitropolitan.[2]

În 451 sau 452, clerul anti-calcedonian⁠(d) a ales un episcop rival, Teodosie, care a fost forțat să plece în exil în 453. Pentru succesiunile episcopale rivale de după această dată:

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ History of the Church Book IV, chapter V, verses 3–4
  2. ^ Schaff's Seven Ecumenical Councils: Prima Niceea: Canonul VII: „De vreme ce obiceiul si traditia straveche au biruit episcopul Aeliei Capitolina [adică Ierusalimul) ar trebui să fie onorat, să-l lase, salvându-și demnitatea cuvenită mitropoliei, să aibă următorul loc de onoare.”; „Este foarte greu de stabilit exact care a fost „prioritatea” acordată episcopului de Aelia și nici nu este clar care este metropola menționată în ultima clauză. Majoritatea scriitorilor, inclusiv Hefele, Balsamon, Aristenus și Beveridge, consideră că este Cezară; în timp ce Zonaras crede că Ierusalimul este intenționat, un punct de vedere adoptat recent și apărat de Fuchs; alții presupun din nou că Antiohia este cea la care se face referire”.