Portal:Acțiunile militare postbelice (1918-1920)/Articolul săptămânii/4
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia au reprezentat două corpuri(d) de voluntari recrutați din rândul prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română, organizate pe teritoriul rus în timpul Primului Război Mondial.
Sub această denumire se regăsesc 2 entități – separate temporal și geografic, precum și, în bună parte din punct de vedere al scopurilor:
- Primul Corp de Voluntari: a avut sediul în Ucraina la Darnița, a fost înființat ca efect al cooperării româno-ruse și a existat practic, în perioada martie 1917 – ianuarie 1918. Scopul său declarat și îndeplinit a fost eminamente anticentralist și de sprijinire a luptei naționale, servind la constituirea unei rezerve de cadre disponibile pentru a fi încadrate unităților operative din Moldova. În total, acest corp a livrat Armatei Române, efectiv cu puțin peste 10.000 de voluntari.
- Al doilea Corp de Voluntari: a fost constituit în Siberia ca efect al cooperării dintre români, francezi și cehoslovaci și a existat practic, în perioada august 1918 - august 1920. A reprezentat în fapt, un corp expediționar ale cărui misiuni au fost anticentraliste, de sprijinire indirectă a unității naționale române și de luptă împotriva regimului bolșevic rus. Fiind subiectul unei îndelungi retrageri prin luptă spre Extremul Orient rus și țărmul Oceanului Pacific, a avut sarcini grevate de necesități logistice și operaționale deosebite. Efectivul acestuia a variat între, aproximativ 2.000 și 5.000 de militari.
În raport cu ceea ce s-a petrecut cu prizonierii etnici români proveniți din armata austro-ungară în alte zone geografice, unde au fost state situate de aceeași parte a baricadei, activitatea de mobilizare a voluntarilor români în Imperiul Rus a avut o amploare deosebită și a transmis un semnal puternic sub aspect politic. Acestui semnal i s-a alăturat și puternicul ecou avut de redactarea de către voluntari, în luna aprilie a anului 1917, a Declarației de la Darnița. Aceasta a fost cunoscută drept prima declarație de acest tip, care a adus în fața Marilor Puteri dorința poporului român de a trăi unit într-un singur stat, independent și suveran.