Pierre Savorgnan de Brazza

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pierre Savorgnan de Brazza
Pierre Savorgnan de Brazza by Paul Nadar.jpg
Pierre Savorgnan de Brazza
Date personale
Nume la nașterePietro Paolo Savorgnan di Brazzà Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Roma, Statele Papale[2][4] Modificați la Wikidata
Decedat (53 de ani)[1][3][5][6] Modificați la Wikidata
Dakar, Senegal[7][4] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBrazzaville Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța
Flag of Italy (1861–1946).svg Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Ocupațieexplorator Modificați la Wikidata
Activitate
Cauza decesuluiboală  Modificați la Wikidata
Alma materÉcole Navale[*]
Roman College[*]
Lycée privé Sainte-Geneviève[*]  Modificați la Wikidata
PremiiComandor al Legiunii de Onoare[*] ()
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()
Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*] ()
Grande Médaille d'Or des Explorations[*] ()
Semnătură
Plume de Brazza 02.jpg

Pierre Savorgnan de Brazza (nume la naștere Pietro Paolo Savorgnan di Brazzà; n. ,[1][2][3] Roma, Statele Papale[2][4] – d. ,[1][3][5][6] Dakar, Senegal[7][4]), cunoscut ulterior sub numele de Pierre Paul François Camille Savorgnan de Brazza, a fost un explorator și ofițer de marină italian, naturalizat francez. Cu sprijinul Societății de Geografie din Paris (Société de Géographie de Paris), a explorat și a deschis pentru Franța o cale de comunicație de-a lungul malului drept al fluviului Congo, care în cele din urmă a dus la înființarea coloniilor franceze din Africa Centrală. Îi era caracteristic un mod de abordare pacifist în relațiile cu șefii de trib africani, fiind ajutat și de aspectul său fizic plăcut și de manierele alese. În timpul dominației coloniale franceze, capitala coloniei Congo Francez a fost numită în onoarea sa Brazzaville, nume păstrat până în prezent (capitala Republicii Congo).

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Pierre Savorgnan de Brazza - desen din 1895

Născut la Castel Gandolfo în Statele Papale, în apropiere de Roma, Pietro Savorgnan di Brazzà era al șaptelea fiu al contelui Ascanio Savorgnan di Brazzà, un nobil din Udine și al soției acestuia, Giacinta Simonetti. Contele avea relații bune și în înalta societate din Franța, fiind prieten cu amiralul Louis de Montaignac, ministrul marinei militare franceze. Datorită acestor relații, fiul său, Pietro, care era interesat de explorări geografice încă din copilărie, a fost admis la Școala Navală din Brest, Franța.[8] A absolvit această școală militară cu gradul de sublocotenent. Apoi, a navigat pe nava militară franceză Jeanne d'Arc, inclusiv în expediția din Algeria, unde a luat parte la reprimarea revoltei kabililor conduși de Cheikh Mokrani.[9]

În 1870, când a izbucnit Războiul franco-german, a cerut să fie repartizat la o unitate combatantă, solicitând cu această ocazie și naturalizarea franceză.[10] A fost înrolat pe cuirasatul La Revanche, într-una din escadrele de la Marea Nordului.

Explorările din Africa[modificare | modificare sursă]

Pierre Savorgnan de Brazza a luat pentru prima oară contact cu Africa în 1872, în timp ce naviga pe o navă militară franceză aflată în misiune de patrulare și capturare a navelor ce făceau comerț cu sclavi în largul coastelor Gabonului.[11]

În 1874, De Brazza a făcut două călătorii în interiorul Africii, pe văile râurilor Gabon și Ogooué. Apoi, el a propus guvernului francez organizarea unei expediții în scopul explorării râului Ogooué (cel mai important curs de apă din Gabon, având o lungime de circa 1200 km) până la izvoarele acestuia. Cu ajutorul unor prieteni sus-puși (Jules Ferry⁠(en) și Léon Gambetta, a obținut o finanțare parțială a expediției, restul provenind din propriul buzunar (conform documentelor, familia Brazza a contribuit la primele două expediții ale exploratorului cu o sumă de un milion de franci elvețieni, în timp ce guvernul francez a dat doar 200.000 de franci)[12]. Între timp, îi fusese acordată definitiv cetățenia franceză (1874), ocazie cu care a adoptat ortografia franceză pentru numele său (Pierre Savorgnan de Brazza, în loc de Pietro Savorgnan di Brazzà).[9]

La această expediție, care s-a desfășurat în perioada 1875-1878, au mai participat Noel Ballay (medic), Alfred Marche (naturalist), treisprezece senegalezi din trupele coloniale și patru interpreți locali. Aveau la ei țesături din bumbac pentru barter cu indigenii. Expediția a fost un succes, îndeplinindu-se scopurile propuse. La întoarcerea la Paris, De Brazza a fost admirat ca o celebritate în presa franceză și a fost curtat de elita politică franceză, care îl considera ca omul potrivit pentru ambițiile imperialiste ale Franței în Africa.[13]

Autoritățile franceze au considerat expediția din 1875-1878 ca pe un succes pentru sistemul lor colonial, aflat în plină expansiune și au autorizat o a doua misiune, care a fost efectuată între 1879-1882. Scopul declarat era acela de a se continua explorarea bazinului fluviului Congo, dar se punea și problema prevenirii ocupării în întregime a zonei respective de către Belgia.[8] În cadrul acestei expediții a fost explorată valea superioară a râului Ogooué, precum și bazinul râului Lefini⁠(en).[14] Cu această ocazie, De Brazza i-a propus căpeteniei locale Illoh Makoko de Batekes ca el și teritoriul pe care trăiau supușii acestuia să treacă sub protectoratul Franței. Makoko, interesat de posibilitatea dezvoltării comerțului și de dobândirea unui avantaj față de rivalii săi, a acceptat și a semnat un tratat.[15] De asemenea, Makoko a permis înființarea unui avanpost colonial francez la Nkuna, pe fluviul Congo, nucleu care ulterior s-a dezvoltat și a devenit actualul oraș Brazzaville. După plecarea lui De Brazza, avanpostul era condus de câțiva soldați coloniali senegalezi aflați sub comanda sergentului Malamine Camara, a cărui competență și inventivitate îl impresionase pe De Brazza în timpul lungii călătorii de la coasta Atlanticului până în interiorul continentului african. În timpul aceleiași expediții, De Brazza a reușit să descopere izvoarele râului Ogooué, care fusese una din țintele expediției sale anterioare. Tot atunci, el l-a întâlnit pe exploratorul britanic Henry Morton Stanley, în apropiere de Vivi, dar nu l-a informat pe acesta despre tratatul semnat cu Makoko; abia peste câteva luni Stanley și-a dat seama că fusese depășit în „cursa” de explorare a Africii Centrale pe care o efectua la cererea de sponsorului său, regele Leopold al II-lea al Belgiei. De Brazza a fost din nou sărbătorit în Franța pentru eforturile sale. Presa vremii l-a numit le conquérant pacifique, „cuceritorul pașnic”, pentru succesul său în asigurarea expansiunii imperialiste franceze fără război.[16]

În 1883,[17] De Brazza a fost numit guvernator general al coloniei Congo Francez. A fost însă demis în 1897 din cauza veniturilor prea mici obținute de Franța din această colonie, dar și din cauza rapoartelor care semnalizau că el este „prea bun” cu nativii africani. La rândul său, De Brazza a devenit oarecum deziluzionat din cauza practicilor abuzive și represive ale companiilor coloniale concesionare.[18]

În 1905, au ajuns la Paris zvonuri despre injustiția, munca forțată și brutalitatea din Congo, care aveau loc din cauza noilor companii de concesiune înființate de către Oficiul colonial francez, sub abordarea de tip laissez-faire a noului guvernator, Émile Gentil. De Brazza a fost trimis pentru a investiga aceste fapte. Raportul întocmit de el, în ciuda multor obstacole plasate în calea sa, a fost revelator și condamna modul brutal de conducere a coloniei. Totuși, atunci când adjunctul lui De Brazza, Félicien Challaye, a înaintat acest raport Adunării Naționale a Franței, raportul nu a mai fost pus pe ordinea de zi, fiind considerat prea jenant pentru autoritățile coloniale.[19]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Pierre Savorgnan de Brazza a fost căsătorit cu Thérèse de Chambrun[20], Pierre de Chambrun⁠(fr) și Charles de Chambrun⁠(fr) fiind deci cumnații săi. De asemenea, René de Chambrun⁠(fr), ginerele prim-ministrului Regimului de la Vichy, Pierre Laval⁠(en), a fost nepotul lui.

De Brazza a devenit francmason, fiind inițiat la „Loja Alsacia-Lorena” din Paris, pe 26 iunie 1888.[21][22][23]

Decesul [modificare | modificare sursă]

Mausoleul lui Pierre Savorgnan de Brazza, din Brazzaville

Ultima călătorie efectuată în Congo a avut un impact fizic dur asupra lui De Brazza, și pe drumul de întoarcere spre Dakar a murit de dizenterie și febră (deși există zvonuri că ar fi fost otrăvit), la 14 septembrie 1905. Trupul său a fost repatriat în Franța și i s-au organizat funeralii naționale la bazilica Sainte-Clotilde, Paris⁠(en), înainte de a fi înhumat la cimitirul Père-Lachaise.

Ulterior, văduva lui, Thérèse de Chambrun, nemulțumită de comportamentul politicienilor francezi față de memoria soțului ei, a exhumat corpul lui De Brazza și l-a reînhumat la Alger (capitala de azi a Algeriei). În epitaful de pe mormântul lui din Alger se spune: une mémoire pure de sang humain („o amintire nepătată de sânge omenesc”).[24]

In memoriam[modificare | modificare sursă]

În februarie 2005, președinții a trei state: Nguesso (Congo Francez, Ondimba (Gabon) și Jacques Chirac (Franța), s-au reunit în cadrul unei ceremonii desfășurate la Brazzaville pentru a pune piatra de temelie a unui memorial pentru Pierre Savorgnan de Brazza, un mausoleu construit din marmură italiană. La 30 septembrie 2006, rămășițele lui De Brazza au fost exhumate din Alger[25], împreună cu cele ale soției sale și ale celor patru copii ai lor și au fost depuse în noul mausoleu din Brazzaville.[26]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Pierre Savorgnan de Brazza”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Baza de date Léonore 
  3. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b c d Бразза Пьер Саворньян де, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  5. ^ a b DE BRAZZA Pierre Paul François Camille Savorgnan, Comité des travaux historiques et scientifiques, accesat în  
  6. ^ a b Pierre de Brazza, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  7. ^ a b „Pierre Savorgnan de Brazza”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ a b Carl Cavanagh Hodge (ed.) (). Encyclopedia of the Age of Imperialism, 1800-1914: A-K. Greenwood Publishing Group. p. 106. 
  9. ^ a b en Sèbe. Heroic Imperialists in Africa. p. 304.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor)
  10. ^ fr Lettre du 2 mars 1873 adressée au Garde des Sceaux, série BB/11, Archives nationales (avec en annexe un curriculum vitae de Pierre Savorgnan de Brazza).
  11. ^ „Vita - Pierre Savorgnan de Brazza”. 
  12. ^ fr François Angelier, Dictionnaire des Voyageurs et Explorateurs occidentaux, Ed. Pygmalion, 2011, p. 139. ISBN 9782756401560
  13. ^ Sèbe. Heroic Imperialists in Africa. p. 149.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor)
  14. ^ en Emmanuel Kwaku Akyeampong, Henry Louis Gates, Dictionary of African Biography, Volume 6, OUP USA, 2012, p. 3
  15. ^ Sèbe, Heroic Imperialists in Africa, p. 148.
  16. ^ en Carol Mavor (). Black and Blue: The Bruising Passion of Camera Lucida, La Jetée, Sans Soleil, and Hiroshima Mon Amour (în English). Duke University Press. p. 176.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor)
  17. ^ fr Histoire militaire des colonies, pays de protectorate et pays sous mandat. 7.
  18. ^ en Anthony Appiah; Henry Louis Gates (). Encyclopedia of Africa, Volume 1. Oxford University Press. p. 205.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |autor2= și |nume2= (ajutor)
  19. ^ Sèbe, Heroic Imperialists in Africa, p. 305.
  20. ^ Pourcher, Yves (). „Laval Museum”. Historical Reflections. 38 (1): 105–125. doi:10.3167/hrrh.2012.380108. One day, the Count told me he had made a discovery of some papers that Josee had gathered about his parents, the Chambruns, and Pierre Savorgnan de Brazza, his paternal uncle  Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
  21. ^ Daniel Ligou (). Dictionnaire de la Franc-maçonnerie (în franceză). Presses Universitaires de France. p. 163.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor)
  22. ^ Laurent Kupferman; Emmanuel Pierrat (). Ce que la France doit aux francs-maçons (în franceză). éditions Grund.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |autor2= și |nume2= (ajutor)
  23. ^ Jean Massicot (). La franc-maçonnerie (în franceză). édition Desnoël. p. 26.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor)
  24. ^ Brazza’s death, Ministère de la culture et de la communication de France
  25. ^ en Africa explorer's remains exhumed, BBC News, 30 September 2006.
  26. ^ en African nation builds £1.4m marble mausoleum for colonial master, The Guardian, 4 October 2006

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • fr Jean Autin, Pierre Savorgnan De Brazza, un Prophète Du Tiers Monde, Éditions Perrin, Paris, 1985, ISBN 9782262003562
  • fr Marthe de Brazza, Pierre Savorgnan de Brazza, Paris, Editions «Je sers», 1943
  • fr Pierre Savorgnan de Brazza, Au cœur de l'Afrique 1875-1887, Phébus, Paris, 1992, ISBN 2-85940-244-6
  • fr Théophile Obenga, Pierre Savorgnan de Brazza à la cour royale du Makoko
  • fr Emanuela Ortis Alessandrini, Pierre Savorgnan de Brazza: heròs du Frioul, Radici, No. 9, 2003
  • en Thomas Pakenham, The Scramble for Africa, 1991
  • en Maria Petringa, Brazza, A Life for Africa, Bloomington, USA, AuthorHouse, 2006, ISBN 978-1-4259-1198-0
  • en Berny Sèbe, Heroic Imperialists in Africa: The Promotion of British and French Colonial Heroes, 1870-1939, Oxford University Press, 2015
  • fr Philippe Valode, Les grands explorateurs français de Jacques Cartier à nos jours, Paris, L'Archipel, 2008, ISBN 978-2-8098-0108-8
  • en Richard West, Brazza of the Congo Victorian & Modern History Book Club, 1973

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pierre Savorgnan de Brazza