Piața Unică Europeană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Piața Unică Europeanăreprezintă un proiect inițiat cu un deceniu în urmă de către Jacques Delores și care și-a găsit finalitatea la 1 ianuarie 1993, prin nașterea a ceea ce se numește astăzi Single European Market.

Parcursul istoric al acestui concept a debutat în anul 1957, când unul dintre obiectivele majore ale Comunității Economice Europene a fost constituirea unei Piețe Comune, cu scopul de a elimina treptat barierele comerciale dintre statele membre.

Semnificația Pieței Comune[modificare | modificare sursă]

Uniunea vamală (eliminarea taxelor între statele membre și fixarea unor tarife externe comune), piața internă (anularea, între statele membre, a obstacolelor față de cele patru libertăți fundamentale: libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și a capitalului), libera concurență (asigurarea evoluției firești a concurenței în piața internă) și politica comercială comună (cea mai importantă distincție între noțiunea de piață comună și zona de comerț liber).

Piața Unică Europeană[modificare | modificare sursă]

Prin Tratatul de la Maastricht din 1992 este introdus conceptul de Piața Unică Europeană și intră în vigoare în anul 1993. Deseori se distinge Piața Unică Europeană drept o formă mult mai integrată a Pieței Comune. În mod comparativ, Piața Unică Europeană e mult mai centrată în a elimina barierele fizice, tehnice și fiscale între statele membre. Astfel de bariere îngrădesc libera circulație a factorilor de producție.

Concurența creată de Piata Unică a îmbunătățit, de asemenea, concurența la nivel de calitate, a lărgit oferta și a favorizat o sensibilă diminuare a prețurilor. De-a lungul timpului, țările Uniunii Europene au fost încurajate să liberalizeze piețele monopoliste. Piața Unică Europeană sau Piața Internă este cea mai mare piață a lumii, cu un număr estimat la 370 de milioane de consumatori si care oferă numeroase avantaje economice.

Piața Unică Europeană reprezintă un factor esențial pentru integrarea economiei internaționale, dar și spațiul prin care se realizeaza obiectivele comune țărilor care constituie acest ansamblu. Astăzi cele 27 de țări formează o piață internă cu importante prospective de creștere și dezvoltare

Referințe[modificare | modificare sursă]