Petru Fabian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Petru Fabian
Date personale
Născut20 octombrie, 1867
comuna Bârsana, județul Maramureș
Decedat4 aprilie 1924
Gherla
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesor doctor în teologie
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Petru Fabian (n. 20 octombrie, 1867, Comuna Bârsana, Maramureș, județul Maramureș – d. 4 aprilie 1924, Gherla) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.[1]:p. 77[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Petru Fabian a urmat clasele primare la școala tatălui său, a continuat studiile la Sighet, unde a făcut și liceul reformat, obținând diploma de Bacalaureat cu rezultate foarte bune în anul 1885. După 1885, a urmat studiile teologice superioare la Seminarul central din Budapesta, la Facultatea de Teologie de pe lângă Universitatea din Budapesta. În 1889 a fost numit profesor de teologie la Seminarul domestic al catedrei de studiu biblic. Din 1896 a fost doctor în teologie și a primit noi funcții, printre care: consilier la Tribunalul matrimonial, membru la Examinatorul prosinodal, iar din 1900 a fost membru al Inspectoratului școlar diecezan și la Comisia școlară. Predă religia la clasele V-VIII în cadrul Liceului de stat din Gherla. În anul școlar 1905-1906, Petru Fabian a îndeplinit funcția de director al Școlii normale. A organizat, în calitate de președinte al despărțământului Gherla al Astrei, mari serbări consacrate împlinirii a 50 de ani de la înființare. A înființat „Reuniunea de cantori greco-catolici” din Gherla. A fost înmormântat conform dorinței sale la mănăstirea Bixadului.[3]:pp.93-94

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

Credențional

A fost ales delegat al Institutului Pedagogic Diecezan Greco-Catolic român de băieți din Gherla la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, unde a votat unirea Ardealului cu România, la 1 decembrie 1918.[3]:p.93

Recunoașteri[modificare | modificare sursă]

În martie 1906 a fost numit prin Decret imperial canonic prebendat la Capitul catedral. În 1915, episcopul Vasile Hossu l-a numit comisar episcopal la Preparandia de fete din Gherla. După Marea Unire, la 11 februarie 1924, a fost numit de Papa Pius al XI-lea ca prelat domestic.[3]:p.94

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ioan I. Șerban (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003
  2. ^ Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia, pe site-ul Institutului Național al Patrimoniului, accesat la 6 mai 2018
  3. ^ a b c Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Editura Imprint Cluj: Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1998

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, ISBN 973-8141-90-7
  • Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Editura Imprint Cluj: Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1998

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005
  • Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
  • Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]