Sari la conținut

Petre Vancea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Vancea.
0

Profesorul Petre Vancea
Date personale
Născut27 iunie 1902
Rudari, astăzi comuna Izvoare, România
Decedat19 decembrie 1986, (84 de ani)
București, Republica Socialistă România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuOftalmologie
OrganizațiiMembru corespondent al Academiei Române (1963)
Membru al Academiei de Științe Medicale (1969)
Membru al Academiei Leopoldina din Halle
Cunoscut pentruCreatorul școlii moderne de oftalmologie ieșene
Membru corespondent al Academiei Române

Petre Vancea (n. 27 iunie 1902, Rudari, astăzi comuna Izvoare, județul Dolj – d. 19 decembrie 1986, București) a fost un medic român oftalmolog, profesor la Facultatea de Medicină din Iași și la Facultatea de Medicină din București, membru corespondent al Academiei Române din 1963.

Petre Vancea a urmat școala primară și o parte din gimnaziu în satul natal, înscriindu-se apoi la Liceul „Carol I" și, din 1918, la Liceul Militar „Dimitrie Sturza" din Craiova. Studiile universitare, începute la Facultatea de Medicină din București (1920), le continuă la Cluj, unde în 1925 obține licența. Se specializează în oftalmologie la Clinica Oftalmologică din Cluj și începe cariera universitară ca preparator în 1923, ajungând conferențiar în 1938. Este numit profesor la Institutul de Medicină și Farmacie din Iași, unde activează între 1940-1963, și apoi la Institutul de Medicină și Farmacie din București (1963-1969).[1]

Petre Vancea a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963 și al Academiei de Științe Medicale în 1969. A fost, de asemenea, membru al Academia germană de științe Leopoldina din Halle din 1969[2] și membru în alte societăți științifice internaționale.

Activitatea literară

[modificare | modificare sursă]

Petre Vancea a scris cărți de evocări, memorii, amintiri de călătorie și texte de popularizare a științei: Din nou lumină (1979), Permanențe (1983), Călătorii în clarobscur (1984), Permanenta reîntoarcere (1987, apărută postum).

Legături externe

[modificare | modificare sursă]