Nicolae Hortolomei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
0
Nicolae Hortolomei.jpg
Profesorul Nicolae Hortolomei
Date personale
Născut 27 noiembrie1885
Huși, România
Decedat 3 ianuarie1961, (76 de ani)
București, Republica Populară Română
Naționalitate română
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație medic Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu Chirurgie, Urologie
Instituție Facultatea de Medicină din București
Organizații Membru titular al Academiei Române (1948)
Membru al Academiei Franceze de Chirurgie
Cunoscut pentru Întemeietorul chirurgiei fiziologice în România

Nicolae Hortolomei (n. 27 noiembrie 1885, Huși - d. 3 ianuarie 1961, București) a fost un medic chirurg român, director al clinicii de Chirurgie și Urologie de la Spitalul Colțea din București, profesor universitar la Facultatea de Medicină, membru titular (1948) al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii primare în orașul natal, urmează liceul și facultatea de medicină la Iași, fiind extern, intern și preparator la Institutul de anatomie. În 1909 obține doctoratul în medicină și chirurgie cu teza "Absența congenitală a tibiei", sub îndrumarea profesorului Ernest Juvara. După un scurt stagiu la circumscripția sanitară Oancea, devine medic secundar prin concurs în clinica de boli genito-urinare iar, din 1911, asistent în clinica de chirurgie condusă de Ernest Juvara și, mai târziu, de Amza Jianu. Urcă treptele ierarhiei didactice ajungând "șef de lucrări". Urmează o specializare în urologie la Paris în serviciul profesorului Felix Legueu, participă la primul război mondial, organizând spitalele de campanie din Moldova, împreună cu Iacob Iacobovici. După unirea Basarabiei cu România, este numit șef al secției de chirurgie în spitalul din Chișinău. În 1920, devine profesor de chirurgie la facultatea de medicină din Iași, în locul lui Amza Jianu, transferat la București. Hortolomei abordează o chirurgie largă - abdominală, urologică, genitală și oncologică - bazată pe principii fiziologice, fiind considerat întemeietorul chirurgiei fiziologice în România. Împreună cu Vladimir Buțureanu, elaborează monografia "Chirurgie de l'ulcère gastrique et duodenal", pe care - în 1931 - o publică în Editura Masson din Paris.[1][2]

În 1930, este transferat la București în calitate de medic primar șef al serviciului de urologie din spitalul Colentina iar, în 1933, preia conducerea clinicii de chirurgie și urologie de la spitalul Colțea și funcția de profesor la facultatea de medicină, unde desfășoară o activitate complexă, dezvoltând o școală la care s-au format șapte profesori universitari, printre care Theodor Burghele, Gheorghe Olănescu, Ioan Juvara, Dan Setlacec. Nicolae Hortolomei a fost membru al Academiei Franceze de Chirurgie și al multor altor societăți științifice internaționale.[3]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ E. Târcoveanu, „Nicolae Hortolomei(1885-1961) 125 de ani de la naștere”, Jurnalul de Chirurgie, Iași, 2010, Vol. 6, Nr. 4
  2. ^ Johana Toma, „Nicolae Hortolomei, întemeietorul chirurgiei fiziologice în România”, Medica Academica, 20 mai 2010
  3. ^ V. Sârbu, O. Unc, „N. Hortolomei (1885-1961) Moștenirea lui chirurgicală după o jumătate de secol”, Chirurgia, 2011, 106: 689-692, Nr. 5, Septembrie - Octombrie

Vezi și[modificare | modificare sursă]