Joseph Calleia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Joseph Calleia
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Mdina, Western Region (Punent)⁠(d), Malta Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Tas-Sliema, Eastern Region (Lvant)⁠(d), Malta Modificați la Wikidata
ÎnmormântatĊimiterju tal-Addolorata[*][[Ċimiterju tal-Addolorata (the largest graveyard in Malta)|​]][5] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Cetățenie Colonia Malta[*]​ (–)
 Statul Malta[*]​ (–)
 Malta (–)
 Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
cântăreț
scenarist
actor de teatru[*]​
actor de televiziune[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Joseph Calleia (pronunție /kəˈleɪə/ kə-LAY-ə; născut Joseph Alexander Caesar Herstall Vincent Calleja, n. , Mdina, Western Region (Punent)⁠(d), Malta – d. , Tas-Sliema, Eastern Region (Lvant)⁠(d), Malta) a fost un actor de teatru și film, radio și televiziune și cântăreț american de origine malteză.

După ce a servit în serviciul britanic de transport al Marinei Britanice în timpul Primului Război Mondial, a călătorit în Statele Unite ale Americii unde și-a început cariera pe scena teatrului, inițial în roluri de comedie muzicală, dar mai târziu în producții originale Broadway precum Broadway (1926), Prima pagină (1928), Ultima milă (1930) și Grand Hotel (1930). Calleia a devenit vedetă cu piesa de teatru Small Miracle (1934), primul său rol real de răufăcător, care i-a adus un contract cu Metro-Goldwyn-Mayer.

Calleia a excelat ca răufăcător în filmele de la Hollywood, dar a creat și o serie de personaje întunecate și misterioase, pline de umor, în filme precum Algiers (1938), Five Came Back (1939), Băiatul de aur (1939), Cheia de sticlă (1942) și Gilda (1946). În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Calleia a condus organizația Malta War Relief din Statele Unite și a făcut turnee pentru USO și Hollywood Victory Committee.[6] După război, a continuat să lucreze constant în filme și televiziune și a jucat în premiera din 1948 de la Londra a piesei de teatru Toți fiii mei a lui Arthur Miller, câștigătoare a premiului Tony. Interpretarea lui Calleia a rolului lui Pete Menzies din filmul lui Orson Welles din 1958 Stigmatul răului este considerată una dintre cele mai bune din cariera sa.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Joseph Calleia în producția de teatru de pe Broadway Small Miracle (1934–35)

Joseph Alexander Caesar Herstall Vincent Calleja[7][8] s-a născut la 4 august 1897,[9] în Notabile (numit în prezent Mdina),[9][10] în zona administrativă Saqqajja, în Colonia Coroanei a Maltei. Părinții săi au fost Pasquale și Eleonore Calleja;[11] tatăl său a fost arhitect.[12] Calleia a studiat la colegiile Sf. Iulian și Sf. Aloysius. La vârsta de 12 ani, el a folosit lira care i-a fost dată de Crăciun pentru a cumpăra două duzini de muzicuțe și a organizat o trupă locală ale cărei spectacole au avut curând încasări de 100 de lire sterline pe săptămână. Trimis de tatăl său la Londra pentru a studia ingineria, Calleia și-a folosit vocea sa de tenor în sălile de muzică, interpretând balade scoțiene în portul tradițional. A lucrat ca Joseph Spurin, folosind numele de fată al mamei sale din cauza dezaprobării tatălui său.[7]

În 1914, Calleia s-a alăturat Serviciului Britanic de Transport al Marinei. După ce a călătorit în lume timp de doi ani și jumătate, nava sa a fost torpilată în Canalul Mânecii.[13] Calleia was awarded a campaign medal[14] Internat timp de trei luni, Calleia a primit o medalie de campanie[15] și a fost externat onorabil. A călătorit în Statele Unite în 1917.[13] Ca șomer,[16] a cântat pentru Crucea Roșie și serviciile armate și s-a oferit voluntar pentru Corpul de tancuri americane.[13]

Calleia și-a început cariera pe scena teatrului în Ziua Armistițiului. [17] După Primul Război Mondial, a avut doar un succes limitat în vodevil. Și-a câștigat existența alimentând cuptorul de la un magazin universal și a obținut o slujbă de noapte spălând și reparând tramvaiele din New York. Ziua, bântuia birourile de teatru.[18] Agenția Henry W. Savage l-a trimis pe Calleia la Denver, unde și-a făcut debutul pe scenă cântând în corul comediei muzicale Have a Heart a lui Jerome Kern.[7] În sezonul următor, a jucat puțin în Pietro (1920) de Otis Skinner care s-a jucat timp de șase săptămâni pe Broadway și 40 de săptămâni în turneu. Calleia și-a suplimentat salariul lucrând ca manager asistent de scenă și reparând portbagaje la 3 dolari fiecare.[7]

Primul rol vorbit al lui Calleia pe scenă a fost în The Broken Wing (1920), o comedie de pe Broadway cu George Abbott și Louis Wolheim în rolurile principale. El a studiat puțin toate părțile piesei și a interpretat rolul unui peon mexican[7] care a cântat la chitară și fredona o melodie numită „Adelai. O mică serenadă mexicană”.[18] Calleia a compus melodia și l-a rugat pe Abbott să scrie versurile; melodia a fost publicată și în cele din urmă a adus fiecăruia drepturi de autor de până la 2.000 de dolari pe an.[19] The Broken Wing a fost un succes,[19] iar după turneul piesei la New York, Calleia și Thurston Hall au fost transferați la o producție londoneză.

După patru luni, spectacolul s-a terminat, iar Calleia a vizitat Malta, unde el și tatăl său s-au împăcat. La cererea tatălui său, el a început să-și folosească numele de familie real și a fost menționat pe generice și afișe ca Joseph Spurin-Calleia.[7][20]

La 14 februarie 1925, Calleia a debutat în concert la Town Hall din New York City, acompaniat de pianistul Ferdinand Greenwald. „S-a dovedit a fi posesorul unei voci înalte plăcute, pe care a folosit-o cu multă pricepere în ariile italiene”, a scris criticul muzical al New York Times, Olin Downes, „inclusiv pe cea a lui Rodolfo din La Boheme de Puccini și alții din Trovatore și Rigoletto de Verdi."[21] Într-un recital la Steinway Hall din New York, la 21 februarie 1926, Calleia „a avut o voce cu un timbru plăcut și atractiv” într-un program care a inclus lucrări de Scarlatti, Paisiello, Schumann, Gounod și Leoncavallo, precum și două compoziții proprii.[22]

Calleia a fost distribuit ca ambasadorul spaniol în producția de pe Broadway Prințesa Flavia (1925),[7] o adaptare muzicală a romanului de aventuri al lui Sigmund Romberg, Prizonierul din Zenda. În timp ce aștepta să fie montată producția elaborată, a vândut piane cu atât de mult succes încât proprietarul magazinului i-a oferit un magazin al său dacă ar rămâne în afacere.[18]

În 1926, Calleia a obținut primul său rol proeminent pe scenă, în piesa de succes a lui George Abbott și Philip Dunning, Broadway.[18][23] El a jucat rolul unui chelner[24] în melodrama pe care criticul New York Times Brooks Atkinson a numit-o mai târziu o „cicloramă zgomotoasă și plină de viață a vieții din culise [care] rămâne un reper în teatrul american”.[25] Calleia a lucrat și ca director de scenă al companiei și, lucrând pentru producătorul Jed Harris, a supravegheat aproximativ zece producții duplicate ale piesei Broadway în SUA și în străinătate.[26]

Au urmat o succesiune de spectacole apreciate în piese de succes de pe Broadway, inclusiv ca reporter de ziar neputincios în Prima pagină (1928), un criminal condamnat în The Last Mile (1930) și ca șofer sinistru în Grand Hotel (1930).[18] Calleia a devenit vedetă cu Small Miracle (1934), o producție de Broadway descrisă de The New Yorker drept „o melodramă foarte satisfăcătoare cu Joseph Spurin-Calleia drept cel mai plăcut criminal pe care l-ai văzut vreodată”.[27]

Public Hero No. 1 - trailer (1935)
Calleia a primit premiul National Board of Review din 1938 pentru interpretarea sa ca inspectorul Slimane în filmul Algiers (1938).[28]

„Ce actor — Joseph Calleia”, a spus Orson Welles, care a regizat și a jucat alături de Calleia în Stigmatul răului (1958):

M-am îndrăgostit de el când eram un băiețel de zece ani. L-am văzut într-o piesă la New York... o melodramă foarte bine pusă în scenă, care a avut un succes enorm pentru aproximativ un an - a fost adaptată ca un film mai târziu cu altcineva. El a avut rolul principal și nu l-am uitat niciodată. Și de-a lungul anilor l-am văzut în filme – lucruri mărunte. Și nu aș putea uita niciodată acea performanță a lui. A jucat întotdeauna roluri foarte stereotipe în filme, dar este unul dintre cei mai mari actori pe care i-am cunoscut vreodată. Am un mare respect pentru el...[29]:298

Numindu-l pe Ticălosul anului din teatru în 1934, editorialistul la nivel național Paul Harrison de la Newspaper Enterprise Association l-a ales pe „Joseph Spurin-Calleia, al cărui rol de gangster în Small Miracle a oferit unul dintre cele mai bune spectacole de pe Broadway”.[30]

Calleia a avut primul său rol real de răufăcător în Small Miracle, iar succesul său în piesă a fost responsabil pentru mutarea sa la Hollywood.[31] Contractul lui Calleia cu Metro-Goldwyn-Mayer i-a oferit o pauză de șase luni pe an, pentru a-și continua munca în teatru. Nu a fost începător în cinenmatografie – a apărut în trei lungmetraje pe Coasta de Est[32] – dar când MGM a semnat un contract cu Calleia, au promovat primul său film, Public Hero No. 1 (1935), ca debutul acestuia pe marele ecran. Portretizarea lui Calleia a bărbatului înarmat a fost catalogat de criticul de film Andre Sennwald de la The New York Times ca una dintre cele mai bune zece interpretări masculine ale anului.[33][34]

Calleia a excelat în rolul răufăcătorului în filme, dar a vrut să creeze personaje cu o oarecare simpatie în fața spectatorilor. „Mi-ar plăcea să scap de rolurile de răufăcător autentic”, a spus el într-un interviu din 1936. „Dar nu vreau să fiu un erou. Îmi plac rolurile în care sunt puțin pălmuit. Este mult mai stimulant să interpretezi un personaj care nu este[...] nici rău și nici bun.”[31] A creat o serie de personaje întunecate misterioase și cu umor în filme precum Algiers (1938), Five Came Back (1939), Băiatul de aur (1939), Cheia de sticlă (1942) și Gilda (1946).[8][35]

În iunie 1935, Calleia a fost anunțat că va juca rolul lui Joaquin Murrieta în I Am Joaquin[36] (intitulat mai târziu Robin Hood of El Dorado), un film la care a scris scenariul. MGM l-a înlocuit cu Warner Baxter, aparent pentru că Joseph Calleia era prea bătrân, cu toate acestea Baxter era cu șase ani mai în vârstă.[37] Calleia a jucat în Man of the People (1937), o dramă politică despre un tânăr avocat care se luptă cu persoanele corporative care storc bani de la oameni.[38]

Calleia a continuat să se lupte cu typecasting-ul,[39] refuzând roluri de răufăcători bine plătite pentru a dezvolta personaje mai complexe.[40] Performanța sa ca inspectorul de poliție Slimane din filmul Algiers al lui Walter Wanger (1938) a fost premiată de National Board of Review.[28] Împreună cu regizorul John Farrow de la RKO Pictures în 1939, el a creat un minunat studiu de personaj ca anarhistul condamnat în Five Came Back[41] și a portretizat un preot eroic în Full Confession. Calleia a fost anunțat că va juca rolul Părintelui Damien într-un film RKO care va fi scris și regizat de Farrow,[40][42][43], dar proiectul nu a fost niciodată realizat.

Calleia a devenit cetățean american naturalizat în noiembrie 1941.[9] În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Calleia a condus organizația Malta War Relief din Statele Unite. Casa în care s-a născut a fost distrusă în 1942; iar familia sa s-a refugiat în subterane prin catacombe antice în timpul bombardamentului aerian constant al Maltei de către puterile Axei, care a durat mai bine de doi ani.[10] Sub auspiciile diviziei cinematografice a USO Camp Shows, el a apărut personal în bazele militare americane în 1943.[44] El a acceptat, de asemenea, invitația Hollywood Victory Committee de a face un tur al taberelor militare din Africa de Nord, în special pentru că itinerarul a inclus Malta. Pe un traseu de 32.000 km, Calleia și mica sa trupă au jucat în fața personalului de serviciu din Natal, Dakar, de-a lungul coastei de la Casablanca și până la Tunis, înainte de a merge în Malta, pe care Calleia nu o mai vizitase din 1922. Au avut câte două spectacole pe zi și au vizitat toate spitalele la fiecare oprire; au avut șase spectacole în Malta, ca parte a programului de schimb între unitățile de divertisment americane și britanice.[45]

Pe lângă faptul că a lucrat constant în cinematografie timp de încă 20 de ani,[32] Calleia a jucat și în premiera din Londra din 1948 a piesei de teatru câștigătoare a premiului Tony a lui Arthur Miller, Toți fiii mei, unde a avut laude critice unanime.[46] Interpretarea sa din Stigmatul răului (1958) – în rolul lui Pete Menzies, partener de lungă durată al căpitanului de poliție corupt Hank Quinlan (Orson Welles) – este considerată una dintre cele mai bune din cariera sa.[47][48][49][50]

Calleia s-a retras în 1963 la Sliema, Malta.[11] Soția sa, Eleanor Vassallo Calleia, cu care s-a căsătorit în 1929, a murit acolo în 1967. Calleia a murit la 31 octombrie 1975, la vârsta de 78 de ani, în San Iulian. A fost înmormântat în seiful familiei de la Cimitirul Santa Maria Addolorata din Paola.[51]

Roluri de teatru[modificare | modificare sursă]

Calleia (extrema dreapta) în rolul reporterului Kruger leneș și care cântă banjo în producția originală de pe Broadway din „The Front Page” (1928)
Calleia (dreapta) ca șoferul care se asigură că baronul von Geigern (Henry Hull) nu va trage pe sfoară gașca sa de hoți în producția originală de Broadway a Grand Hotel (1930)
Calleia în punctul culminant al producției de pe Broadway din Small Miracle, care l-a făcut o vedetă (1934)
Premiera Titlu Rol Note
1919 Have a Heart[52][53] Membru al corului Se alătură companiei în turneu în Denver[7][18][54]
19 ianuarie – 1 martie 1920 Pietro Miguel Criterion Theatre, New York[7][55][56]
1920 Pietro Miguel De asemenea, asistent manager de scenă
Turneu național de 40 de săptămâni[7]
29 noiembrie 1920 – 1 aprilie 1921 Broken Wing, TheThe Broken Wing Basilio 48th Street Theatre, New York[7][57][58]
15 august – 18 noiembrie 1922 Broken Wing, TheThe Broken Wing Basilio Duke of York's Theatre, London[7][18][59]
9 aprilie – 1 iunie 1923 Zander the Great Juan Empire Theatre, New York[60][61]
2 noiembrie 1925 – 13 martie 1926 Princess Flavia Senor Poncho, Wurfner Century Theatre și (de la 1 februarie) Shubert Theatre, New York[62][63][64]
16 septembrie 1926 – 11 februarie 1928 Broadway Joe Broadhurst Theatre, New York[65][66]
De asemenea, manager de scenă; de asemenea, se ocupă de aproximativ zece producții duplicate ale piesei în SUA și în străinătate[7][24][26]
14 august 1928 – 13 aprilie 1929 Front Page, TheThe Front Page Kruger, Journal of Commerce Times Square Theater, New York[67][68]
13 februarie – 1 octombrie 1930 Last Mile, TheThe Last Mile Tom D'Amoro Sam H. Harris Theatre, New York[69][70]
13 noiembrie 1930 – 5 decembrie 1931 Grand Hotel Șofer De asemenea, manager general de scenă
National Theatre, New York[71][72]
14 septembrie – 3 decembrie 1932 Clear All Wires — Doar ca manager general de scenă
Times Square Theatre, New York[7][73]
23 decembrie 1932 – 1 februarie 1933 Honeymoon Nicola Little Theatre, New York[74][75]
17 octombrie – 30 decembrie 1933 Ten Minute Alibi Hunter Ethel Barrymore Theatre, New York[76][77]
9 iulie 1934 Bride of Torozko, TheThe Bride of Torozko Westport Country Playhouse, Westport, Connecticut[78]
26 septembrie 1934 – 5 ianuarie 1935 Small Miracle Tony Mako John Golden Theatre și (din 11 noiembrie) 48th Street Theatre, New York[79][80]
7 februarie – februarie 1935 Small Miracle Tony Mako El Capitan Theatre, Hollywood, produs de Henry Duffy cu membrii distribuției originale Robert Middlemass și Joseph King[81][82][83]
11 mai – 18 septembrie 1948 All My Sons Joe Keller Lyric Theatre și (din 15 iunie) Globe Theatre, Londra, cu Margalo Gillmore[84][85]
Ianuarie 1955 All My Sons Joe Keller Alley Theatre, Houston[86]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Calleia și William Powell în After the Thin Man (1936)
Calleia ca vedetă în Man of the People (1937)
Chester Morris, John Carradine, Lucille Ball și Calleia în Five Came Back (1939)
Calleia și Mae West în My Little Chickadee (1940)
Calleia și Glenn Ford în Gilda (1946)
Algiers (1938)
The Gorilla (1939)
The Jungle Book (1942)
An Titlu Rol Note
1931 My Sin Juan [32]
1931 His Woman Agent [32]
1932 Divorce Racket, TheThe Divorce Racket Stephen Arnaud [32]
1935 Public Hero#1 Black, SonnySonny Black [32]
1936 Riffraff Lewis, NickNick Lewis [32]
1936 Exclusive Story Acello, AceAce Acello [32]
1936 Tough Guy Calerno, JoeJoe Calerno [32]
1936 Robin Hood of El Dorado — Scenarist[87]
1936 His Brother's Wife Fish-Eye [32]
1936 Sworn Enemy Emerald, JoeJoe Emerald [32]
1936 Sinner Take All Penny, FrankFrank Penny [32]
1936 After the Thin Man "Dancer" [32]
1937 Man of the People Moreno, JackJack Moreno [32]
1937 Bad Man of Brimstone, TheThe Bad Man of Brimstone Portuguese Ben [32]
1938 Algiers Slimane, InspectorInspector Slimane Premiu National Board of Review[28][32]
1938 Marie Antoinette Drouet [32]
1939 Juarez Uradi, AlejandroAlejandro Uradi [32]
1939 Gorilla, TheThe Gorilla Stranger [32]
1939 Five Came Back Vasquez [32]
1939 Băiatul de aur (Golden Boy) Fuseli, EddieEddie Fuseli [32]
1939 Full Confession Loma, FatherFather Loma [32]
1940 My Little Chickadee Badger, JeffJeff Badger [32]
1940 Wyoming Buckley, JohnJohn Buckley [32]
1941 Monster and the Girl, TheThe Monster and the Girl Deacon [32]
1941 Sundown Pallini [32]
1942 Jungle Book, TheThe Jungle Book Buldeo [32]
1942 Cheia de sticlă Varna, NickNick Varna [32]
1943 Pentru cine bat clopotele Sordo, ElEl Sordo [32]
1943 Cross of Lorraine, TheThe Cross of Lorraine Rodriguez, AntonioAntonio Rodriguez [32]
1944 Conspirators, TheThe Conspirators Pereira, CaptainCaptain Pereira [32]
1946 Deadline at Dawn Bartelli, ValVal Bartelli [32]
1946 Gilda Det. Maurice Obregon [32]
1947 Beginning or the End, TheThe Beginning or the End Fermi, EnricoEnrico Fermi [32]
1947 Lured Moryani, Dr.Dr. Moryani [32]
1948 Noose Hangs High, TheThe Noose Hangs High Craig, MikeMike Craig [32]
1948 Four Faces West Marquez, MonteMonte Marquez [32]
1948 Noose Sugiani Titlul american: The Silk Noose[88][89]
1950 Captain Carey, U.S.A. Lunati, Dr.Dr. Lunati [32]
1950 Palomino, TheThe Palomino Gonzales, MiguelMiguel Gonzales [32]
1950 Branded Rubriz, MateoMateo Rubriz [32]
1950 Vendetta Barracini, GuidoGuido Barracini [32]
1951 Valentino Verducci, LuigiLuigi Verducci [32]
1951 Pulitzer Prize Playhouse Fernando, DonDon Fernando Episodul: "Night Over Taos"[90]
1951 Light Touch, TheThe Light Touch Massiro, Lt.Lt. Massiro [32]
1952 When in Rome Bodulli, AggiuntoAggiunto Bodulli [32]
1952 Yankee Buccaneer Del Prado, Count DomingoCount Domingo Del Prado [32]
1952 Iron Mistress, TheThe Iron Mistress Moreno, JuanJuan Moreno [32]
1953 Băiat de mingi Anthony, PapaPapa Anthony [32]
1955 Underwater! Herrera, RicoRico Herrera [32]
1955 Treasure of Pancho Villa, TheThe Treasure of Pancho Villa Morales, Capt. PabloCapt. Pablo Morales [32]
1955 Littlest Outlaw, TheThe Littlest Outlaw Padre, TheThe Padre [32]
1956 Hot Blood Caldash, Papa TheodorePapa Theodore Caldash [32]
1956 Serenade Marcatello, MaestroMaestro Marcatello [32]
1957 Wild Is the Wind Alberto [32]
1958 Stigmatul răului Menzies, PetePete Menzies [32]
1958 Light in the Forest, TheThe Light in the Forest Cuyloga, ChiefChief Cuyloga [32]
1958 Have Gun – Will Travel Truett, Sheriff SamSheriff Sam Truett Episodul: "The Manhunter"[91]
1959 Zorro Simeon, PadrePadre Simeon Episodul:"The Sergeant Sees Red"[92][93]
1959 Cry Tough Estrada, PapaPapa Estrada [32]
1960 Alamo, TheThe Alamo Seguín, JuanJuan Seguín [32]
1963 Johnny Cool Tourist [32]
1963 Bob Hope Presents the Chrysler Theatre Cagewa Episodul:"A Killing at Sundial"[94][95]

Roluri de radio[modificare | modificare sursă]

Premiera Titlu Rol Note
2 martie 1939 Kraft Music Hall Vedetă invitată Calleia cântă "Adelai", melodia populară pe care el și George Abbott au scris-o pentru „The Broken Wing” de pe Broadway (1920–21)[96]
25 februarie 1940 The Screen Guild Theater Hal Wilson "Blind Alley" cu Edward G. Robinson[97][98][99]
12 noiembrie 1943 Stage Door Canteen Vedetă invitată [100]
18 februarie 1944 Stage Door Canteen Vedetă invitată [100]
24 noiembrie 1944 Stage Door Canteen Vedetă invitată [100]
7 noiembrie 1948 Theatre Guild on the Air "Criminal Code" cu Pat O'Brien[101]

Moștenire[modificare | modificare sursă]

Monumentul lui Calleia din Rabat, Malta, aproape de Mdina, sponsorizat de Bank of Valletta.

Calleia a fost onorat postum de către autoritatea poștală din Malta cu un set de două timbre comemorative emise în 1997.[11][102][103] În 2005, la inițiativa lui Eman Bonnici, în vârstă de 15 ani, a fost instalat la locul său natal din Malta un bust al lui Calleia realizat de sculptorului Anton Agius.[11][104][105]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Joseph Calleia”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Joseph Calleia, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b c d Joseph C. Spurin, Internet Broadway Database, accesat în  
  5. ^ Iċ-Ċimiterju ta' Santa Marija Addolorata[*][[Iċ-Ċimiterju ta' Santa Marija Addolorata (non-fiction book about Malta's largest burial ground)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ Raportul final al comitetului a confirmat că a oferit 56.037 de apariții gratuite a 4.147 de persoane în cadrul a 7.700 de evenimente, inclusiv 13.555 de zile de interpretări a 176 de persoane în 122 de turnee în străinătate - Annual Report to the Motion Picture Producers and Distributors of America, 25 martie 1946, p. 50
  7. ^ a b c d e f g h i j k l m n „Across from Malta”. The New York Times. . Accesat în . 
  8. ^ a b Katz, Ephraim (). The Film Encyclopedia (ed. 3rd). New York: HarperPerennial. p. 208. ISBN 0-06-273492-X. 
  9. ^ a b c The National Archives at Riverside; Riverside, California, USA; Petitions for Naturalization, U.S. District Court for the Central District of California (Los Angeles), 1940–1991; NAI: 594890; Record Group Title: Records of District Courts of the United States, 1685–2009; Record Group Number: 21. Ancestry.com, California, Naturalization Records, 1887–1991 [database online]. Provo, Utah: Ancestry.com Operations Inc., 2014. Retrieved 2015-11-11.
  10. ^ a b „Film Actor Heads Malta War Relief”. Pittsburgh Press. . Accesat în . 
  11. ^ a b c d „Joseph Calleia - Malta's Hollywood actor”. The Malta Independent. . Accesat în . 
  12. ^ „Joseph Calleia's Father Dies”. The New York Times. . Accesat în . 
  13. ^ a b c „The Front Page”. Playbill. . p. 47. Accesat în . 
  14. ^ "Joseph Calleia". Ancestry.com. Web: UK, Campaign Medals Awarded to WWI Merchant Seamen, 1914–1925 [database on-line]. Provo, UT, USA: Ancestry.com Operations, Inc., 2014. Retrieved 2015-11-11.
  15. ^ "Joseph Calleia". Ancestry.com. Web: UK, Campaign Medals Awarded to WWI Merchant Seamen, 1914–1925 [database on-line]. Provo, UT, USA: Ancestry.com Operations, Inc., 2014. Retrieved 2015-11-11.
  16. ^ "Joseph Calleia Spurin". Ancestry.com. U.S., World War I Draft Registration Cards, 1917–1918 [database on-line]. Provo, UT, USA: Ancestry.com Operations, Inc., 2005. Retrieved 2015-11-11.
  17. ^ The Broken Wing (The Magazine Theatre Program). New York: New York Theatre Program Corporation. . p. 23. 
  18. ^ a b c d e f g Weiler, A. H. (). „A True Chip Off the Old Maltese Block”. The New York Times. Accesat în . 
  19. ^ a b Abbott, George (). Mister Abbott. New York: Random House. p. 99. OCLC 330940. 
  20. ^ „Double Jointed Film Name Has Unusual Story”. Chicago Tribune. . Accesat în . 
  21. ^ Downes, Olin (). „Opera: Joseph Calleia, Tenor, in Debut”. The New York Times. Accesat în . 
  22. ^ „Joseph Calleia, Tenor, Pleases”. The New York Times. . Accesat în . 
  23. ^ Berger, Marilyn (). „George Abbott, Broadway Giant With Hit After Hit, Is Dead at 107”. The New York Times. Accesat în . 
  24. ^ a b „A Solid Year of Broadway”. The New York Times. . Accesat în . 
  25. ^ Berger, Marilyn (). „Philip Dunning, Playwright, 76, Co-Author of 'Broadway,' Dies”. The New York Times. Accesat în . 
  26. ^ a b „Plan 10 Companies to Act 'Broadway'”. The New York Times. . Accesat în . 
  27. ^ „Goings On About Town”. The New Yorker. X (46): 2. . 
  28. ^ a b c „The Year's Best”. National Board of Review Magazine. National Board of Review. 14 (1): 12. ianuarie 1939. Accesat în . 
  29. ^ Welles, Orson, and Peter Bogdanovich, edited by Jonathan Rosenbaum, This is Orson Welles. New York: HarperCollins Publishers 1992 ISBN: 0-06-016616-9.
  30. ^ Harrison, Paul (). „Variety of Broadway Plays Are Listed Among Dying Year's Best Stage Fare”. The Pittsburgh Press. 
  31. ^ a b „Amusements”. Somerset Daily American. Somerset, Pennsylvania. . p. 5. 
  32. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am an ao ap aq ar as at au av aw ax ay az ba bb bc bd be bf „Joseph Calleia”. AFI Catalog of Feature Films. American Film Institute. Accesat în . 
  33. ^ Sennwald, Andre (). „Best Ten, More or Less”. The New York Times. Accesat în . 
  34. ^ Sennwald, Andre (). „Movie Review: Public Hero No. 1”. The New York Times. Accesat în . 
  35. ^ Halliwell, Leslie () [1965]. Halliwell's Filmgoer's Companion (ed. 8th). New York: Charles Scribner's Sons. p. 103. ISBN 0-684-18183-5. 
  36. ^ „Screen Notes”. The New York Times. . Accesat în . 
  37. ^ „Robin Hood of El Dorado”. AFI Catalog of Feature Films. American Film Institute. Accesat în . 
  38. ^ „Has New Type Picture Role; Joseph Calleia The Hero of 'Man of the People', at Queen”. Big Spring Daily Herald. . 
  39. ^ Termenul typecasting este folosit - în principal în industria filmului, dar și în teatru - pentru anumiți actori care nu neapărat exclusiv, dar în mod repetat preiau/primesc roluri similare. Este deosebit de comună atunci când sunt interpretate roluri de răufăcători , dar se poate întâmpla și în cazul figurilor eroice. Angajamentul față de un anumit tip de rol poate deveni un punct mort pentru actori atunci când publicul dorește întotdeauna să-i vadă în aceleași roluri, ceea ce le face dificil să-și extindă spectrul actoricesc.
  40. ^ a b Coons, Robbin (). „Hollywood Sights and Sounds”. Big Spring Daily Herald. 
  41. ^ Soanes, Wood (). „Unusual Film Fare Offered This Week”. Oakland Tribune. Out of the enterprise comes a fine piece of work by Joseph Calleia, an actor who was taken from the stage after several excellent characterizations and who has been given little chance to show his stuff on the screen. Because Five Came Back was obviously not viewed as an epic while in the making and was, consequently, not subjected to high-powered studio supervision, Calleia managed to get in a splendid character study. 
  42. ^ „'Damien the Leper' Purchased by RKO; Robert Sisk to Be the Producer — Joseph Calleia Has Been Assigned to Title Role”. The New York Times. . Accesat în . 
  43. ^ „Hollywood Buys 45 More Stories to Add to 1940 Feature Programs”. Motion Picture Herald. 136 (1): 34. . Accesat în . 
  44. ^ „Movie Actor Visitor at Local Post”. Big Spring Herald. . 
  45. ^ Soanes, Wood (). „Malta's Gift to Films, Joseph Calleia, Cheers Up His Blitzed Brothers and Yanks in North Africa”. Oakland Tribune. 
  46. ^ „'All My Sons' a Hit”. The New York Times. . Accesat în . 
  47. ^ Comito, Terry, ed. () [1985]. „Interview with Charlton Heston”. Touch of Evil. Rutgers University Press. p. 215. ISBN 0-8135-1097-X. There were some fine performances, especially Joe Calleia. I think it's one of the very best pieces of work he did in his whole career. 
  48. ^ Brady, Frank (). Citizen Welles: A Biography of Orson Welles. New York: Charles Scribner's Sons. p. 500. ISBN 0-385-26759-2. 
  49. ^ McGilligan, Patrick (). Young Orson. New York: Harper. p. 297. ISBN 978-0-06-211248-4. 
  50. ^ Callow, Simon (). Orson Welles: One Man Band. New York: Viking. pp. 255–256. ISBN 978-0-670-02491-9. 
  51. ^ „Joseph Calleia”. Find a Grave. Accesat în . 
  52. ^ „Have a Heart”. Internet Broadway Database. Accesat în . 
  53. ^ Scrisă de Guy Bolton și P. G. Wodehouse cu muzică de Jerome Kern, piesa „Have a Heart” a fost pusă pe scenă pentru prima dată pe Broadway în 1917 de Harry W. Savage
  54. ^ „It Pleased in Denver”. The Hutchinson News. . 
  55. ^ „Pietro”. Playbill Vault. Playbill. Accesat în . 
  56. ^ „Pietro”. Internet Broadway Database. Accesat în . 
  57. ^ „The Broken Wing”. Internet Broadway Database. Accesat în . 
  58. ^ „The Broken Wing”. Playbill Vault. Playbill. Accesat în . 
  59. ^ Wearing, J. P. (). The London Stage 1920–1929: A Calendar of Productions, Performers, and Personnel. Lanham, Maryland: Rowman & Littlefield. p. 179. ISBN 978-0-8108-9302-3. 
  60. ^ „Zander the Great”. Internet Broadway Database. Accesat în . 
  61. ^ „Zander the Great”. Playbill Vault. Playbill. Accesat în . 
  62. ^ „Princess Flavia”. Internet Broadway Database. Accesat în . 
  63. ^ „Princess Flavia”. Playbill Vault. Playbill. Accesat în . 
  64. ^ „'Princess Flavia' is Rich and Captivating”. The New York Times. Accesat în . 
  65. ^ „Broadway”. Internet Broadway Database. Accesat în . 
  66. ^ „Broadway”. Playbill. Accesat în . 
  67. ^ „The Front Page”. Playbill. . p. 37. Accesat în . 
  68. ^ „The Front Page”. Internet Broadway Database. Accesat în . 
  69. ^ „The Last Mile”. Internet Broadway Database. Accesat în . 
  70. ^ „The Last Mile”. Playbill Vault. Playbill. Accesat în . 
  71. ^ „Grand Hotel”. Internet Broadway Database. Accesat în . 
  72. ^ „Grand Hotel”. Playbill Vault. Playbill. Accesat în . 
  73. ^ „Clear All Wires”. Playbill Vault. Playbill. Accesat în . 
  74. ^ „Honeymoon”. Internet Broadway Database. Accesat în . 
  75. ^ „Honeymoon”. Playbill Vault. Playbill. Accesat în . 
  76. ^ „Ten Minute Alibi”. Internet Broadway Database. Accesat în . 
  77. ^ „Ten Minute Alibi”. Playbill Vault. Playbill. Accesat în . 
  78. ^ „'Bride of Torozko' Scores at Opening”. The New York Times. . Accesat în . 
  79. ^ „Small Miracle”. Internet Broadway Database. Accesat în . 
  80. ^ „Small Miracle”. Playbill Vault. Playbill. Accesat în . 
  81. ^ „News of the Stage”. The New York Times. . Accesat în . 
  82. ^ Hart, Enid (). „Theatrical Chi-Chat”. The San Marino Tribune. Mr. Spurin-Calleia justifies the advance news of his ability. The rest of the cast also is first class. Small Miracle should have a record run. 
  83. ^ Soanes, Wood (). „Curtain Calls”. Oakland Tribune. Spurin-Calleia ... has started a run for Henry Duffy at El Capitan in his original role in Small Miracle. 
  84. ^ „'All My Sons' a Hit”. The New York Times. . Accesat în . 
  85. ^ Wearing, J. P. (). The London Stage 1940–1949: A Calendar of Productions, Performers, and Personnel. Lanham, Maryland: Rowman & Littlefield. p. 368. ISBN 978-0-8108-9306-1. 
  86. ^ Parson, Louella O. (). „Louella Parsons in Hollywood”. The Indianapolis Star. International News Service. Accesat în . 
  87. ^ „Robin Hood of El Dorado”. AFI Catalog of Feature Films. American Film Institute. Accesat în . 
  88. ^ „The Silk Noose”. Internet Movie Database. Accesat în . 
  89. ^ „Noose (1948)”. British Film Institute. Arhivat din original la . Accesat în . 
  90. ^ „Night Over Taos”. Pulitzer Prize Playhouse. Internet Movie Database. Accesat în . 
  91. ^ „The Manhunter”. Have Gun — Will Travel. Internet Movie Database. Accesat în . 
  92. ^ „The Sergeant Sees Red”. Zorro. Internet Movie Database. Accesat în . 
  93. ^ „Zorro, Season Two”. Classic Television Archive. Accesat în . 
  94. ^ „A Killing at Sundial”. Bob Hope Presents the Chrysler Theatre. Internet Movie Database. Accesat în . 
  95. ^ „Bob Hope Presents the Chrysler Theatre, Season One”. Classic Television Archive. Accesat în . 
  96. ^ „Ethel Waters and Joe Cook Will be Guests of Vallee; Crosby Signs Joan Bennett and Joseph Calleia”. The Lima News. . Joan Bennett and Joseph Calleia, heroine and villain of many cinema productions ... are the visiting celebrities in the Music Hall with Bing Crosby ... 
  97. ^ „The Gulf Screen Guild Theatre”. RadioGOLDINdex. Arhivat din original la . Accesat în . 
  98. ^ „Screen Guild Theater”. Internet Archive. Accesat în . 
  99. ^ „Sunday Caller”. Harrisburg Telegraph. . p. 17. Accesat în – via Newspapers.com.  open access publication - free to read
  100. ^ a b c „Stage Door Canteen”. Jerry Haendiges Vintage Radio Logs. Accesat în . 
  101. ^ „Theatre Guild on the Air”. Digital Deli Too. Arhivat din original la . Accesat în . 
  102. ^ „Anniversaries 1997 - 6c Joseph Calleia and film reel”. Malta Post. Accesat în . 
  103. ^ „Anniversaries 1997 - 6c Joseph Calleia and film camera”. Malta Post. Accesat în . 
  104. ^ „Letters: Calleia's bust vandalised”. Times of Malta. . Accesat în . 
  105. ^ „Letters: Bust of Joseph Calleia”. Times of Malta. . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Joseph_Calleia&oldid=15737513