Pelaghia Fecioara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pelaghia Fecioara
Pelagia of Antioch (Menologion of Basil II).jpg
Pelaghia Fecioara
Date personale
Născută311 e.n. Modificați la Wikidata
Antakya, Turcia Modificați la Wikidata
Decedată280 e.n. (-32 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Antiohia, Turcia Modificați la Wikidata
Venerație
Sărbătoare8 octombrie  Modificați la Wikidata
Gloriole.svg Sfinți

Pelaghia (în greacă Πελαγία), cunoscută ca Pelaghia din Antiohia și Pelaghia Fecioara, a fost o fecioară consacrată și o sfântă muceniță creștină care a preferat mai degrabă să se sinucidă în timpul Persecuției lui Dioclețian, pe când avea 15 ani, decât să fie obligată de soldații romani să aducă o ofrandă publică zeilor păgâni.[2] Inițial, ea era prăznuită pe 8 octombrie,[3] împreună cu Pelaghia, care a fost mai înainte desfrânată și cu Pelaghia din Tars.[4] În Biserica Romano-Catolică, ea este prăznuită pe 9 iunie,[2] iar în orașul Napoli din Italia este sărbătorită pe 5 octombrie.[5]

Viață[modificare | modificare sursă]

Pelaghia este menționată de Ambrozie al Mediolanului[6] și a fost subiectul a două predici ale Sfântului Ioan Gură de Aur.[7] Era singură acasă în timpul Persecuției lui Dioclețian atunci când au sosit soldații romani. A ieșit afară pentru a-i întâmpina și, aflând că intenționau să o ia cu forța pentru a participa la un sacrificiu păgân, a primit permisiunea să intre în casă pentru a-și schimba hainele. S-a urcat pe acoperișul casei și s-a aruncat în mare.[2] Sursele patristice tratează moartea ei mai degrabă ca un martiriu sacru decât ca o sinucidere rușinoasă.

Moștenire[modificare | modificare sursă]

Povestea Pelaghiei a reprezentat sursa probabilă a relatărilor controversate ulterioare cu privire la viața Pelaghiei din Tars.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Pelaghia Fecioara”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Kirsch (1911).
  3. ^ Wright's Syriac Martyrology.
  4. ^ Sinaxarul grecesc.
  5. ^ Butler (1866), "8 October: St. Pelagia, Penitent".
  6. ^ Ambrozie al Mediolanului, De Virg., III, 7, 33.
  7. ^ la Ioan Gură de Aur, Hom. in Matth. lxvii.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]