Marina din Antiohia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sfânta Marina

Sfânta Marina (în calendarul catolic Margareta) este o fecioară martiră creștină originară din Antiohia. Ea se numără printre așa-numiții "Patrusprezece Ajutători" invocați în occident cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Marina este considerată drept ocrotitoarea femeilor care nasc.

Sfânta este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe la data de 17 Iulie, de Bisericile Catolică, Evanghelică și Anglicană la data de 20 Iulie.

Legenda[modificare | modificare sursă]

Cele mai vechi surse ale legendei consemnează doar martiriul prin decapitare în timpul lui Dioclețian, în secolul al IV-lea. Treptat, viața sfintei a fost relatată cu tot mai multe amănunte. Versiunile mai târzii îl pomenesc pe prefectul Antiohiei, Olibrius, care ar fi dorit să o ia de soție pe Marina și să o determine să se dezică de credința creștină. Marina refuză acest lucru și fu aruncată după numeroase torturi în închisoare. În temniță ea fu amenințată de un dragon, care fu însă învins prin semnul crucii. După o versiune apocrifă, pomenită în Legenda aurea, acel dragon ar fi înghițit-o chiar pe sfântă, dar pântecele i-ar fi plesnit după ce Marina ar fi făcut semnul crucii.

Cultul[modificare | modificare sursă]

Sfânta Margareta, miniatură dintr-un manuscris flamand de pe la 1440

Inițial venerată în Imperiul Bizantin, Marina a fost cunoscută în occident începând cu secolul al VII-lea, sub numele de Margareta.

Surse[modificare | modificare sursă]

  • Bibliotheca hagiographica Graeca, ed. socii Bollandiani, Bruxelles 21909 (reprint Bruxelles 1957), vol. II, p. 84-85.
  • Bibliotheca hagiographica Latina antiquae et mediae aetatis, ed. socii Bollandiani, 2 vol. Bruxelles 1898-1901; Suppl. editio altera ib. 1911, vol. II, p. 787-788.
  • Acta Sanctorum, ed. Bollandus, Paris 1643 ss., Veneția 1734 ss., Paris 1863 ss., Iul. V, p. 24-46 (ed. Paris 1867).
  • Jacobus de Voragine: Legenda aurea, vulgo historia Lombardica dicta / ad optimorum librorum fidem rec. Th. Graesse, Wrocław 1890, reprint Melle 2003, p. 400.
  • Gerrit Gijsbertus van den Andel: Die Margaretenlegende in ihren mittelalterlichen Versionen, Groningen 1934. (Diss.)
  • Bibliotheca sanctorum, ed. de Istituto Giovanni XXIII nella Pontificia Università lateranense, vol. VIII [Liadan - Marzi], Roma 1967, p. 1150-65.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Sabine Kimpel: Margareta (Marina) von Antiochien, în: Lexikon der christlichen Ikonographie, editat de Engelbert Kirschbaum, vol. 7, Roma/Freiburg/Basel/Viena 1974, col. 494-500.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Marina din Antiohia