Sari la conținut

Paronim

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Paronimele sunt cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înțeles diferit.[1]

Cuvântul românesc paronim este un împrumut din franceză paronyme.[2] La rândul său, acest cuvânt francez este împrumutat din greaca veche: paronumos[3][4], format din elementele de compunere grecești para: „alături” și onoma: „nume”.[3]

Tipuri de paronime

[modificare | modificare sursă]

Drept paronime sunt considerate următoarele trei tipuri de perechi:[5]

  1. cuvinte alcătuite din același număr de foneme, dar deosebite prin metateza a cel mult două dintre ele: aerometrie-areometrie, antinomie-antonimie, barbiton-barbotin, cardan-cadran, manej-menaj;
  2. cuvinte cu foneme vocalice sau consonantice corelative: abuz-obuz, adapta-adopta, eminent-iminent, fard-fart, oral-orar;
  3. cuvinte cu un fonem în plus la unul dintre membrii perechii: abac-abacă, calmar-calemar, simula-stimula, spic-aspic.
  • anual (o dată pe an) - anuar (publicație care apare odată pe an);
  • atlas (colecție de hărți) - atlaz (țesătură);
  • broda (a coase o broderie) - brodi (a nimeri bine, a aranja, a pune la cale);[2]
  • caic (navă mică, cu vele sau cu motor, cu prora și cu pupa înălțate) - caiac (barcă pentru sport îngustă, ascuțită la capete, condusă cu padele);
  • calcan (specie de pește de mare) - calaican (sulfat de fier, de culoare verde);
  • Căciulata (localitate în județul Mureș) și Căciulata (localitate în județul Vâlcea) - Cuciulata (localitate în județul Brașov)
  • cârlan 1. (reg.) mânz de până la trei ani; 2. miel sau ied înțărcat (în al doilea an); 3. (reg.) berbec castrat - mârlan (om prost crescut, grosolan, bădăran); [2]
  • compliment (făcut unei persoane) - complement (parte secundară de propoziție care determină un verb, un adverb);
  • conjectură (opinie bazată pe aparențe sau presupuneri) - conjunctură (ansamblu al împrejurărilor și condițiilor care influențează un proces)[2]
  • exedră (sală de primire (la romani); o sală semicirculară) - exergă (mic spațiu, în partea de jos a unei medalii / monede destinat unei inscripții);[2]
  • emigra (a-și părăsi țara și a se stabili în altă țară) - imigra (a veni și a se stabili într-o țară străină);[2]
  • familial (care aparține familiei, referitor la familie) - familiar (lipsit de pretenții, bine cunoscut, obișnuit, simplu);
  • ministru (persoană care conduce (de obicei) un minister, într-un guvern) - sinistru (care îngrozește, care înspăimântă; calamitate, catastrofă, dezastru);[2]
  • mortal (care poate provoca / provoacă moartea) - mortar (material de construcție compus din var, nisip, ciment, apă,...);
  • opis (listă de acte, registru) - opus (invers / termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale);
  • Orion (constelație) - oreion (parotidită epidemică);
  • padelă (vâslă prevăzută la capete cu câte o pală convexă) - pedală (pârghie de comandă sau de antrenare a unui mecanism: bicicletă, mașină de cusut...);
  • paronim (cuvânt asemănător ca formă cu altul, dar cu sens și origine diferite) - patronim (nume de familie);[2]
  • trocar (instrument chirurgical) - troacar[6] (pardesiu sau palton femeiesc, mai scurt);[2]
  • ordinar (nesimțit, obraznic) - ordinal (șir de numerale);
  • stol (mulțime de păsări zburătoare din aceeași specie, adunate împreună) - stor (perdea de țesătură, de împletitură sau din scândurele subțiri, destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele soarelui);
  • șasiu (cadru rigid care susține caroseria unui vehicul)[2] - sașiu (care se uită „cruciș”, strabic).[2]
  1. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) Nicolae Felecan Paronimia în limba română
  2. ^ a b c d e f g h i j k Noul dicționar universal al limbii române (2007)
  3. ^ a b Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique (1977)
  4. ^ Paul Robert, Le Petit Robert, par ... (1992)
  5. ^ Nicolae Felecan Dicționar de paronime
  6. ^ Din francezul trois-quarts, pronunțat: [tRwɑkaR]: „trei sferturi”