Sari la conținut

Parcul Național Kemeri

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Parcul Național Kemeri
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
PozițiaMārupes novads[*][[Mārupes novads (municipality of Latvia from 1 July 2021)|​]]
Letonia
Coordonate56°57′N 23°31′E ({{PAGENAME}}) / 56.95°N 23.51°E
Suprafață38.165 ha  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000LV0200200  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Parcul Național Kemeri este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI, arie de protecție specială avifaunistică — SPA[2]) din Letonia întinsă pe o suprafață de 36.184,71 ha, integral pe uscat.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Centrul sitului Parcul Național Kemeri este situat la coordonatele 56°55′33″N 23°27′15″E / 56.9258°N 23.4542°E ({{PAGENAME}}).

Înființare[modificare | modificare sursă]

Situl Parcul Național Kemeri a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică în mai 2004[2] pentru a proteja 8 specii de plante și 84 de specii de animale. Alte tipuri de protecție:

  • sit de importanță comunitară (în mai 2004)
  • arie specială de conservare (în mai 2004)[1][3][4]

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Situată în ecoregiunea boreală, aria protejată conține 39 de habitate naturale: Lagune de coastă, Vegetație anuală la limita mareei, Vegetație perenă pe țărmurile stâncoase, Salicornia și alte specii anuale care populează regiunile mlăștinoase și nisipoase, Litoraluri nisipoase din Baltica boreală cu vegetație perenă, Dune mobile cu vegetație embrionară, Dune mobile de-a lungul țărmului cu Ammophila arenaria („dune albe”), Dune de coastă fixe cu vegetație erbacee („dune gri”), Dune fixe decalcificate cu Empetrum nigrum, Dune împădurite din regiunile atlantică, continentală și boreală, Vegetație psamofilă uscată cu Calluna și Empetrum nigrum, Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Lacuri și iazuri distrofice naturale, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Pajiști fino-scandinave uscate până la mezice, bogate în specii de altitudine mică, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Pajiști aluvionare boreale nordice, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Pajiști din zone de pădure fino-scandinave, Turbării active, Mlaștini oligotrofe degradate, capabile încă de regenerare naturală, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Depresiuni pe substraturi de turbă de Rhynchosporion, Izvoare fino-scandinave și mlaștini produse de izvoare bogate în minerale, Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus și specii de Caricion davallianae, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Mlaștini alcaline, Taiga vestică, Păduri caducifoliate bătrâne naturale hemiboreale fino-scandinave (Quercus, Tilia, Acer, Fraxinus sau Ulmus) bogate în specii epifite, Păduri fino-scandinave bogate în ierburi cu Picea abies, Păduri caducifoliate de mlaștină fino-scandinave, Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[4]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]

  • plante (8): turiță (Agrimonia pilosa), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), Dianthus arenarius subsp. arenarius, mușchi (Dicranum viride), moșișoare (Liparis loeselii), dedițelul (Pulsatilla patens), Saussurea alpina subsp. esthonica, ochii-șoricelului (Saxifraga hirculus)
  • păsări (65): minunița (Aegolius funereus), pescăruș albastru (Alcedo atthis), rață pitică (Anas crecca), gârliță mare (Anser albifrons), gâscă de semănătură (Anser fabalis), acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), rață-cu-cap-castaniu (Aythya ferina), rața moțată (Aythya fuligula), cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia), buhai de baltă (Botaurus stellaris), Branta leucopsis, buha (Bubo bubo), Bucephala clangula, caprimulg (Caprimulgus europaeus), chirighiță neagră (Chlidonias niger), barză albă (Ciconia ciconia), barză neagră (Ciconia nigra), mierla de apă (Cinclus cinclus), șerpar (Circaetus gallicus), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete vânăt (Circus cyaneus), erete cenușiu (Circus pygargus), cristeiul de câmp (Crex crex), Cygnus columbianus bewickii, lebădă de iarnă (Cygnus cygnus), lebădă de vară (Cygnus olor), ciocănitoare cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), egretă albă (Egretta alba), presură de grădină (Emberiza hortulana), șoim de iarnă (Falco columbarius), șoim călător (Falco peregrinus), muscar (Ficedula parva), lișiță (Fulica atra), cufundar polar (Gavia arctica), cufundar mic (Gavia stellata), ciuvică (Glaucidium passerinum), cocor (Grus grus), codalb (Haliaeetus albicilla), stârc pitic (Ixobrychus minutus), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), pescăruș mic (Larus minutus), ciocârlie de pădure (Lullula arborea), ferestraș mic (Mergus albellus), ferestrașul mare (Mergus merganser), gaia neagră (Milvus migrans), vultur pescar (Pandion haliaetus), viespar (Pernis apivorus), bătăuș (Philomachus pugnax), ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus), ciocănitoare verzuie (Picus canus), ploier auriu (Pluvialis apricaria), corcodel-urechiat (Podiceps auritus), cresteț cenușiu (Porzana parva), cresteț pestriț (Porzana porzana), chiră mică (Sterna albifrons), pescăriță mare (Sterna caspia), chiră de baltă (Sterna hirundo), Sterna paradisaea, chiră de mare (Sterna sandvicensis), silvie porumbacă (Sylvia nisoria), cocoșul de mesteacăn (Tetrao tetrix tetrix), cocoș de munte (Tetrao urogallus), fluierar de mlaștină (Tringa glareola)
  • amfibieni (1): triton cu creastă (Triturus cristatus)
  • mamifere (2): vidră de râu (Lutra lutra), liliac de iaz (Myotis dasycneme)
  • nevertebrate (10): Dytiscus latissimus, fluturele auriu (Euphydryas aurinia), fluturele flitirar (Euphydryas maturna), Graphoderus bilineatus, Hypodryas maturna, libelule (Leucorrhinia pectoralis), Osmoderma barnabita, Unio crassus, Vertigo angustior, Vertigo geyeri
  • pești (6): zvârluga (Cobitis taenia), zglăvoacă (Cottus gobio), Lampetra fluviatilis, cicar (Lampetra planeri), țipar (Misgurnus fossilis), boarță (Rhodeus sericeus amarus)

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 60 de specii de plante, 11 specii de păsări, 7 specii de amfibieni, 11 specii de mamifere, 62 de specii de nevertebrate, 2 specii de reptile.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://www.likumi.lv/doc.php?id=25409
  2. ^ a b http://www.likumi.lv/doc.php?id=25409
  3. ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Kemeru nacionalais parks”. Accesat în . 
  4. ^ a b „Kemeru nacionalais parks”. biodiversity.europa.eu. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Parcul_Național_Kemeri&oldid=16356541