Panthéon, Paris

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Panthéon din Paris
Paris-Pantheon-Facade.jpg
Poziționare
Panthéon din Paris is located in Paris
Panthéon din Paris
Panthéon din Paris
Coordonate Coordonate: 48°50′46.4″N 2°20′46″E / 48.846222°N 2.34611°E / 48.846222; 2.3461148°50′46.4″N 2°20′46″E / 48.846222°N 2.34611°E / 48.846222; 2.34611
Localitate Paris
Țara Franța
Adresa Place du Panthéon
Creare
Arhitect Jacques-Germain Soufflot
Stil artistic Neoclasic
Tip Necropolă
Data începerii construcției 1757
Data finalizării 1790
Înălțime 83 m
Proprietar Statul francez
Clasificare
Statutul patrimonial Clasat (1920, 2008)

Panthéon-ul (literalmente Panteonul) este o clădire în arondismentul 5 din Paris, Franța. A fost construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea de arhitectul Jacques-Germain Soufflot ca biserică dedicată sfintei Geneveva (Sainte-Geneviève), dar în prezent este un memorial, care adăpostește rămășițele pământești ale unor personalități franceze marcante. Este un exemplu a arhitecturii neoclasiciste, cu o fațadă modelată pe cea a Panteonului din Roma.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În anul 1744, regele Ludovic al XV-lea a venit la biserica veche din abația Sainte Geneviève să se reculeagă, îndeplinindu-se promisiunea făcută când era bolnav. Cu aceasta ocazie, canonicii regulați din abația au obținut ca regele voi fi renovat biserica pe cheltuiala sa.[1] În 1755, proiectul a fost încredințat arhitectului Jacques-Germain Soufflot. Lucrările au început un ani mai târziu. A fost nevoie de zece ani pentru construirea criptei. La data decesului lui Soufflot, lucrări de structură erau bine avansate. Construcția a fost terminată în 1790 sub conducerea lui Maximilien Brébion și Jean-Baptiste Rondelet.[1] Prin decretul din 4 aprilie 1791, biserica a fost transformată într-un templu laic pentru onorarea marilor oameni ai națiunii.[2]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Personalități înmormântate la Panthéonul[modificare | modificare sursă]

Până la 2015, 73 de personalități erau înmormântate la Panthéonul, inclusiv 24 de politicieni, circa douăzeci de militari, câțiva clerici și cinci scriitori.[3] Printre cele mai cunoscute se numără:

Anul
înmormântării
Nume Mențiuni
1791 Honoré Gabriel Riqueti, conte de Mirabeau Nobil, membru al Adunării Constituante în perioada Revoluției franceze. Primul om înmormântat la Panthéonul.
1791 Voltaire Scriitor și filozof al Iluminismului francez.
1794 Jean-Paul Marat Politician și teoretician politic în perioada Revoluției franceze.
1794 Jean-Jacques Rousseau Scriitor și filozof al Iluminismului francez. Corpul a fost retras din Panthéonul în 1795.
1810 Jean Lannes General al lui Napoleon I, mareșal al Franței.
1811 Louis Antoine de Bougainville Navigator, explorator și scriitor.
1829 Jacques-Germain Soufflot Arhitectul care a proiectat Panthéonul.
1885 Victor Hugo Scriitor.
1889 Lazare Carnot Politician, inginer și matematician.
1894 Sadi Carnot Președinte al Franței, înmormântat la Panthéonul imediat după asasinatul său.
1907 Marcellin Berthelot Chimist și om politic francez, înmormântat cu soția sa Sophie Berthelot, prima femeie la Panthéonul.
1908 Émile Zola Romancier și jurnalist.
1920 Léon Gambetta Om politic. Urnă cu inimă.
1924 Jean Jaurès Om politic.
1948 Paul Langevin Fizician și inventator francez.
1959 Victor Schœlcher Om politic care a abolit sclavia în Franța.
1952 Louis Braille Pedagog, inventatorul al alfabetului Braille. Transferat la Panthéonul la centenarul morții sale.
1964 Jean Moulin Figură proeminentă a Rezistenței franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
1967 Antoine de Saint-Exupéry Romancier, eseist și reporter.
1995 Pierre Curie Fizician, laureat al Premiului Nobel.
1995 Marie Curie Fiziciană, laureată al Premiului Nobel. Prima femeie care a fost înmormântată la Panthéonul pe baza meritelor proprii.
1996 André Malraux Scriitor, ziarist și om politic.
1998 Toussaint L'Ouverture Conducătorul revoluției din 1783 din Haiti.
2002 Alexandre Dumas Romancier.
2011 Aimé Césaire Poet și om politic.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Jean-Marie Pérouse de Montclos, ed (1994). „Panthéon” (în franceză). Le Guide du patrimoine : Paris. Paris: Hachette. pp. 385–390. 
  2. ^ Panthéon, de la basilique chrétienne au temple de la nation” (în franceză). Centre des monuments nationaux. http://www.monuments-nationaux.fr/fichier/m_docvisite/236/docvisite_fichier_pantheon_fr.internet.pdf. 
  3. ^ Jonathan Parienté (27 mai 2015). „Qui repose au Panthéon ?”. Le Monde. http://www.lemonde.fr/societe/article/2013/10/10/qui-repose-au-pantheon_3492790_3224.html. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]