Sari la conținut

Panteonul din Paris

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Panthéon
Poziționare
Panthéon se află în Paris
Panthéon
Panthéon
Coordonate48°50′46.4″N 2°20′46″E ({{PAGENAME}}) / 48.846222°N 2.34611°E
LocalitateParis
Arondismente municipale în FranțaArondismentul 5 din Paris
ȚaraFranța
AdresaPlace du Panthéon
Edificare
ArhitectJacques-Germain Soufflot
Stil artisticNeoclasic
TipNecropolă
Data începerii construcției1757
Data finalizării1790
Înălțime83 m
ProprietarStatul francez
Clasificare
Statutul patrimonialClasat (1920, 2008)
Prezență onlinesite web oficial
Reprezentare din perioada descreștinării, fără cruce în vârf (1792)

Panteonul din Paris (în franceză Panthéon) este o clădire în arondismentul 5 din Paris, Franța, construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea de arhitectul Jacques-Germain Soufflot ca biserică dedicată sfintei Genoveva (Sainte-Geneviève). În timpul Revoluției Franceze edificiul a fost profanat, iar în prezent este un memorial care adăpostește rămășițele pământești ale unor personalități franceze marcante. Este un exemplu al arhitecturii neoclasiciste, cu fațada inspirată după cea a Panteonului din Roma.

În anul 1744 regele Ludovic al XV-lea a venit la biserica veche din abația Sainte Geneviève să se reculeagă, îndeplinindu-și promisiunea făcută când era bolnav. Cu aceasta ocazie, canonicii regulari din abație au primit promisiunea că regele va renova biserica pe cheltuiala sa.[1] În 1755 proiectul a fost încredințat arhitectului Jacques-Germain Soufflot. Lucrările au început un ani mai târziu. A fost nevoie de zece ani pentru construirea criptei. La data decesului lui Soufflot, lucrări de structură erau bine avansate. Construcția a fost terminată în 1790 sub conducerea lui Maximilien Brébion și Jean-Baptiste Rondelet.[1] Prin decretul din 4 aprilie 1791 biserica a fost transformată într-un templu laic în onoarea marilor oameni ai națiunii,[2] iar crucea de pe cupolă a fost înlocuită cu reprezentarea unui geniu mitologic. Asupra acestei din urmă măsuri s-a revenit ulterior.

Personalități înmormântate la Panthéon

[modificare | modificare sursă]

Până la 2015, 73 de personalități erau înmormântate la Panthéon, inclusiv 24 de politicieni, circa douăzeci de militari, câțiva clerici și cinci scriitori.[3] Printre cele mai cunoscute se numără:

Anul
înmormântării
Nume Mențiuni
1791 Honoré Gabriel Riqueti, conte de Mirabeau Nobil, membru al Adunării Constituante în perioada Revoluției franceze. În 1795 a fost exhumat și înmormântat într-un cimitir, apoi din nou exhumat și aruncat într-o groapă comună.
1791 Voltaire Scriitor și filozof al Iluminismului francez.
1794 Jean-Paul Marat Politician și teoretician politic în perioada Revoluției franceze. A fost înmormânat în Panthéon în locul rămas liber după exhumarea contelui Mirabeau.
1794 Jean-Jacques Rousseau Scriitor și filozof al Iluminismului francez. Corpul a fost retras din Panthéon în 1795.
1810 Jean Lannes General al lui Napoleon I, mareșal al Franței.
1811 Louis Antoine de Bougainville Navigator, explorator și scriitor.
1829 Jacques-Germain Soufflot Arhitectul care a proiectat Panthéonul.
1885 Victor Hugo Scriitor.
1889 Lazare Carnot Politician, inginer și matematician.
1894 Sadi Carnot Președinte al Franței, înmormântat la Panthéon imediat după asasinarea sa.
1907 Marcellin Berthelot Chimist și om politic francez, înmormântat cu soția sa Sophie Berthelot, prima femeie la Panthéon.
1908 Émile Zola Romancier și jurnalist.
1920 Léon Gambetta Om politic. Urnă cu inimă.
1924 Jean Jaurès Om politic.
1948 Paul Langevin Fizician și inventator francez.
1959 Victor Schœlcher Om politic care a abolit sclavia în Franța.
1952 Louis Braille Pedagog, inventatorul al alfabetului Braille. Transferat la Panthéon la centenarul morții sale.
1964 Jean Moulin Figură proeminentă a Rezistenței franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
1967 Antoine de Saint-Exupéry Romancier, eseist și reporter.
1995 Pierre Curie Fizician, laureat al Premiului Nobel.
1995 Marie Curie Fiziciană, laureată al Premiului Nobel. Prima femeie care a fost înmormântată la Panthéon pe baza meritelor proprii.
1996 André Malraux Scriitor, ziarist și om politic.
1998 Toussaint L'Ouverture Conducătorul revoluției din 1783 din Haiti.
2002 Alexandre Dumas Romancier.
2011 Aimé Césaire Poet și om politic.
  1. ^ a b Jean-Marie Pérouse de Montclos, ed. (). „Panthéon”. Le Guide du patrimoine : Paris (în franceză). Paris: Hachette. pp. 385–390. 
  2. ^ „Panthéon, de la basilique chrétienne au temple de la nation” (PDF) (în franceză). Centre des monuments nationaux. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  3. ^ Jonathan Parienté (). „Qui repose au Panthéon ?”. Le Monde (în franceză). 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]