Sari la conținut

Omurtag al Bulgariei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cneazul Omurtag
Conducător al Primului Țarat Bulgar
Date personale
Decedat831 d.Hr.[1] Modificați la Wikidata
PărințiCneaz Krum
CopiiZvinitsa[*][[Zvinitsa (Bulgarian prince)|​]][2]
Enravota[*][[Enravota (Bulgarian Christian martyr)|​]][2]
Malamir al Bulgariei[2] Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Krum[*]​
Domnie
Domnie814–831
PredecesorCneaz Krum
SuccesorCneaz Malamir
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Omurtag (bulgară Омуртаг; † 831) a fost han al bulgarilor între 814 și 831. Chiar la începutul domniei sale, a semnat un tratat de pace pe 30 de ani cu Imperiul Bizantin vecin, care a rămas în vigoare până la sfârșitul vieții sale. Omurtag a rezistat cu succes politicilor agresive ale Imperiului Franc, care a ocupat teritoriile de nord-vest ale Bulgariei, și a înăbușit tulburările în rândul mai multor triburi slave. El a implementat reforme administrative care au întărit puterea și autoritatea guvernului central. Domnia sa a fost caracterizată de o puternică dezvoltare a arhitecturii bulgare, cu o serie de proiecte de construcții semnificative.

Viață

[modificare | modificare sursă]
Imperiul Bulgar în timpul domniei lui Omurtag
Omurtag poruncește uciderea creștinilor. După Menologhionul împăratului Vasile al II-lea (976-1025).
Bulgari ucigând creștini. După menologhionul (lucrare ilustrată) împăratului Vasile al II-lea. Secolul al X-lea.

Tatăl lui Omurtag a fost hanul Krum. După moartea lui Krum, frații săi, numiți Dukumos și Ditzeugos în sursele bizantine, i-au succedat pentru scurt timp.

Probabil după anul 814, au avut loc represalii dure împotriva populației creștino-bizantine care trăia pe teritoriul cârmuit de bulgari. Cu toate acestea, nu este clar dacă măsurile anticreștine veneau de la Omurtag sau de la predecesorul său imediat, Ditzeugos. Surse bizantine conțin relatări care afirmă că creștinii din Tracia au avut de ales între a încălca interdicția de a consuma carne în timpul Postului Mare sau a muri. Paisprezece bărbați au suferit în cele din urmă martiriul. Alte surse relatează masacre de prizonieri.

În unele surse, Omurtag este acuzat direct pentru măsurile anticreștine, însă relațiile cu Bizanțul s-au îmbunătățit ulterior. Se poate deduce din aceasta că Omurtag nu a continuat măsurile predecesorului său, dar sursele nu permit o afirmație definitivă. În orice caz, Omurtag a încheiat un tratat de pace cu împăratul bizantin Leon al V-lea la sfârșitul anului 815 sau începutul anului 816, care era limitat la 30 de ani. De fapt, acest tratat a inițiat o fază de apropiere a Bulgariei de Bizanț, iar Omurtag și-a respectat obligațiile contractuale. De asemenea, l-a sprijinit pe împăratul Mihail al II-lea în lupta împotriva uzurpatorului Toma.

În 818, triburile slave din regiunea Dunăre-Tisa s-au adresat Imperiului Franc. Aceștia s-au plâns împăratului Ludovic cel Pios că drepturile lor anterioare au fost îngrădite după reformele din Imperiul Bulgar. Omurtag a încercat să găsească o soluție diplomatică pentru această zonă prin scrisori din 824 și 826. Probabil că scrisorile au rămas fără răspuns. În 824, solii bulgari s-au prezentat pentru prima dată la curtea francă a lui Ludovic cel Pios cu dorința de a delimita granița dintre ei. În 827, Omurtag a cucerit teritoriul de-a lungul râului Sava până la Sirmium și l-a încorporat în cele din urmă în regatul său în 829. Raiduri bulgare în Valea Dravei sunt raportate în 827 și 829. În 832, o altă delegație bulgară a ajuns la Aachen, aducând daruri și, probabil, în timpul vieții lui Omurtag, s-a încheiat un tratat privind delimitarea graniței dintre franci și bulgari.

Influența bizantină a afectat și activitatea de construcții a lui Omurtag (de exemplu, în capitala Pliska), iar inscripții grecești din această perioadă s-au păstrat și ele. Punctul final al acestei dezvoltări a fost creștinizarea finală a Bulgariei, o jumătate de secol mai târziu. Omurtag a urmat o politică de centralizare în general reușită față de nobilime. Lui Omurtag i-a urmat fiul cel mic, Malamir, care a dus o politică anticreștină dură.

În 2005, Pasului Omurtag de pe Insula Livingston din Antarctica a fost numit după acest stăpânitor.

Predecesor:
Krum		 Cneaz al Bulgariei
814–831		 Succesor:
Malamir


Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Omurtag al Bulgariei”. The Peerage[*].
  2. 1 2 3 Darryl Roger Lundy. „Omurtag al Bulgariei” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Omurtag_al_Bulgariei&oldid=18025898