Omograf

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În lingvistică, un cuvînt se numește omograf dacă are aceeași formă scrisă ca și alt cuvînt, dar diferă de acesta prin pronunție, ca de exemplu copii în sintagmele doi copii și două copii.

Dacă și pronunția este identică atunci avem de a face cu omonime.

Exemple[modificare | modificare sursă]

Limba Cuvînt Pronunție și sensuri
Română vier
  • /viˈer/ (două silabe): viticultor; îngrijitor de vie
  • /vi̯er/ (o silabă): porc necastrat; mistreț mascul
sufragiu
  • /suˈfra.giu̯/ (accentul pe a doua silabă): vot, drept de vot
  • /su.fraˈgiu̯/ (accentul pe a treia silabă): servitor la masă
haină
  • /ˈhai̯.nə/ (două silabe): îmbrăcăminte
  • /haˈi.nə/ (trei silabe): rea (femininul de la hain)
Franceză est
  • /ɛst/: direcția cardinală est
  • /e/: este, formă a verbului être (a fi)
couvent
  • /ku.vɑ̃/: mănăstire de maici
  • /kuv(ə)/: clocesc, formă a verbului couver (a cloci)
Engleză lead
  • /liːd/: a conduce, a duce
  • /lɛd/: plumb
wind
  • /wɪnd/: vînt
  • /waɪnd/: a înfășura, a șerpui
Japoneză 十分
  • juppun: zece minute
  • juubun: suficient; complet
  • shita: jos
  • moto: sub îndrumarea
  • ge: volumul doi, ultimul volum

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mioara Avram, „Ortografie pentru toți”, Editura Litera Internațional, 2002.

Vezi și[modificare | modificare sursă]