Octavian Nemescu
| Octavian Nemescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3]  Pașcani, România |
| Decedat | (80 de ani)[4] Tunari, Ilfov, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | compozitor cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Octavian Nemescu (n. , Pașcani, România – d. , Bucuresti) a fost un compozitor și muzicolog român contemporan.
Studii
[modificare | modificare sursă]A studiat la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București, între anii 1956 și 1963. Mihail Jora i-a fost profesor de componistică, Paul Constantinescu profesor de armonie iar Alexandru Pașcanu și Anatol Vieru profesori de orchestrație. În 1972 a luat parte la cursurile internaționale de specializare Ferienkurse de la Darmstadt. În 1978 a obținut titlul de doctor în muzicologie la Academia de Muzică din Cluj-Napoca, avându-l ca îndrumător științific pe Sigismund Toduță. Tema tezei sale de doctorat a fost „Capacitățile semantice ale muzicii”, iar teza a fost tipărită în cartea purtând același titlu, de către Editura Muzicală - București, în 1983.[5]
Activitate didactică
[modificare | modificare sursă]A funcționat în calitate de asistent și lector universitar la Universitatea din Brașov (Facultatea de Muzică) între 1970-1978, unde a predat Analiză muzicală și contrapunct. A fost apoi profesor la Liceul de Arte „George Enescu” din București (1978-1990). După 1990 a fost profesor și conducător de doctorat la Universitatea Națională de Muzică din București.
A susținut un Workshop de creație muzicală la Conservatorul de muzică din Lausanne (Elveția), în 2000 și 2016, cât și la Academia de muzică și dans din Ierusalim, în 2006.
A fost membru al S.A.C.E.M. (Franța) și UCMR-ADA (Societatea Română de Administrare a Drepturilor de Autor), iar între 1990-1992 și apoi, din 1994 până în 2010, a avut funcția de coordonator al secției simfonice, de muzică de cameră, operă și balet, din cadrul U.C.M.R.( Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România).[5]
Opera muzicală (selecție)
[modificare | modificare sursă]- Patru miniaturi pentru flaut solo, 1961[6]
- Sonate für Klarinette und Klavier, 1962
- Triangle, 1963-64
- Combinations in Circles für Cello, Ensemble und Tonband, 1965
- Four Dimensions in Time – IV, ‘Illuminations’ für gemischten Chor und Orchester, 1967
- Gradeatia für Tonband, 1982
- Metabizantinirikon für Klarinette, Violine und Tonband, 1985
- Finalis-septima für Klarinette, Fagott, Violine, Cello, Klavier und Schlagzeug, 1989
- Finalpha für Posaune, Schlagzeug und Tonbannd, 1990
- Finaleph, 1990
- String Quartet for Midnight, 1993
- PostSymphony No. 3, 2003
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Octavian Nemescu” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ „Octavian Nemescu” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ^ „Octavian Nemescu” (în franceză). Musicalics[*]. Wikidata Q63484499.
- ^ https://www.thewire.co.uk/in-writing/essays/octavian-nemescu-1940-2020. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b „Biografie – Octavian Nemescu”. Accesat în .
- ^ „Lucrari – Octavian Nemescu”. Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- http://www.nemescu.ro/ - Site oficial
- cimec.ro: Muzicieni români contemporani - Octavian Nemescu
