Noumen

(Din greaca veche: ,,noumenon") Termen utilizat inițial de Platon pentru a desemna „idei”^[1]^{[sursa nu confirmă]}, adică realitatea inteligibilă (în opoziție cu lumea sensibilă), accesibilă cunoașterii raționale. În filozofia lui Immanuel Kant - „lucru în sine” (ceea ce se referă la fapte așa cum ele sunt), cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul care este cognoscibil senzorial.

Descriere

Termenul noumen (sau numen^[2]) descrie existența independentă a unui obiect sau eveniment dat față de simțurile umane și față de percepția generată prin acestea. Acest termen este folosit în contrast cu termenul ,,phenomenon" - ,,fenomen" care se referă la orice lucru înțeles și cunoscut prin simțurile fizice. Kant spune că lumea noumen-ului ar putea exista, doar că ea nu poate fi cunoscută prin senzațiile trupului la fel cum nu poate fi cunoscută nici existența ,,lucrului în sine".

Note

↑ Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, articolul Platonism, p. 915.
↑ Academia Română, DEX- Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, p. 800, termenul Numen definit.

Acest articol legat de filosofie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!

[1] Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, articolul Platonism, p. 915.

[2] Academia Română, DEX- Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, p. 800, termenul Numen definit.

[1]

[2]