Nikita Mihalkov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Nikita Mikhalkov)
Nikita Mihalkov
Date personale
Nume la naștereNikita Sergheevici Mihalkov Modificați la Wikidata
Născut (78 de ani)[7][8][9] Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
PărințiSerghei Mihailovici Mihalkov
Natalia Petrovna Koncealovskaia[*][[Natalia Petrovna Koncealovskaia (Russian poet and children's writer)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriAndrei Koncealovski Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnastasia Aleksandrovna Vertinskaia[*][[Anastasia Aleksandrovna Vertinskaia (Soviet and Russian actress)|​]] (–)
Tatiana Evghenievna Mihalkova[*][[Tatiana Evghenievna Mihalkova (Russian translator)|​]] Modificați la Wikidata
Număr de copii4 Modificați la Wikidata
CopiiStepan Nikitici Mihalkov[*][[Stepan Nikitici Mihalkov (Russian actor and entrepreneur)|​]]
Anna Nikiticina Mihalkova[*][[Anna Nikiticina Mihalkova (actriță rusă)|​]]
Artiom Nikitici Mihalkov[*][[Artiom Nikitici Mihalkov (Russian actor, film director and screenwriter)|​]]
Nadejda Nikiticina Mihalkova[*][[Nadejda Nikiticina Mihalkova (actriță rusă)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (–)
 Rusia (–)[10] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
regizor de film
scenarist
producător de film
actor de film
lector universitar[*]​
antreprenor
cântăreț
prezentator[*]​
prezentator de televiziune
blogger
scenarist[*]​
scriitor
regizor[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[11][12] Modificați la Wikidata
Alma materInstitutul de Cinematografie Gherasimov
Institutul Teatral Boris Șciukin din Moscova[*]​
Țentralnaia muzîkalnaia șkola[*][[Țentralnaia muzîkalnaia șkola |​]]
GOU ȚO № 1239[*][[GOU ȚO № 1239 (school in Russia)|​]]
Alte premii
Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ (1994)
Medalia de Aur pentru Merit Cultural[*]​
Ordinul În Slujba Patriei, gradul 2[*]​ (2005)
orden «Za zaslugi pered Otecestvom» III stepeni[*][[orden «Za zaslugi pered Otecestvom» III stepeni (grade of an order)|​]] (1995)
Ordinul de Merit pentru Patrie, Gradul IV[*]​ (2010)
Premiul Lenin al Komsomolului[*]​ (1978)
Artist al Poporului al RSFS Rusă[*]​ (1984)
Artist Emerit al RSFSR[*]​ (1976)
orden «Za zaslugi pered Otecestvom» I stepeni[*][[orden «Za zaslugi pered Otecestvom» I stepeni (grade of an order)|​]] (2015)[1]
Ordinul Sfântul Serghie de Radonej, gradul I[*]​
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*]​ (2004)
"Dostluq" ordeni[*][["Dostluq" ordeni |​]] (2015)[2]
Premiul de Stat al Federației Ruse[*]​ (1993)
orden sveatogo blagovernogo kneazea Daniila Moskovskogo[*][[orden sveatogo blagovernogo kneazea Daniila Moskovskogo (Award of the Russian Orthodox Church)|​]] (2015)
Leul de Aur (1991)
Grand Prix (Festivalul de Film de la Cannes) (1994) pentru Soare înșelător
TEFI[*]​
Zolotoi oriol[*][[Zolotoi oriol (Russian film and television award)|​]] (2015)
blagodarnost Prezidenta Rossiiskoi Federații[*][[blagodarnost Prezidenta Rossiiskoi Federații (Certificate of the President of the Russian Federation)|​]] (1996)[3]
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​ (1992)
Viareggio-Versilia International Prize[*][[Viareggio-Versilia International Prize (Italian literary award)|​]] (1988)[4]
Premiul Academiei Europene de Film pentru cel mai bun film (1993) pentru Urga[5]
Gheroi Truda Rossiiskoi Federații[*][[Gheroi Truda Rossiiskoi Federații |​]] (2020)
premia Ministerstva oboronî Rossiiskoi Federații v oblasti kulturî i iskusstva[*][[premia Ministerstva oboronî Rossiiskoi Federații v oblasti kulturî i iskusstva |​]]
premia Pravitelstva Rossiiskoi Federații v oblasti kulturî[*][[premia Pravitelstva Rossiiskoi Federații v oblasti kulturî (prize awarded in Russia)|​]]
Pociiotnaia gramota Pravitelstva Rossiiskoi Federații[*][[Pociiotnaia gramota Pravitelstva Rossiiskoi Federații (Russian honorary award)|​]]
Scoica de Aur (1977)
Premiul Nika[*]​ (1993)
Leone d'oro alla carriera[*][[Leone d'oro alla carriera (Honorary (life’s work) award of the Venice International Film Festival)|​]] (2007)
Q97616251[*]​
Gold Play Button[*][[Gold Play Button (award given by YouTube for reaching 1 million subscribers)|​]]
Silver Play Button[*][[Silver Play Button (award given by YouTube for reaching 100,000 subscribes)|​]]
Lucișie knigi, izdatelstva, proektî[*][[Lucișie knigi, izdatelstva, proektî (Russian literature award (since 2000))|​]]
«Feniks» (premia)[*][[«Feniks» (premia) |​]] (2024)[6] Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nikita Sergheevici Mihalkov (n. 21 octombrie 1945, Moscova) (în rusă Никита Сeргеевич Михалков) este un actor și regizor de film rus, laureat al premiului Oscar pentru filmul Soare înșelător.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie.
Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție.

Nu există cinefil care să nu fi făcut tot ce-i stă în puteri pentru a putea viziona filmele lui Nikita Mihalkov în perioada comunistă, după cum nu există om mai puțin specializat în domeniul cinematografiei care să nu fi trăit emoții profunde alături de Fata fără zestre sau de Oblomov, căci regizorul, scenaristul și actorul Mihalkov a găsit calea către sufletul tuturor. Lucru care nu este de mirare în cazul său, pentru că provine dintr-o familie aristocratică, în care arta era printre principalele preocupări. Bunicul lui Nikita a fost guvernator imperial al orașului Yaroslavl, situat la aproximativ 250 de km de Moscova, iar mama sa, poeta Natalia Koncealovskaia, prințesă aparținând uneia dintre cele mai vechi case nobiliare rusești, a fost fiica marelui pictor Piotr Koncealovski.

Tatǎl lui Nikita este cunoscut ca autor de literatură pentru copiii, dar și pentru compunerea versurilor imnului național. Și, nu în ultimul rând, Nikita Mihalkov este fratele mai mic al lui Andrei Koncealovski, cunoscut inițial datorita colaborării cu Andrei Tarkovski, un alt titan al cinematografiei ruse, dar afirmat mai târziu și la Hollywood prin producții proprii, precum Trenul evadării.

Filmul Piesă neterminată pentru pianină mecanică, apărut în 1977, adaptare a piesei de tinerețe a lui Anton Pavlovici Cehov, a câștigat premiul festivalului de film de la San Sebastian. Câteva zile din viața lui Oblomov, film care are la bază romanul unuia dintre clasicii literaturii ruse, Ivan Goncharov și la care Mihalkov semnează atât scenariul, cât și regia, a câștigat în 1981 premiul National Board of Review, pentru cel mai bun film străin.

În 1978, în timp ce juca în filmul fratelui său Andrei Koncealovski, Sibiriada, Mihalkov a scris scenariul filmului Cinci seri, pe care l-a și regizat, o dramatică poveste de dragoste a unui cuplu care, separat de război, reușește să se reîntâlnească peste 15 ani. În 1983, Mihalkov câștigă cu drama Fara martori premiul Festivalului Internațional de Film de la Moscova, eveniment al cărui manager a ajuns în 2000.

Deși, după cum spune regizorul rus, filmele sale sunt rezultatul unui "compromis", el este perfect conștient de valoarea producțiilor sale. Căci, în 1994, când a fost prezent la Cannes cu drama Soare înșelător, Mihalkov s-a supărat foarte tare pe juriu pentru ca Pulp Fiction i-a "suflat" premiul pe care el considera că îl merita. Spielberg al Rusiei, așa cum este considerat, a făcut câteva comentarii acide despre acei francezi care neglijează capodoperele, dar s-a consolat cu aprecierea Academiei Americane de Film, care i-a acordat premiul Oscar.

O vreme, Mihalkov a fost total absorbit de activități politice. Simpatizant și apoi membru al partidului lui Victor Cernomirdin, Nikita a obținut un loc în parlamentul Rusiei și au existat chiar zvonuri despre o posibilă candidatură a sa la președinție. Această perioadă i-a afectat, din cauza disputelor politice, imaginea publică, astfel că Mikhalkov a avut o perioadă de opt ani în care nu a mai regizat nici un film.

Omul anului 2004 în Rusia și președinte al Asociației Cineaștilor nu s-a distanțat nici o clipă de lumea filmului, continuând să apară, în ipostaza sa de actor de mare combustie și farmec, în producții ale altor regizori. Despre actorie, Mihalkov are o părere aparte: "Filmul este un lucru viu. Așa că tot ce se întâmplă pe platou este imprevizibil. Un actor are nevoie de multă libertate și trebuie să poată improviza. Dar chiar și așa, eu, cel puțin, nu știu niciodată dacă ceea ce intenționez să fac este bine sau nu."

Nikita Mihalkov impresionează prin profunzimea și onestitatea sa. El pare că nu-și propune să facă film. Îi iese pur și simplu. Nu e sigur nici dacă, în calitate de actor, a nimerit interpretarea potrivită. Însă, când el spune că a creat o capodoperă, trebuie să-l credem pe cuvânt.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Regizor[modificare | modificare sursă]

Scenarist[modificare | modificare sursă]

Actor[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://publication.pravo.gov.ru/Document/View/0001201506300058?index=9&rangeSize=1  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://ru.president.az/articles/16423  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ http://www.kremlin.ru/acts/bank/9712  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ http://www.premioletterarioviareggiorepaci.it/premi/vincitori/2-Premio%20Internazionale%20Viareggio-Versilia  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ https://www.europeanfilmacademy.org/European-Film-Awards-Winners-1993.80.0.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ https://tass.ru/obschestvo/20471741  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ „Nikita Mihalkov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Nikita Sergejewitsch Michalkow, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  9. ^ Nikita Michalkow, Munzinger Personen, accesat în  
  10. ^ LIBRIS, , accesat în  
  11. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  12. ^ Czech National Authority Database, accesat în  

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Nikita Mihalkov la Wikimedia Commons


v • d • m
Filme regizate de Nikita Mihalkov
Девочка и вещи (1967)  • А я уезжаю домой (1968)  • Спокойный день в конце войны (1970)  • Acasă printre străini, străin printre ai săi (1974)  • Sclava iubirii (1976)  • Piesă neterminată pentru pianină mecanică (1977)  • Cinci seri (1978)  • Câteva zile din viața lui Oblomov (1980)  • Rubedeniile (1981)  • Fără martori (1983)  • Oci ciornie (1987)  • Автостоп (1990)  • Urga (1992)  • Вспоминая Чехова (1993)  • Anna: 6 - 18 (1993) • Soare înșelător (1994)  • Nikita Mihalkov și muzica picturii rusești (1995)  • Bărbierul din Siberia (1998)  • Русские без России (2003)  • 12 (2007)  • Soare înșelător 2 (2010)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nikita_Mihalkov&oldid=15538953