Nikita Mihalkov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Nikita Mihalkov
Председатель Союза кинематографистов России Никита Михалков.jpeg
Date personale
Nume la naștereНикита Сергеевич Михалков Modificați la Wikidata
Născut (75 de ani)[6][7][8] Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
PărințiSerghei Mihailovici Mihalkov
Natalia Petrovna Koncealovskaia[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriAndrei Koncealovski Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Anastasia Aleksandrovna Vertinskaia[*] ()
Tatiana Evghenievna Mihalkova[*] Modificați la Wikidata
Număr de copii4 Modificați la Wikidata
Copii Stepan Nikitici Mihalkov[*]
Anna Nikiticina Mihalkova[*]
Artiom Nikitici Mihalkov[*]
Nadejda Nikiticina Mihalkova[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Soviet Union.svg URSS
Flag of Russia.svg Rusia Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
regizor de film
scenarist
producător de film
actor de film
lector universitar
antreprenor
cântăreț
prezentator[*]
prezentator de televiziune[*]
blogger Modificați la Wikidata
Alma materInstitutul de Cinematografie Gherasimov
Institutul Teatral Boris Șciukin din Moscova[*]
Țentralnaia muzîkalnaia șkola[*]
GOU ȚO № 1239[*]
Premii Oscar
Cel mai bun film străin (1995) Modificați la Wikidata
Alte premii
Comandor al Legiunii de Onoare[*] (1994)
Medalia de Aur pentru Merit Cultural[*]
Ordinul În Slujba Patriei, gradul 2[*] (2005)
orden «Za zaslugi pered Otecestvom» III stepeni[*] (1995)
Ordinul de Merit pentru Patrie, Gradul IV[*] (2010)
Premiul Lenin al Komsomolului[*] (1978)
Artist al Poporului al RSFS Rusă[*] (1984)
Artist Emerit al RSFSR[*] (1976)
orden «Za zaslugi pered Otecestvom» I stepeni[*] (2015)[1]
Order of St. Sergius of Radonezh 1st class[*][[Order of St. Sergius of Radonezh 1st class (The highest degree of the Order of St. Sergius of Radonezh)|​]]
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*] (2004)
"Dostluq" ordeni[*][["Dostluq" ordeni |​]] (2015)[2]
Premiul de Stat al Federației Ruse[*] (1993)
orden sveatogo blagovernogo kneazea Daniila Moskovskogo[*] (2015)
Leul de Aur (1991)
Grand Prix (Festivalul de Film de la Cannes)
Festival de Cannes 1994[*][[Festival de Cannes 1994 (film festival edition)|​]] (1994)
TIeFI[*]
Zolotoi oriol[*] (2015)
blagodarnost Prezidenta Rossiiskoi Federații[*] (1996)[3]
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] (1992)
Ordinul Sfântului Serghei de Radonej[*]
Viareggio-Versilia International Prize[*][[Viareggio-Versilia International Prize (Italian literary award)|​]] (1988)[4]
Premiul Academiei Europene de Film pentru cel mai bun film (1993) pentru Urga[5]
Gheroi Truda Rossiiskoi Federații[*] (2020) Modificați la Wikidata
Prezență online

Nikita Sergheevici Mihalkov (n. 21 octombrie 1945, Moscova) (în rusă Никита Сeргеевич Михалков) este un actor și regizor de film rus, laureat al premiului Oscar pentru filmul Soare înșelător.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Nu există cinefil care să nu fi făcut tot ce-i stă în puteri pentru a putea viziona filmele lui Nikita Mihalkov în perioada comunistă, după cum nu există om mai puțin specializat în domeniul cinematografiei care să nu fi trăit emoții profunde alături de Fata fără zestre sau de Oblomov, căci regizorul, scenaristul și actorul Mihalkov a găsit calea către sufletul tuturor. Lucru care nu este de mirare în cazul său, pentru că provine dintr-o familie aristocratică, în care arta era printre principalele preocupări. Bunicul lui Nikita a fost guvernator imperial al orașului Yaroslavl, situat la aproximativ 250 de km de Moscova, iar mama sa, poeta Natalia Koncealovskaia, prințesă aparținând uneia dintre cele mai vechi case nobiliare rusești, a fost fiica marelui pictor Piotr Koncealovski.

Tatǎl lui Nikita este cunoscut ca autor de literatură pentru copiii, dar și pentru compunerea versurilor imnului național. Și nu în ultimul rând, Nikita Mihalkov este fratele mai mic al lui Andrei Koncealovski, cunoscut inițial datorita colaborării cu Andrei Tarkovski, un alt titan al cinematografiei ruse, dar afirmat mai târziu și la Hollywood prin producții proprii, precum Trenul evadării.

Filmul Piesă neterminată pentru pianină mecanică, apărut în 1977, adaptare a piesei de tinerețe a lui Anton Pavlovici Cehov, a câștigat premiul festivalului de film de la San Sebastian. Câteva zile din viața lui Oblomov, film care are la bază romanul unuia dintre clasicii literaturii ruse, Ivan Goncharov și la care Mihalkov semnează atât scenariul, cât și regia, a câștigat în 1981 premiul National Board of Review, pentru cel mai bun film străin.

În 1978, în timp ce juca în filmul fratelui său Andrei Koncealovski, Sibiriada, Mihalkov a scris scenariul filmului Cinci seri, pe care l-a și regizat, o dramatică poveste de dragoste a unui cuplu care, separat de război, reușește să se reîntâlnească peste 15 ani. În 1983, Mihalkov câștigă cu drama Fara martori premiul Festivalului internațional de film de la Moscova, eveniment al cărui manager a ajuns în 2000.

Deși, după cum spune regizorul rus, filmele sale sunt rezultatul unui "compromis", el este perfect conștient de valoarea producțiilor sale. Căci, în 1994, când a fost prezent la Cannes cu drama Soare înșelător, Mihalkov s-a supărat foarte tare pe juriu pentru ca Pulp Fiction i-a "suflat" premiul pe care el considera că îl merita. Spielberg al Rusiei, a;a cum este considerat, a făcut câteva comentarii acide despre acei francezi care neglijează capodoperele, dar s-a consolat cu aprecierea Academiei Americane de Film, care i-a acordat premiul Oscar.

O vreme, Mihalkov a fost total absorbit de activități politice. Simpatizant și apoi membru al partidului lui Victor Cernomirdin, Nikita a obținut un loc în parlamentul Rusiei și au existat chiar zvonuri despre o posibilă candidatură a sa la președinție. Această perioadă i-a afectat, din cauza disputelor politice, imaginea publică, astfel că Mikhalkov a avut o perioadă de opt ani în care nu a mai regizat nici un film.

Omul anului 2004 în Rusia și președinte al Asociației Cineaștilor nu s-a distanțat nici o clipă de lumea filmului, continuând să apară, în ipostaza sa de actor de mare combustie și farmec, în producții ale altor regizori. Despre actorie, Mihalkov are o părere aparte: "Filmul este un lucru viu. Așa că tot ce se întâmplă pe platou este imprevizibil. Un actor are nevoie de multă libertate și trebuie să poată improviza. Dar chiar și așa, eu, cel puțin, nu știu niciodată dacă ceea ce intenționez să fac este bine sau nu."

Nikita Mihalkov impresionează prin profunzimea și onestitatea sa. El pare că nu-și propune să facă film. Îi iese pur și simplu. Nu e sigur nici dacă, în calitate de actor, a nimerit interpretarea potrivită. Însa când el spune că a creat o capodoperă trebuie sa-l credem pe cuvânt.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Regizor[modificare | modificare sursă]

Scenarist[modificare | modificare sursă]

Actor[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://publication.pravo.gov.ru/Document/View/0001201506300058?index=9&rangeSize=1  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://ru.president.az/articles/16423  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ http://www.kremlin.ru/acts/bank/9712  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ http://www.premioletterarioviareggiorepaci.it/premi/vincitori/2-Premio%20Internazionale%20Viareggio-Versilia  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ https://www.europeanfilmacademy.org/European-Film-Awards-Winners-1993.80.0.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ „Nikita Mihalkov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ Nikita Michalkow, Munzinger-Archiv, accesat în  
  8. ^ Nikita Sergejewitsch Michalkow, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nikita Mihalkov