Nicolae Glib
| Nicolae Glib | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Nicolae Glib |
| Născut | (74 de ani) Pepeni, Sîngerei, RSS Moldovenească |
| Cetățenie |  Republica Moldova |
| Ocupație | Cântăreț |
| Limbi vorbite | limba română  |
| Activitate | |
| Gen muzical | Muzică populară |
| Instrument(e) | Voce |
| Interpretare cu | Ansamblul „Joc”, orchestrele „Folclor” și „Barzii” |
| Colaborare cu | Valentina Cojocaru, Dumitru Blajinu, Ignat Bratu, Serghei Crețu, Sergiu Cuciuc, Nicolae Botgros, Boris Rudenco, etc |
Modifică date / text  | |
Nicolae Glib (n. 10 mai 1949, Pepeni, Sîngerei) este un interpret de muzică populară din Republica Moldova.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Și-a început cariera artistică la vârsta de 4 ani când a început să danseze într-un ansamblu de dans popular. În adolescență, s-a îndrăgostit irevocabil de muzica populară, fiind inspirat de cântările lui Nicolae Sulac.
A studiat la Școala Gimnazială Muzicală „Ștefan Neaga” din 1967 până în 1971. Ulterior, a fost student la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” (1975–1980) din Chișinău.[1] Maestrul său de cor în anii de la Institut a fost Alexandru Movilă.
Carieră[modificare | modificare sursă]
Și-a început cariera profesională ca solist pentru Orchestra Ansamblului de Dans Popular „Joc”, afiliat Filarmonicii din Chișinău. Orchestra la acea vreme era condusă de Vladimir Rotaru, urmat de Vasile Goia. Glib a fost acolo din 1969 până în 1972.
Din 1972 până în 1985, a fost solist în orchestra de muzică populară „Folclor”, afiliată Societății de Radio și Televiziune din Chișinău. Mai târziu, a cântat în Orchestra populară a Filarmonicii „Barzii”.
În cadrul orchestrei „Folclor a avut cei mai rodnici ani ai carierei artistice. În acea perioadă, a înregistrat și cele mai faimoase melodii: „Moldovean ca mine nu-i”, „Băsmăluța”, „Doar o viață are omul”, etc.[2]
În cei 13 ani de cântare pentru Orchestra Societății de Radio și Televiziune, a lăsat sute de piese pentru Arhivele societății. Glib a făcut parte din numeroase duete de succes, printre care alături de Valentina Cojocaru, Dumitru Blajinu, Ignat Bratu, Serghei Crețu, Sergiu Cuciuc, Nicolae Botgros, Boris Rudenco, etc.[3]
În prezent, apare pe scenă în principal însoțit de fiul său, Isidor Glib.[4] Împreună, au concertat la Ceremonia de premiere a Potcoavei de Aur, dedicată celei de-a 40-a aniversări a Orchestrei Barzilor; și, de asemenea, la ceremonia de 70 de ani a Radio Iași.
Distincții[modificare | modificare sursă]
- 1980 – „Artist al RSS Moldovenești”
- 1990 – „Artist al Poporului din RSS Moldovenească”
- 1993 – Medalia „Meritul Civic”
- 1996 – Ordinul „Gloria Muncii”
- 2010 – Ordinul Republicii
- 2016 – Premiul Național pentru excelență în carieră sa muzicală.[5][6]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „Nicolae Glib – cântăreț de muzică populară”. bibliomusic.wordpress.com. Accesat în .
- ^ „Nicolae Glib”. artist.md. Accesat în .
- ^ „Omul săptămânii: Nicolae Glib, interpret de muzică populară”. Timpul. . Accesat în .
- ^ „Nicolae Glib, vizitat la spital de Gheorghe Urschi”. point.md. . Accesat în .
- ^ „Interpretul de muzică populară, Nicolae Glib își sărbătorește ziua de naștere”. Unimedia. . Accesat în .
- ^ Cu privire la decernarea Premiului Național Guvernul RM
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Nașteri în 1949
- Nașteri pe 10 mai
- Oameni din raionul Sîngerei
- Interpreți de muzică populară moldovenească
- Artiști ai Poporului din RSS Moldovenească
- Decorați cu Medalia Meritul Civic (Republica Moldova)
- Decorați cu Ordinul Gloria Muncii al Republicii Moldova
- Decorați cu Ordinul Republicii al Republicii Moldova
- Laureați ai Premiului Național
- Moldoveni în viață