Dumitru Blajinu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dumitru Blajinu
Dumitru Blajinu.jpg
Dumitru Blajinu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieviolonist Modificați la Wikidata
Activitate
Instrument(e)vioară  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Republicii  Modificați la Wikidata

Dumitru Blajinu (n. 11 noiembrie 1934, Pererîta, Briceni, Republica Moldova - d. 6 iulie 2015, Chișinău) a fost un violonist, dirijor, aranjor, compozitor și folclorist român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dumitru Blajinu s-a născut în familia cunoscutului trompetist Nicolae Blajinu.

Tatăl Nicolae cânta la trompetă, țambal și contrabas, fratele mai mare, Ion, la țambal, acordeon și trombon, iar Dumitru la țambal, vioară, acordeon, clarinet și nai.

Membrii familiei Blajinu împreună cu Ion și Istrati Vieru au format un taraf și cântau la nunți, cumetrii, serbări și alte petreceri din zona de nord a țării. Aceasta a fost o școală care i-a șlefuit talentul nativ al instrumentistului.

Familie[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorit cu Valentina Blajinu, profesoară de limba rusă, cu care a avut doua fete gemene Neli si Lilia , absolvente ale Facultății de Matematică si Informatică. De la cele doua fiice a avut 3 nepoți : Alexandru , Dorin si Vasile, toți trei absolvenți ai Facultății de Drept.

În martie 1983 s-a căsătorit cu Anișoara Groian. Și-au unit destinele la biserica „Sfântul Dumitru” din Chișinău, naș de cununie fiind Parohul bisericii, Pavel Borșevschi. După decesul artistului, Anișoara Blajinu continuă să păstreze și să promoveze creația și publicațiile soțului său.

Deces[modificare | modificare sursă]

A decedat la 6 iulie 2015, la vârsta de 81 de ani.

Activitate artistică[modificare | modificare sursă]

1956-1957  urmează cursurile externe ale Universității populare a Casei centrale de creație populară „N. K. Krupskaia” din Moscova unde studiază teoria muzicii și armonia.

1957-1959: activează în calitate de instrumentist, apoi dirijor al orchestrei Teatrului muzical-dramatic din Bălți;

1960-1961: este angajat ca acordeonist la Casa de cultură din Lipcani

1961-1964:acordeonist vine la Chișinău și activează în calitate de maestru de concert în Ansamblul de dansuri populare „Joc

condus de Vladimir Curbetși

1962-1965: ”, naist în Ansamblul de tineret din Chișinău;

1967-1985: fondator și prim-dirijor al orchestrei de muzică populară „Folclor” a Radioteleviziunii din Chișinău

1985-1994: colaborator al Centrului științific-metodic de creatie populară și activitate culturală

1998-1999: lector la Catedra „Instrumente populare” a Academiei de Muzică „Gavriil Musicescu"

 2000-2003: șef al Centrului de Conservare și Valorificare a Creației Populare.

Publicații[modificare | modificare sursă]

A editat culegerile de cântece:

„Zii, lăută” - cîntece și piese instrumentale în partituri pentru taraf, 1973,

„La vatra jocului” - cîntece și piese instrumentale în partituri pentru orchestre de muzică populară, 1982,

„Ce mi-i drag mie pe lume” - culegere de cîntece și piese instrumentale din repertoriul formației de muzică populară „Folclor”) 1984,

„Satule, vatră frumoasă” - partituri alese pentru orchestră de muzică populară, 1987,

„Primul ghiocel” - culegere de cîntece pentru preșcolari și elevii claselor primare, 1993,

„Cântă inima și dorul” - folclor muzical selectat din Concursurile Rapsozii Moldovei, ediția a II-a 1986 și ediția a III-a din întreaga Moldovă istorică, 2000,

„Antologie de folclor muzical, 1107” (melodii și cîntece din Moldova Istorică a lui Ștefan cel mare și Sfânt), 2002,

„Rapsodul Filip Todirașcu”, 2002,

„Alină, dorule, alină”, 2008,

„Rapsodul plaiului moldav:Nicolae Sulac” publicată post-mortem, coautor Tudor Colac (2015)

Pe parcursul celor 17 ani de muncă creatoare a imprimat cu colectivul său peste 1800 creații care se păstrează în Fondul de Aur a TVM.

A înregistrat la radio, ca violonist și prim-dirijor al orchestrei „Folclor”, cca 40 de piese instrumentale în diverse forme și peste 300 de creații de autor.

A educat în laboratorul orchestrei „Folclor” generații de compozitori aranjori, soliști vocaliști și instrumentiști, artiști emeriți și artiști ai poporului din Republica Moldova.

În calitate de violonist a imprimat 37 de creații, iar în calitate de autor a realizat creații; cîntece, balade, piese instrumentale, suite, rapsodii etc.[1]

Discografie[modificare | modificare sursă]

La izvorul folcloruluisolo vioară, cu Orchestra „Folclor”, realizat în anul 2000;

De-ar fi dorul ca pădurea, solo vioară, cu Orchestra „Lăutarii”, realizat în anul 2004; 

Satule, vatră frumoasă, culegere de cântece  interpretate de Nicolae Sulac, Angela Păduraru, Nicolae Glib, Maria Drăgan, Vasile Iovu, Veronica Mihai, Claudia Șerșun acompaniați de Orchestra „Folclor”, dirijor -Dumitru Blajinu. Înregistrări realizate în perioada 1968 – 1985:

La Nistru, la mărgioară, culegere de cântece  prelucrate de Dumitru Blajinu, interpretate de Iustina Scarlat, Nicolae Sulac, Larisa Arsenii, Alexandru Lozanciuc, Angela Păduraru, Ștefan Petrache, inregistrate cu Orchestra Folclor, dirijor – Dumitru Blajinu. Înregistrări realizate în perioada 1968 – 1985;[2]

Anișoara și Dumitru BLAJINU

Distincții[modificare | modificare sursă]

Laureat al Festivalului internațional al tineretului și studenților (Moscova, 1967); 

Artist emerit din Republica Moidova (1982);

Cavaler al ”Ordinului Republicii” (1984);

Premiul de Stat al Republicii Moldova (2014);

Membru al Uniunii Muzicienilor din Moldova.