Valentina Cojocaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Valentina Cojocaru
Date personale
Născută (72 de ani) Modificați la Wikidata
Ciuciulea, raionul Glodeni, Moldova Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Moldova.svg Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materAcademia de Muzică, Teatru și Arte Plastice  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia „Meritul Civic” ()
Ordinul Gloria Muncii ()
Ordinul Republicii ()

Valentina Cojocaru (n. , Ciuciulea, raionul Glodeni, Moldova) este o interpretă de muzică populară din Republica Moldova.

A absolvit Școala Pedagogică din Călărași (1960–1964), unde a studiat domra cu Nicolae Spivac. Studiază apoi la Institutul de Stat al Artelor „G. Musicescu” din Chișinău (actuala Academie de Muzică, Teatru și Arte Plastice) în anii 1975–1980 la profesorii Ion Popescu și Valentina Boldurat.[1]

De-a lungul anilor, Valentina Cojocaru face parte din diferite colective artistice: Orchestra de amatori „Ciobănaș” din Călărași (1962–1965), colective artistice de estradă (1965–1967), formațiile de muzică populară „Mugurel” (1968–1974) și „Lăutarii” (1990–1992) ale Filarmonicii din Chișinău, Orchestra de muzică populară „Folclor” (1974–1990). Întreprinde turnee în Danemarca, Olanda, Austria, Cuba, Franța, Filipine, Grecia, Etiopia. În repertoriul său se regăsesc cântece de joc, de petrecere, doine, printre care și compoziții de Tudor Chiriac, C. Rusnac, Gheorghe Mustea, V. Doni, P. Neamțu, Gh. Banariuc, V. Crăciun. A avut înregistrări la casa de discuri „Melodia” din Moscova;[1] în total a înregistrat peste 200 de cântece.[2]

Cojocaru a devenit Artistă emerită a RSSM în 1978 și Artistă a poporului a RSSM în 1989. Cea din urmă distincție o primește ca rezultat al desemnării baladei „Miorița”, în interpretarea sa, drept cea mai reușită creație muzicală a anului 1988 de către UNESCO. I se conferă medalia „Meritul civic” în 1993, ordinul „Gloria Muncii” în 2005 și Ordinul Republicii în 2010.[2]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Buzilă & Colesnic 2000, p. 76.
  2. ^ a b Cotuna, Elena (). „Valentina Cojocaru: Marile bucurii ale vieții le-am trăit în scenă/ INTERVIU”. moldova.org. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Buzilă, Serafim; Colesnic, Iurie (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. pp. 75–76. 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]