Nicolae Sulac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nicolae Sulac
Nicolae Sulac 01.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Sadîc, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (66 de ani) , Chișinău, Republica Moldova
Chișinău, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of the Soviet Union.svg URSS Modificați la Wikidata
Etnie român Modificați la Wikidata
Ocupație Cântăreț
Activitate
Gen muzical Muzică populară
Instrument(e) Voce
Case de discuri Music Master
Premii Artist al Poporului URSS[*]
Ordinul Republicii  Modificați la Wikidata

Nicolae Sulac (n. 9 septembrie 1936, Sadîc, Cahul — d. 8 aprilie 2003) a fost un cântăreț de muzică populară din Republica Moldova.[1][2][3]

În cei 67 ani de viață, interpretul a cântat „Ce frumos mai cânta cucul”, „Tinerețe-tinerețe”, „Foaie verde magheran”, „Când tata va veni”, „Floarea lui Sulac”, doinele „Miorița” și „Doina de jale”, „În pădurea de la Prut” și altele.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Nicolae Sulac pe un timbru poștal din Republica Moldova
Nicolae Sulac într-un concert din anii '70 la Cernăuţi
Fragmente audio:


Nicolae Sulac s-a născut în data de 9 septembrie 1936 în satul Sadîc, Cahul, Regatul României (astăzi Republica Moldova).

Activitatea sa artistică a început-o în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, și anume în cadrul capelei corale "Doina" (din 1959). În 1965 Nicolae Sulac devine solist al ansamblului "Fluieraș", ansamblu care a lansat mulți interpreți de muzică populară din Moldova. În anii 70 și începutul anilor 80 concertează în calitate de solist al ansamblului "Lăutarii".

Nicolae Sulac este laureat al premiilor Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), artist al poporului al R.S.S.M. și ulterior al Republicii Moldova, cavaler al Ordinului Republicii (1992).

În anul 2002 a creat un fond de susținere a muzicii populare.

Nicolae Sulac a interpretat piese exclusiv în limba română fiind aplaudat de fiecare dată de către toată sala, chiar și de cei ce nu cunoșteau limba română.

Spre sfârșitul vieții Sulac a dorit să se stabilească cu traiul la Iași, oraș care îi plăcea mult și unde obișnuia să se întâlnească cu prietenii.[4]

A decedat la Chișinău, în 2003, în urma unui atac cerebral[5] și a fost înmormântat în Cimitirul Central din Chișinău. La 9 octombrie 2004, în cadrul Cimitirului Central a fost inaugurat un bust al său.

În 2007 a apărut pe piață albumul "La o margine de drum" a lui Nicolae Sulac.

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

„[…] maestrul Nicolae Sulac a rămas o legendă în folclorul moldovenesc, iar balada “Miorița”, cîntată de atîtea ori de el este culmea măiestriei interpretative. Nicolae Sulac ne-a lăsat o moștenire spirituală bogată– a înregistrat sute de piese compuse și intrepretate de el, a evoluat în cadrul sutelor de concerte cucerind spectatorii noștri și cei de peste hotare. Pe firmamentul culturii noastre Nicolae Sulac a strălucit nu numai cu harul său interpretativ, ci și cu cu umorul său fin și profund filozofic. Istorioarele și bancurile sale circulă și azi în popor.”
—Veaceslav Madan, ministrul culturii
„Nicolae Sulac a fost înzestrat cu har Dumnezeiesc pentru a bucura sufletele noastre.”
—Valentin Goga, directorul Palatului Național
„[…] Nicolae Sulac nu știa cine este Nicolae Sulac, el aparținea unui timp,unei epoci, unui popor...”

Nicolae Sulac este singurul artist de muzica populară din Moldova, care a fost înscris în Marea enciclopedie Sovietică.

Discografie[modificare | modificare sursă]

  • Cântec de veselie (1973)
  • Nicolae Sulac și Lăutarii (1984)
  • Dorul meu e numai dor (1999-2000)
  • De ziua lui (2003)
  • La o margine de drum (2006)

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nicolae Sulac