Sari la conținut

Nicolae Sulac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicolae Sulac
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Sadîc, România Modificați la Wikidata
Decedat (66 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Chișinău, Moldova Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Central din Chișinău Modificați la Wikidata
CopiiDoina Sulac Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (–)
 Moldova (–)
 Regatul României Modificați la Wikidata
OcupațieCântăreț
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalMuzică populară
Instrument(e)Voce
Case de discuriMusic Master
PremiiArtist al Poporului din URSS
Ordinul Republicii ()
Medalia „Mihai Eminescu”
Premiul de Stat al RSS Moldovenești  Modificați la Wikidata

Nicolae Sulac (n. 9 septembrie 1936, Sadîc, Județul Cahul, România – d. 8 aprilie 2003, Chișinău, Republica Moldova) a fost un cântăreț de muzică populară din Republica Moldova.[2][3][4]

De-a lungul carierei sale interpretul a cântat șlagărele „Ce frumos mai cânta cucul”, „Tinerețe-tinerețe”, „Foaie verde magheran”, „Când tata va veni”, „Floarea lui Sulac”, doinele „Miorița” și „Doina de jale”, „În pădurea de la Prut” și altele.

Nicolae Sulac pe un timbru poștal din Republica Moldova
Nicolae Sulac într-un concert din anii '70 la Cernăuți
Fragment audio din repertoriul personal:


Nicolae Sulac s-a născut în data de 9 septembrie 1936 în satul Sadîc, Județul Cahul, Regatul României (astăzi Republica Moldova).

Activitatea sa artistică a început-o în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, și anume în cadrul capelei corale "Doina" (din 1959). În 1965 Nicolae Sulac devine solist al ansamblului "Fluieraș", ansamblu care a lansat mulți interpreți de muzică populară din Moldova. În anii 70 și începutul anilor 80 concertează în calitate de solist al ansamblului "Lăutarii".

Nicolae Sulac este laureat al premiilor Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), artist al poporului al R.S.S.M. și ulterior al Republicii Moldova, cavaler al Ordinului Republicii (1992).

În anul 2002 a creat un fond de susținere a muzicii populare.

Nicolae Sulac a interpretat piese exclusiv în limba română fiind aplaudat de fiecare dată de către toată sala, chiar și de cei ce nu cunoșteau limba română.

Spre sfârșitul vieții Sulac a dorit să se stabilească la Iași, oraș care îi plăcea mult și unde obișnuia să se întâlnească cu prietenii.[5]

A decedat la Chișinău, în 2003, în urma unui atac cerebral[6] și a fost înmormântat în Cimitirul Central din Chișinău. La 9 octombrie 2004, în cadrul Cimitirului Central a fost inaugurat un bust al său.

În 2007, postum, a apărut pe piață albumul "La o margine de drum" a lui Nicolae Sulac.

Fiica sa, Doina Sulac, la fel este interpretă.

Aprecieri critice

[modificare | modificare sursă]
„[…] maestrul Nicolae Sulac a rămas o legendă în folclorul moldovenesc, iar balada “Miorița”, cîntată de atîtea ori de el este culmea măiestriei interpretative. Nicolae Sulac ne-a lăsat o moștenire spirituală bogată– a înregistrat sute de piese compuse și intrepretate de el, a evoluat în cadrul sutelor de concerte cucerind spectatorii noștri și cei de peste hotare. Pe firmamentul culturii noastre Nicolae Sulac a strălucit nu numai cu harul său interpretativ, ci și cu umorul său fin și profund filozofic. Istorioarele și bancurile sale circulă și azi în popor.”
—Veaceslav Madan, ministrul culturii
„Nicolae Sulac a fost înzestrat cu har Dumnezeiesc pentru a bucura sufletele noastre.”
—Valentin Goga, directorul Palatului Național
„[…] Nicolae Sulac nu știa cine este Nicolae Sulac, el aparținea unui timp,unei epoci, unui popor...”

Nicolae Sulac este singurul artist de muzică populară din Moldova, care a fost înscris în Marea enciclopedie Sovietică.

  • Cântec de veselie (1973)
  • Nicolae Sulac și Lăutarii (1984)
  • Dorul meu e numai dor (1999-2000)
  • De ziua lui (2003)
  • La o margine de drum (2006)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nicolae Sulac