Nicolae Dinculeanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nicolae Dinculeanu
Nicolae Dinculeanu.png
Date personale
Născut (92 de ani)
Padea, județul Dolj
Naționalitate română
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație matematician Modificați la Wikidata
Activitate
Rezidență  România,  SUA
Instituție Universitatea din București
University of Florida, Gainesville, Florida
Alma Mater Universitatea din București  Modificați la Wikidata
Conducător de doctorat Octav Onicescu
Cunoscut pentru Contribuții în analiza matematică, teoria măsurii și integrării, teoria ergodică, procese stochastice
Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române

Nicolae Dinculeanu (n. 26 februarie 1925, Padea, Dolj) este un matematician american de origine română, membru de onoare al Academiei Române (din 2003).[1] Profesor universitar la București și la Gainesville (Florida), are contribuții importante în analiza matematică, teoria măsurii și integrării, teoria ergodică, spații de funcții, procese stochastice.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Urmează școala primară în satul natal, ca în 1943 să fie absolvent al Liceului militar din Craiova În 1943 și 1945 a urmat Școala de Artilerie din Pitești.

În perioada 1946 - 1950 frecventează Politehnica, secția Electrotehnică și obține titlul de inginer electrician. Simultan a urmat și Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București, secția Matematică. În 1965 obține doctoratul în matematică la Universitatea din București. [1]

În perioada 1951 - 1955 este asistent la Institutul de Construcții din București.

Între 1950-1976 ocupă succesiv postul de asistent, lector, conferențiar și profesor la Universitatea din București. Concomitent a activat și în cadrul Institutului de Matematică al Academiei ca director adjunct (1965-1975).

Începând cu 1966, predă cursuri speciale la Universitatea din Ottawa. Matematician român stabilit în S.U.A. (1976), Professor Emeritus Florida University.

Activitate științifică[modificare | modificare sursă]

Contribuțiile sale vizează în analiza matematică: teoria măsurării și integrării, teorema lui Lebesgue, teorema lui Radon-Nikodym, teorema lui Riesz-Kakutani. A stabilit aplicații privind reprezentarea grupurilor compacte și măsura lui Haar pe grupuri compacte.

În teza sa de doctorat (susținută în 1957, sub îndrumarea prof. Octav Onicescu[2]) a tratat spațiile Orlicz ale câmpurilor vectoriale definind măsura vectorială. A demonstrat că orice măsură vectorială Baire fără variație finită este regulată.

Împreună cu Ciprian Foiaș a efectuat cercetări în domeniul calculului integral.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Domeniile de cercetare în care a publicat peste 80 de lucrări sunt grupate în lucrări stiințifice, monografii și manuale: Teoria măsurii și integrării; Teoria ergodică; Spații de funcții; Procese stochastice; Didactica matematică.

Dintre lucrări:

Lucrările lui Nicolae Dinculeanu se caracterizează prin construcția științifică gradat ordonată a ideilor și rigurozitate.

Manualul meu de Analiză Matematică pentru liceu a fost tipărit și în limba maghiară pentru elevii maghiari din România. La fel și în limba germană”, precizare făcută de profesorul Nicolae Dinculeanu în răspunsul la o scrisoare de felicitare, februarie 2015.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • George Șt. Andonie, Istoria Matematicii în România, (3 volume: 1965, 1966, 1967), Editura Științifică, București.
  • Iuliu Deac, Dicționar enciclopedic al matematicienilor, Editura Universității din Pitești 2001.

Legături externe[modificare | modificare sursă]