Mihail Jarov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Mikhail Zharov)
Mihail Jarov
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Moscova, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevici[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuLiudmila Țelikovskaia (–) Modificați la Wikidata
CopiiAnna Mihailovna Jarova[*][[Anna Mihailovna Jarova (Soviet actress (1951-))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațieactor de teatru[*]​
actor de film
regizor de film
regizor de teatru
scriitor
actor
personalitate publică[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[2] Modificați la Wikidata
Alte premii
Stalinskaia premia 1-i stepeni[*][[Stalinskaia premia 1-i stepeni |​]] (1941) pentru Piotr Pervîi[*][[Piotr Pervîi |​]]
Ordinul Lenin (1967)
Ordinul Steaua Roșie (1944)
Ordinul Revoluția din Octombrie[*]​ (1979)
Artist al Poporului din URSS (1949)
Ordinul Steagul Roșu al Muncii (1938)
Medalia „Veteran al muncii”[*]​
Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]​
Medalia „Pentru distincție în muncă”[*]​ (1967)
Artist al Poporului al RSFS Rusă[*]​ (1944)
Ordinul Lenin (1970)
Ordinul Lenin (1974)
Medalia „Secera și Ciocanul”[*]​ (1974)
Ordinul Steagul Roșu al Muncii (1949)
Stalinskaia premia 1-i stepeni[*][[Stalinskaia premia 1-i stepeni |​]] (1942) pentru Oborona Țarițîna[*][[Oborona Țarițîna |​]]
State Stalin Prize, 2nd degree[*][[State Stalin Prize, 2nd degree |​]] (1947)
medal «V oznamenovanie 100-letia so dnea rojdenia Vladimira Ilicea Lenina»[*][[medal «V oznamenovanie 100-letia so dnea rojdenia Vladimira Ilicea Lenina» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] (1970)
Medial „Comemorarea aniversării a 800 de ani de la fondare a Moscovei”[*]​
narodnîi artist Azerbaidjanskoi SSR[*][[narodnîi artist Azerbaidjanskoi SSR (Soviet honor title (1928–1991) for artistes in theater, cinema, music fields)|​]] (1964)
premia MVD Rossii[*][[premia MVD Rossii (Russian distinction)|​]]
Artist Emerit al RSFSR[*]​ (1935)
iubileinaia medal «Tridțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.»[*][[iubileinaia medal «Tridțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]] Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mihail Ivanovici Jarov (în rusă Михаи́л Ива́нович Жа́ров; n. , Moscova, Imperiul Rus – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un actor sovietic.

Biografie și carieră[modificare | modificare sursă]

A studiat în clasa proeminentului regizor Teodor Komisarievski și a debutat în filmul Aelita (1924) regizat de Iacov Protazanov. Mai târziu a devenit un apropiat al lui Protazanov, apărând în filmul Celovek iz restorana (Omul din restaurant, 1927) împreună cu Mihail Cehov.

În anii 1930, a fost un actor principal al Teatrului de Cameră al lui Alexander Tairov, înainte de a se muta la Teatrul Mic, unde a fost angajat din 1938 până la restul vieții sale, aici și-a manifestat pe deplin talentul actoricesc, apărând în principal în piese de teatru ale repertoriului clasic (ca de exemplu în Un lup printre oi, Revizorul de Nikolai Gogol, Inima nu este din piatră, Furtuna de William Shakespeare etc.)[3]

Mihail Jarov a devenit foarte popular datorită rolului lui Jigan în filmul dramatic cunoscut la nivel internațional, Putiovka v jizn (Drumul spre viață, 1931), care a fost regizat de Nikolai Ekk. În rolul unui șef al unei bande de hoți, actorul a profitat de oportunitățile primului film sonor: și-a înzestrat personajul cu un accent specific, a cântat la chitară și a interpretat melodii cu farmecul său aparte. În 1933 a apărut în filmul Okraina de Boris Barnet.

Cel mai aclamat dintre filmele sale sonore au fost Petru cel Mare (1938), în care a jucat rolul prințului Menșikov, și Ivan cel Groaznic regizat de Sergei Eisenstein (1942–44), în care l-a interpretat pe Maliuta Skuratov. Ultimul său rol, probabil cel mai popular, a fost cel al lui Aniskin, un milițian amuzant și plin de înțelepciune din serialele de televiziune Derevenski detektiv (1968), Aniskin & Fantomas[4] (1974) și I snova Aniskin (Aniskin din nou, 1978).[5]

Jarov a primit trei premii Stalin: de două ori în 1941 și unul în 1942.[6]

Valentin Kataev a scris scenariul filmului Vozdușnîi izvozcik (Taxi către Cer, 1943) special pentru actrița Liudmila Țelikovskaia, care i-a adus acesteia o popularitate masivă. În timpul filmării acestui film, Țelikovskaia s-a îndrăgostit de colegul ei, actorul Mihail Jarov cu care s-a căsătorit în curând. În 1943, cei doi au petrecut câteva luni pe front, unde au susținut concerte pentru luptătorii armatei a 3-a aeriene a generalului Gromov.[7]

Filmul Bespokoinoe hoziaistvo (O gospodărie zgomotoasă, 1946) a fost scris și regizat de Jarov special pentru soția sa, Liudmila Țelikovskaia. Cei doi au divorțat în 1948.

Filmografie parțială[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Mihail Ivanovič Žarov, Autoritatea BnF 
  2. ^ IdRef, accesat în  
  3. ^ Актёры советского и российского кино
  4. ^ Анискин и Фантомас
  5. ^ И снова Анискин
  6. ^ «Жаров рассказывает…»
  7. ^ "Tselikovskaya, Lyudmila Vasilyevna". kino-teatr.ru. Retrieved 6 March 2015.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mihail_Jarov&oldid=15609475