Mihail Jarov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Mihail Jarov
Russia-2001-stamp-Mikhail Zharov.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Moscova, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevicii[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuLiudmila Țelikovskaia () Modificați la Wikidata
Copii Anna Mihailovna Jarova[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of the Soviet Union.svg URSS Modificați la Wikidata
Ocupațieactor de teatru[*]
actor de film
regizor de film
regizor de teatru
scriitor
actor Modificați la Wikidata
Alte premii
Premiul Stalin (1941) pentru Piotr Pervîi[*][[Piotr Pervîi |​]]
Ordinul Lenin (1967)
Erou al Muncii Socialiste (1974)
Ordinul Steaua Roșie[*] (1944)
Ordinul Revoluției din Octombrie[*] (1979)
Artist al Poporului din URSS (1949)
Ordinul Steagul Roșu al Muncii (1938)
medal «Veteran truda»[*]
Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]
medal «Za trudovoe otliciie»[*] (1967)
Artist al Poporului al RSFS Rusă[*] (1944)
Ordinul Lenin (1970)
Ordinul Lenin (1974)
Medalia „Secera și Ciocanul”[*] (1974)
Ordinul Steagul Roșu al Muncii (1949)
Premiul Stalin (1942) pentru Oborona Țarițîna[*][[Oborona Țarițîna |​]]
Premiul Stalin (1947)
medal «V oznamenovanie 100-letia so dnea rojdenia Vladimira Ilicea Lenina»[*] (1970)
medal «V pameat 800-letia Moskvî»[*] Modificați la Wikidata
Prezență online

Mihail Ivanovici Jarov (în rusă Михаи́л Ива́нович Жа́ров; n. , Moscova, Imperiul Rus – d. ,[1] Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un actor sovietic.

Biografie și carieră[modificare | modificare sursă]

A studiat în clasa proeminentului regizor Teodor Komisarievski și a debutat în filmul Aelita (1924) regizat de Iacov Protazanov. Mai târziu a devenit un apropiat al lui Protazanov, apărând în filmul Celovek iz restorana (Omul din restaurant, 1927) împreună cu Mihail Cehov.

În anii 1930, a fost un actor principal al Teatrului de Cameră al lui Alexander Tairov, înainte de a se muta la Teatrul Mic, unde a fost angajat din 1938 până la restul vieții sale, aici și-a manifestat pe deplin talentul actoricesc, apărând în principal în piese de teatru ale repertoriului clasic (ca de exemplu în Un lup printre oi, Revizorul de Nikolai Gogol, Inima nu este din piatră, Furtuna de William Shakespeare etc.)[2]

Mihail Jarov a devenit foarte popular datorită rolului lui Jigan în filmul dramatic cunoscut la nivel internațional, Putiovka v jizn (Drumul spre viață, 1931), care a fost regizat de Nikolai Ekk. În rolul unui șef al unei bande de hoți, actorul a profitat de oportunitățile primului film sonor: și-a înzestrat personajul cu un accent specific, a cântat la chitară și a interpretat melodii cu farmecul său aparte. În 1933 a apărut în filmul Okraina de Boris Barnet.

Cel mai aclamat dintre filmele sale sonore au fost Petru cel Mare (1938), în care a jucat rolul prințului Menșikov, și Ivan cel Groaznic regizat de Sergei Eisenstein (1942–44), în care l-a interpretat pe Maliuta Skuratov. Ultimul său rol, probabil cel mai popular, a fost cel al lui Aniskin, un milițian amuzant și plin de înțelepciune din serialele de televiziune Derevenski detektiv (1968), Aniskin & Fantomas[3] (1974) și I snova Aniskin (Aniskin din nou, 1978).[4]

Jarov a primit trei premii Stalin: de două ori în 1941 și unul în 1942.[5]

Valentin Kataev a scris scenariul filmului Vozdușnîi izvozcik (Taxi către Cer, 1943) special pentru actrița Liudmila Țelikovskaia, care i-a adus acesteia o popularitate masivă. În timpul filmării acestui film, Țelikovskaia s-a îndrăgostit de colegul ei, actorul Mihail Jarov cu care s-a căsătorit în curând. În 1943, cei doi au petrecut câteva luni pe front, unde au susținut concerte pentru luptătorii armatei a 3-a aeriene a generalului Gromov.[6]

Filmul Bespokoinoe hoziaistvo (O gospodărie zgomotoasă, 1946) a fost scris și regizat de Jarov special pentru soția sa, Liudmila Țelikovskaia. Cei doi au divorțat în 1948.

Filmografie parțială[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Mihail Ivanovič Žarov, Autoritatea BnF 
  2. ^ Актёры советского и российского кино
  3. ^ Анискин и Фантомас
  4. ^ И снова Анискин
  5. ^ «Жаров рассказывает…»
  6. ^ "Tselikovskaya, Lyudmila Vasilyevna". kino-teatr.ru. Retrieved 6 March 2015.

Legături externe[modificare | modificare sursă]