Mihail Volkenștein

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mihail Volkenștein
Date personale
Născut 23 octombrie/ Modificați la Wikidata
Sankt Petersburg, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, Rusia Modificați la Wikidata
Cetățenie Rusia
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupație biofizician[*]
fizician
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Alma mater Universitatea din Moscova
Premii Premiul Stalin
Ordinul Insigna de Onoare[*]
Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]
Ordinul Steagul Roșu al Muncii

Mihail Vladimirovici Volkenștein (în rusă Михаи́л Влади́мирович Волькенште́йн) (n. 23 octombrie 1912, Sankt Petersburg - d. 18 februarie 1992, Moscova) a fost un biofizician sovietic și rus de origine evreiască, membru-corespondent al Academiei de științe din Federația rusă, doctor în științe fizico-matematice, profesor, susținător al mișcării regionale în frunte cu Andrei Saharov.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mihail Vladimirovici Volkenștein s-a născut la Petersburg în familia lui Vladimir Mihailovici Volkenștein- cunoscut poet, dramaturg, critic teatral și scenarist, și a Mariei Mihailovna Volkenștein- profesoară la Institutul de artă muzicală în numlele lui Gnesin. A absolvit Universitatea M.V. Lomonosov din Moscova.

Activitea profesională[modificare | modificare sursă]

Mihail Volkenștein a fost șeful laboratorului de fizică a biopolimerilor a Institutului de biologie moleculară a Academiei de științe din URSS, profesor la catedra de fizică a sistemelor vii de la Institutul fizico-tehnic din Moscova. Specialist în domeniul spectroscopiei moleculare, fizicii macromoleculelor și a biologiei moleculare. A condus seminarul din Moscova de biofizică (1967-1991). A elaborat statistica conformațională a lanțurilor de polimeri, care a perimis estimarea pentru prima dată a dimensiunii și elasticității lanțurilor polimerice. Este autorul teoriei intensității spectrelor oscilatorii moleculare, a dezvoltat fizica statistică a polimerilor în baza teoriei de rotație - izomerice. A îndeplinit cercetări a proprietăților moleculelor, polimerilor și biopolimerilor.

  • Se ocupă de cercetări în domeniul biologiei moleculare și a biofizicii din anul 1960. A contribuit considerabil la fizica catalizei fermentative cu albumine, devenind astfel unul dintre întemeietorii bioinformaticii. A întemeiat școli științifice în domeniul fizicii macromoleculelor și a biofizicii. La 1 iulie 1966 a fost ales membru corespondent al Academiei de științe din URSS. Printre discipolii de vază ai lui se numără Tatiana Birștein și Maxim Frank-Kamenețkii.

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

  • În anul 1955 a semnat scrisoarea celor 300
  • În anuii 1960-1970, împreună cu A.I. Kitaigorodski a elaborat criteriile pseudoștiinței, criticate ulterior de V.I. Kuznețov. În anul 1975 a publicat "Tratat despre pseudoștiință"
  • La sfârșitul anilor 80 a aderat la mișcarea interregională, condusă de academicianul Andrei Saharov.

Publicații[modificare | modificare sursă]

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul de Stat al URSS (1949) )în colaborare cu M.A. Eliașevici și B.I. Stepanov) pentru monografia "Oscilațiile moleculelor" (1949)

Despre[modificare | modificare sursă]