Michał Sędziwój

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Michał Sędziwój
Date personale
Născut[2] Modificați la Wikidata
Łukowica⁠(d), Powiatul Limanowa, voievodatul Polonia Mică, Polonia Modificați la Wikidata
Decedat1636 (69 de ani)[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Kravaře⁠(d), Moravskoslezský kraj, Cehia Modificați la Wikidata
Ocupațiealchimist[*]​
diplomat
chimist
medic Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiPraga[7] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină
limba poloneză
limba germană[8] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeAnonymus Sarmata[1]  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Jagiellonă  Modificați la Wikidata
RudeJakob von Eichendorff[*][[Jakob von Eichendorff |​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mihail Sendivogius (/ˌsɛndɪˈvoʊdʒiəs/; în poloneză Michał Sędziwój; n. , Łukowica⁠(d), voievodatul Polonia Mică, Polonia – d. 1636, Kravaře⁠(d), Moravskoslezský kraj, Cehia) a fost un alchimist, filozof și medic polonez. A fost un pionier al chimiei, care a dezvoltat metode de purificare și creare a diverși acizi, metale și alți compuși chimici. El a descoperit că aerul nu este o singură substanță și conține o substanță dătătoare de viață - mai târziu numită oxigen - cu 170 de ani înainte de descoperirea elementului de către Carl Wilhelm Scheele. El a identificat corect această „hrană a vieții” cu gazul (sau oxigenul) degajat prin încălzirea nitratului (salpetrul).[9] Această substanță, „nitratul central”, a avut o poziție centrală în schema universului a lui Sendivogius.[10]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Alchemist Michal Sedziwoj
Alchimistul Sendivogius, demonstrând alchimia regelui Sigismund al III-lea al Poloniei, pictură de Jan Matejko (1867).

Se știu puține despre viața sa timpurie: s-a născut într-o familie nobilă care a făcut parte din clanul Ostoja.[11] Tatăl său l-a trimis să studieze la Universitatea din Cracovia, dar Sendivogius a vizitat și majoritatea țărilor și universităților europene; a studiat la Viena, Altdorf, Leipzig și Cambridge.

Printre cunoștințele sale s-au numărat John Dee și Edward Kelley. Datorită lui, regele Ștefan Báthory a acceptat să le finanțeze experimentele.[12]

În anii 1590 a activat la Praga, la renumita curte deschisă a împăratului Rudolf al II-lea.

Ostoja

În Polonia a apărut la curtea regelui Sigismund al III-lea Vasa în jurul anului 1600 și a dobândit rapid o mare faimă, regele polonez fiind el însuși un pasionat de alchimie și chiar a condus experimente alături de Sendivogius. În castelul Wawel din Cracovia, camera în care au fost efectuate experimentele sale este încă intactă. Nobilii polonezi mai conservatori au ajuns curând să-l displacă pentru că l-a încurajat pe rege să cheltuiască sume uriașe de bani pe experimente chimice. Aspectele mai practice ale muncii sale în Polonia au implicat proiectarea de mine și turnătorii de metale. Contactele sale internaționale pe scară largă au condus la angajarea sa ca diplomat din aproximativ anul 1600.

În ultimii săi ani, Sendivogius (Sędziwój) a petrecut mai mult timp în Boemia și Moravia (acum în Republica Cehă), unde i-au fost acordate pământuri de către împăratul habsburgic. Aproape de sfârșitul vieții, s-a stabilit la Praga, la curtea lui Rudolf al II-lea, unde și-a câștigat și mai multă faimă ca proiectant de mine și turnătorii de metal. Cu toate acestea, Războiul de Treizeci de Ani din 1618-1648 a pus capăt efectiv epocii de aur a alchimiei: patronii bogați își cheltuiau acum banii pentru finanțarea războiului, mai degrabă decât pe speculații chimice, iar el a murit într-o relativă obscuritate.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Daniel Stolcius în Viridarium Chymicum (1624) îl laudă pe Sendivogius ca fiind autorul a douăsprezece cărți.[13] Cea mai faimoasă dintre acestea a fost „Noua lumină chimică”, publicată în 1604. Pe lângă o expunere relativ clară a teoriei sale cu privire la existența a ceea ce a numit„hrană a vieții” în aer, cărțile sale conțin diverse teorii științifice, pseudoștiințifice și filozofice. Cărțile sale au fost traduse în mod repetat și citite pe scară largă de cercetători precum Isaac Newton în secolul al XVIII-lea.

Sendivogius în ficțiune[modificare | modificare sursă]

Ilustrație din cartea Sędziwój de Józef Bohdan Dziekoński, ediția din 1896

Prima apariție a acestui personaj în ficțiune a fost în cartea Sędziwoj din 1845 a lui Józef Bohdan Dziekoński⁠(pl)[traduceți], scriitor din perioada romantismului în Polonia.[14]

La începutul anilor 2000, a apărut în mai multe cărți ale scriitorului polonez Andrzej Pilipiuk (Kuzynki 2003, Księżniczka 2004 și Dziedziczki 2005).[15]

Sendivogius este și un personaj din romanul lui Gustav Meyrink (parte din Goldmachergeschichten, editura August Scherl, Berlin 1925), un autor german din Praga, Boemia, care a scris adesea despre alchimie și alchimiști.

Pictorul realist polonez din secolul al XIX-lea Jan Matejko l-a înfățișat pe Sendivogius demonstrând o transmutare a unui metal în aur în fața regelui Sigismund al III-lea Vasa.[16]

El a fost, de asemenea, prezentat (ușor deghizat) ca Alchimistul Sendivogius într-un serial TV polonez, Alchemik Sendivius, în anii 1980.[17] De asemenea a fost produs un film, Alchemik (1988, regia Jacek Koprowicz), cu Olgierd Łukaszewicz ca Sendivogius în ambele producții.[18][19]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • De Lapide Philosophorum Tractatus duodecim e naturae fonte et manuali experientia deprompti. 1604.
    • Cunoscută și sub denumirea de Novum Lumen Chymicum (Noua lumină chimică), primele ediții latine au fost publicate simultan la Praga și la Frankfurt.[13]
  • Dialogus Mercuriii, Alchemistae et Naturae. Köln, 1607.
  • Tractatus de sulphure altero naturae principio. Köln, 1616.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rafał Prinke[*][[Rafał Prinke (istoric polonez)|​]], The twelveth adept (PDF) (în engleză), accesat în  
  2. ^ a b Michał Sędziwój h. Ostoja, Internetowy Polski Słownik Biograficzny 
  3. ^ a b „Michał Sędziwój”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b Michael Sendivogius (în engleză), Open Library 
  5. ^ a b Michał Sędziwój, NUKAT 
  6. ^ a b Michal Sedziwój, Internet Philosophy Ontology project, accesat în  
  7. ^ „Michał Sędziwój”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ "MICHAEL SENDIVOGIUS, ROSICRUCIAN, and FATHER OF STUDIES OF OXYGEN"
  10. ^ Allen G. Debus, Chemistry and Medical Debate: Van Helmont to Boerhaave, Science History Publication, 2001, p. 13 n. 19.
  11. ^ Miguel López-Pérez (ed.), Chymia: Science and Nature in Medieval and Early Modern Europe, Cambridge Scholars Publishing, 2010, p. 197.
  12. ^ Praktyk i mistyk, Andrzej Datko, Wiedza i życie (2012-06-12) (in Polish)
  13. ^ a b Prinke, Rafal T. (). „Michael Sendivogius and Christian Rosenkruetz The Unexpected Possibilities”. The Hermetic Journal: 72–98. 
  14. ^ Wybory popkultury: Relacje kultury popularnej z polityką, ideologią i społeczeństwem (în poloneză). Stowarzyszenie Badaczy Popkultury i Edukacji Popkulturowej Trickster. . p. 28. ISBN 978-83-64863-00-4. 
  15. ^ Kaczor, Katarzyna (). Bogactwo polskich światów fantasy. Od braku nadziei ku eukatastrophe (în poloneză). Gdański Klub Fantastyki. ISBN 978-83-938843-0-8. 
  16. ^ Ciciora, Barbara (). Jan Matejko (în poloneză). Bosz. p. 42. ISBN 978-83-89747-16-7. 
  17. ^ „ALCHEMIK SENDIVIUS”. www.filmweb.pl. Filmweb. Accesat în . 
  18. ^ „FilmPolski.pl”. filmpolski.pl. 
  19. ^ S.A., Wirtualna Polska Media (). „Alchemik”. wp.pl. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Prinke, Rafał T. “Beyond Patronage: Michael Sendivogius and the Meanings of Success in Alchemy” In Chymia: Science and Nature in Medieval and Early Modern Europe, edited by Miguel López Pérez, Didier Kahn, and Mar Rey Bueno. Newcastle-upon-Tyne: Cambridge Scholars Publishing, 2010.
  • Prinke, Rafal T. MICHAEL SENDIVOGIUS and CHRISTIAN ROSENKREUTZ The Unexpected Possibilities, The Hermetic Journal (1990), 72-98.
  • Prinke, Rafał T. “Nolite Me Inquirere (Nechtějte se po mně ptáti): Michael Sendivogius.” In Alchymie a Rudolf II: Hledání Tajemství Přírody ve Střední Evropě v 16. a 17. Století, edited by Ivo Purš and Vladimír Karpenko, 317–35. Praha: Artefactum, 2011.
  • Sendivogius, Michael.The Alchemical Letters of Michael Sendivogius to the Rosicrucian Society. Holmes Pub Group Llc. ISBN: 1-55818-404-XISBN 1-55818-404-X
  • Szydło, Zbigniew. Water which does not wet hands. The alchemy of Michael Sendivogius. London-Warsaw, 1994.
    • Polish edition: Woda, która nie moczy rąk. Alchemia Michała Sędziwoja.. Wydawnictwa Naukowo-Techniczne: Warszawa, 1997.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Michał_Sędziwój&oldid=16224124