Massimo Ranieri
Aspect
| Massimo Ranieri | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Giovanni Calone |
| Născut | (75 de ani)[1][2] Napoli, Italia |
| Cetățenie | |
| Ocupație | actor cântăreț actor de teatru actor de film actor de televiziune artist de înregistrare[*] muzician |
| Limbi vorbite | limba italiană |
| Alte nume | Massimo Ranieri |
| Gen muzical | pop |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Case de discuri | Warner Music Group Sony Music[*] |
| Premii | Festivalul de la Sanremo David di Donatello alla carriera[*] Globo d'oro al miglior attore rivelazione[*] Q3910502[*] ()[3] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de mare ofițer[*] () Grolla d'oro al miglior attore esordiente[*] () |
| Discografie | |
| Listă completă | Massimo Ranieri discography[*] |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Giovanni Calone, cunoscut ca Massimo Ranieri, (n. , Napoli, Italia) este un cantautor și actor italian. Succesul muzical l-a obținut la începutul anilor 1970. Între timp, a lucrat din ce în ce mai mult ca actor de teatru și cântăreț de cântece tradiționale napolitane, iar în 1988 a câștigat la Festivalul de la Sanremo.
Biografie
[modificare | modificare sursă]| Această secțiune este goală. Puteți ajuta prin completarea ei. |
Filmografie selectivă
[modificare | modificare sursă]Cinema
[modificare | modificare sursă]- 1968 La più bella coppia del mondo, regia Camillo Mastrocinque
- 1970 Metello, regia Mauro Bolognini
- 1970 Cerca di capirmi, regia Mariano Laurenti
- 1971 Bubù, regia Mauro Bolognini
- 1971 Farul de la capătul lumii (The Light at the Edge of the World), regia Kevin Billington
- 1971 Incontro, regia Piero Schivazappa
- 1972 Imputazione di omicidio per uno studente, regia Mauro Bolognini
- 1974 La cugina, regia Aldo Lado
- 1974 Salvo D'Acquisto, regia Romolo Guerrieri
- 1976 Cu mânia în ochi (Con la rabbia agli occhi), regia Antonio Margheriti
- 1976 L'ultima volta, regia Aldo Lado
- 1979 La patata bollente, regia Steno
- 1981 Habibi, amor mio, regia Luis Gomez Valdivieso
- 1981 Priest of Love, regia Christopher Miles
- 1981 L'ultima volta insieme, regia Ninì Grassia
- 1981 Casta e pura, regia Salvatore Samperi
- 1981 Il carabiniere, regia Silvio Amadio
- 1983 Legati da tenera amicizia, regia Alfredo Giannetti
- 1999 Volare!, regia Vittorio De Sisti
- 2000 Fondali notturni, regia Nino Russo
- 2002 Legami di famiglia, regia Pietro Sagliocco
- 2002 Storia di guerra e d'amicizia, regia Fabrizio Costa
- 2004 Parizienii (Les Parisiens), regia Claude Lelouch
- 2005 Le Courage d'aimer, regia Claude Lelouch
- 2007 Civico zero, regia Citto Maselli
- 2008 L'ultimo Pulcinella, regia Maurizio Scaparro
- 2010 Ces amours-là, regia Claude Lelouch
- 2010 Passione, regia John Turturro
- 2011 La meravigliosa avventura di Antonio Franconi, regia Luca Verdone
- 2011 Capitan Basilico 2, regia Massimo Morini
- 2011 Scossa, regia Citto Maselli, episodio Sciacalli
- 2016 La macchinazione, regia David Grieco
- 2017 Riccardo va all'inferno, regia Roberta Torre
- 2021 Mancino naturale, regia Salvatore Allocca
- 2022 L'uomo che disegnò Dio, regia Franco Nero
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Massimo Ranieri” (în engleză). Internet Movie Database. Wikidata Q37312. Accesat în .
- ↑ „Massimo Ranieri” (în engleză). Discogs. Wikidata Q504063. Accesat în .
- ↑ https://www.ilmattino.it/napoli/cultura/capri_premio_faraglioni_massimo_ranieri_teatro_quisisana-4700590.html. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor)
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Massimo Ranieri la Wikimedia Commons- Massimo Ranieri la Internet Movie Database