Martin Niemöller
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Martin Niemöller | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Lippstadt, Renania de Nord-Westfalia, Germania[5] |
| Decedat | (92 de ani)[1][2][3][4] Wiesbaden, RFG[6] |
| Înmormântat | Osnabrück |
| Căsătorit cu | Else Bruner[*] |
| Cetățenie |  Germania[7].svg){kind=small} Imperiul German.svg){kind=small} Germania Nazistă Republica Federală Germania |
| Religie | luteranism |
| Ocupație | teolog[*] poet submarinar[*] luptător în rezistență[*] activist antirăzboi[*] |
| Activitate | |
| Premii | Wilhelm-Leuschner-Medaille[*] () Carl-von-Ossietzky-Medaille[*] () Crucea de Mare Merit a Republicii Federale Germania[*] () Crucea de Fier Premiul Lenin internațional "pentru întărirea păcii între popoare" Carl-von-Ossietzky-Medaille[*] () |
Modifică date / text  | |
Friedrich Gustav Emil Martin Niemöller (n. 14 ianuarie 1892, Lippstadt - d. 6 martie 1984, Wiesbaden) a fost un pastor luteran german, cunoscut pentru vederile sale antifasciste. A fost unul dintre reprezentanții rezistenței germane, care a scăpat cu viața după detenția în diferite lagăre de concentrare. Poziția sa antifascistă este sintetizată în celebrul său citat:[8][9]
„Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”
Biografie[modificare | modificare sursă]
În timpul Primului Război Mondial a fost comandantul unui submarin.[10]
A fost pastor luteran la Berlin-Dahlem și s-a remarcat ca unul dintre cei mai mari adversari ai neopăgânismului fascist.[10] A rostit numeroase predici antifasciste în fața a mii de oameni, ceea ce a înfuriat autoritățile naziste care i-au înscenat un proces public, în cadrul căruia a fost achitat.[10]
Pentru convingerile sale ideologice a fost arestat de Gestapo și închis, în perioada 1937-1945, în Lagărul de concentrare Sachsenhausen și în cel de la Dachau.[10] A fost eliberat din lagăr de către trupele britanice aflate sub comanda mareșalului Montgomery.[10]
După eliberare și-a exprimat regretul că nu a făcut mai mult pentru ajutorarea victimelor nazismului. Din acest motiv, a fost unul dintre inițiatorii actului Stuttgarter Schuldbekenntnis („Declarația de vinovăție de la Stuttgart”), publicată la 19 octombrie 1945, prin care Biserica Evanghelică Germană recunoștea că nu și-a manifestat nicio opoziție față de regimul lui Hitler.
A denunțat Războiul din Vietnam și a purtat o campanie intensă în favoarea dezarmării nucleare.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Martin Niemöller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Martin Niemöller, SNAC, accesat în
- ^ a b Martin Niemöller, Find a Grave, accesat în
- ^ „Martin Niemöller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Martin Niemöller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ LIBRIS, , accesat în
- ^ Martin Niemöller Stiftung
- ^ Dorian Furtună, "Dușmanul la naziști: strategii de identificare"
- ^ a b c d e Grigorie T. Marcu, „Note și informații”, în Revista Teologică, Sibiu, anul XXXV, nr. 5, mai 1945, p. 216.