Sari la conținut

Maria Drăgan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Maria Drăgan

Imaginea Mariei Drăgan pe o marcă poștală din Republica Moldova
Date personale
Născută23 august 1947(1947-08-23)
Bălăurești, Nisporeni, RSS Moldovenească
Decedată (39 de ani)
Bălăurești, Nisporeni, RSS Moldovenească
ÎnmormântatăBălăurești Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalMuzică populară moldovenească
Ani de activitate1966-1986
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Maria Drăgan (n. , Bălăurești, raionul Nisporeni, Moldova – d. , Bălăurești, raionul Nisporeni, Moldova)[1] a fost o interpretă sovietică moldoveană de muzică populară.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Copilăria și studiile

[modificare | modificare sursă]

S-a născut în 23 august 1947 în satul Bălăurești, raionul Nisporeni. Maria era mezina familiei cu șase copii a lui Anastas și a Alexandrei Drăgan.[2] După absolvirea școlii medii din sat (8 clase), studiază un an la Școala medie de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1964-1965).[1] Aici este descoperită și apreciată de Isidor Burdin, violonist, compozitor și conducătorul artistic al ansamblului de tineri din cadrul școlii.

Debutul și activitatea artistică

[modificare | modificare sursă]
Mormântul interpretei în localitatea natală.

După terminarea studiilor, în 1965, Maria Drăgan evoluează în formația lui Isidor Burdin de pe lângă Casa de Cultură din sectorul Buiucani (Chișinău), plecând într-un turneu în Italia.[3]

Întoarsă în țară, în 1966, află că la Filarmonica de Stat din Republica Moldova s-a anunțat crearea unui ansamblu de muzică populară: Orchestra „Mugurel”. Este admisă cu succes pentru postul de solist vocal la concursul organizat de filarmonică. Activează la acest ansamblu, sub conducerea muzicală a violonistului Valeriu Negruzzi (menționat uneori ca Negruți sau Negruță), până în 1974, când Orchestra „Mugurel” se desființează. Din orchestră au făcut parte instrumentiști ca: Alexandru Vacarciuc (acordeon), Petru Dabija (țambal), Liusic Rozman (vioară), Sergiu Cojoc (taragot), Ion Ciobanu (violă), Vasile Chilcic (contrabas).

Se bucură de succes în Ungaria, la Festivalul de artă al RSS Moldovenești (1971), unde este distinsă cu Premiul special.[4]

În perioada 1975-1976 este solistă a Orchestrei „Lăutarii” a Filarmonicii de Stat din Chișinău.

De-a lungul carierei artistice, a întreprins numeroase turnee în URSS.

Declinul

[modificare | modificare sursă]

Maria Drăgan a suferit de tuberculoză, boală care i-a pricinuit și moartea.[5] Ajunge să cânte în 1977 la restaurantul „Beciul Vechi” din sectorul Botanica, iar în 1978-1979 la Orchestra „Ciocârlia” a Palatului Sindicatelor din sectorul Râșcani, condusă de Valeriu Negruzzi.[6]

Decesul

[modificare | modificare sursă]

Se stinge prematur din viață în satul natal la vârsta de 39 de ani.[3][1]

Repertoriu

[modificare | modificare sursă]

Repertoriul Mariei Drăgan era alcătuit din cântece populare din Basarabia, cântece populare românești preluate de la interprete precum Maria Tănase, Ioana Radu, Aurelia Fătu-Răduțu etc. și romanțe românești.

Repertoriu propriu
(muzică populară basarabeană) 		Preluări
(muzică populară românească) 		Romanțe românești
  • Bine îi la șezătoare
  • Cine nu-i de veselie
  • Colea-n vale, la pârău
  • De-ar fi după mine, bade
  • Eu la joc, mama la joc (cântec satiric)
  • Mă usuc ca frunza-n vânt
  • Măi, Ioane
  • Pe sub flori mă legănai (doină)
  • Vai, sărmana turturică
  • Vin bădiță, vin deseară

Discografie

[modificare | modificare sursă]

Maria Drăgan a avut ocazia foarte rar să înregistreze, în ciuda repertoriului său cuprinzător. A înregistrat 12 piese la TeleRadio-Moldova și nu a avut nicio apariție discografică antumă. În memoria ei, în 1999, s-a editat la Muzic Master caseta audio „Vai, sărmana turturică...” cu 10 din cele 12 piese înregistrate la Radio Moldova.

Înregistrări TeleRadio Moldova

[modificare | modificare sursă]
An Piese Acompaniament Note
1967

1. Doina (De s-ar afla cineva)
2. Foaie verde, bob năut
3. Hop, lele, hop
4. Leliță Ioană
5. Vino, bade

Orchestra „Mugurel”,
dirijor Valeriu Negruzzi 		aranjor Dumitru Blajinu (1, 3)
1969

1. Cine nu-i de veselie
2. Cioca-boca la fereastră
3. Eu la joc, mama la joc
4. Vai, sărmana turturică

Orchestra „Mugurel”,
dirijor Valeriu Negruzzi
1972 Toarce, lele, toarce Orchestra „Folclor”,
dirijor și aranjor Dumitru Blajinu
indisp.

De-ar fi după mine, bade
Veniți acasă, mamă, tată (Marian Stârcea – Maria Tofan-Bâlici)

indisp.

Caseta Muzic Master

[modificare | modificare sursă]
An Piese Acompaniament Note
1999

1. Vai, sărmana turturică (1969)
2. Cine nu-i de veselie (1969)
3. Cioca-boca la fereastră (1969)
4. Hop, lele, hop (1967)
5. Toarce, lele, toarce (1972)
6. Doina (1967)
7. Vino, bade (1967)
8. Eu la joc, mama la joc (1969)
9. Leliță Ioană (1967)
10. Foaie verde, bob năut (1967)

Orch. „Mugurel”, dir. Valeriu Negruzzi (1-4, 6-10)
Orch. „Folclor”, dir. Dumitru Blajinu (5)

aranjor Dumitru Blajinu (4, 5, 6)

Filmografie

[modificare | modificare sursă]

În 1967 a realizat la Televiziunea din Moldova filmări pentru piesele „Foaie verde, bob năut”, „Hop, lele, hop” și „Leliță Ioană”, cu Orchestra „Mugurelul”, dirijată de Valeriu Negruzzi.

Maria Drăgan a participat la realizarea peliculelor Tablouri muzicale (Telefilm-Chișinău, 1970) și Călătorie la Nehvoraisk (Moldova-Film, 1971).[7]

În 1988 s-a produs filmul documentar color Vai, sărmana turturică... (scenariul Iurie Bălan, regia Vlad Druc), în semn de omagiu Mariei Drăgan.[7]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c Calendar Național 2007, p. 252
  2. ^ Personalitatea zilei. Maria Drăgan, timpul.md, 4 martie 2014
  3. ^ a b Duminică, p. 8
  4. ^ Duminică, p. 150
  5. ^ Duminică, p. 97
  6. ^ Duminică, p. 109
  7. ^ a b Calendar Național 2007, p. 253

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Maria_Drăgan&oldid=16304669