Taragot

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Taragot
Tarogato.jpg
Taragot
Clasificare
instrument de suflat din lemn
Ambitus
din oct. mică – do din oct. 3
Instrumente înrudite
Saxofon sopran, saxofon alto, clarinet, fagot, corn, oboi
Interpreți
Luță Ioviță, Dumitru Fărcaș, Adi Neamțu, Luca Novac


Taragotul este denumirea a două instrumente de suflat din lemn distincte: un vechi instrument maghiar (cu ancie dublă și lipsit de clape, folosit pentru a emite semnale de luptă) și un altul, inventat în jur de 1900 pentru a suplini vechiul instrument (construit pe modelul saxofonului sopran – deci, cu ancie simplă), evident instrumentul care a stat si la baza folclorului romanesc.

În România, taragotul este foarte popular în majoritatea regiunilor, în special în zona Banatului și a Transilvaniei. El a fost adus din Ungaria în anii 1920, însă folclorul romanesc i-a dat un sens mai bun decat cel inițial. Unul dintre cei mai apreciați taragotiști este românul Dumitru Fărcaș, însă menționăm faptul ca Pera Bulz, taragotist din Vata de Jos (Taraful de la Vata) are distincția "Tezaur Viu" oferită de UNESCO în 2014 pentru întreaga sa carieră muzicală.

Alti artiști care și-au dedicat viața taragotului, au fost celebrul Nelu Stanga (d.1997), Ionel Coza (ambii colegi cu Pera Bulz la ansamblul folcloric Doina Crisului din Brad), Luca Novac (Banat), fratii Iosif si Cosmin Golban din Chisoda (Banat). Fabrica din Ungaria care producea taragoturi a fost ulterior închisă, dar prin anii '80 a fost deschisă o altă fabrică în București. Însă, cu părere de rău, nici aceasta nu a ținut prea mult și mai târziu a fost închisă. Primul taragotist român a fost Nicolae Luță Ioviță, originar din Banat.