Margareta a Franței, regină a Ungariei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Margareta a Franței
Margaret of France (1197).jpg
Date personale
Născută1157
Decedatădupă 10 septembrie 1197 (40 de ani)
Acra, Philistia[*] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăLiban Modificați la Wikidata
PărințiLudovic al VII-lea al Franței
Constance a Castiliei Modificați la Wikidata
Frați și suroriFilip al II-lea al Franței
Agnes of France[*]
Alys, Countess of the Vexin[*]
Alix de Franța
Marie of France, Countess of Champagne[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuHenric cel Tânăr
Béla al III-lea al Ungariei
CetățenieFlag of France (XII-XIII).svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieregină[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuce
Familie nobiliarăCasa de Capet
Regină consort a Angliei
Domnie1170 – 11 iunie 1183
Încoronare27 august 1172 (Westminster Abbey)
Regină consort a Ungariei și Croației
Domnie1186–1196

Margareta a Franței (1157 – august/septembrie 1197) a fost, prin cele două căsătorii, regină a Angliei, Ungariei și Croației. A fost fiica cea mare a regelui Ludovic al VII-lea al Franței și a celei de-a doua soții, Constance de Castilia. Surorile sale vitrege mai mari, Marie și Alix, au fost de asemenea surori vitrege ale viitorului ei soț.

Prima căsătorie[modificare | modificare sursă]

A fost logodită cu Henric cel Tânăr la 2 noiembrie 1160. Henric era al doilea fiu din cei cinci ai regelui Henric al II-lea al Angliei și ai reginei Eleanor de Aquitania. El avea cinci ani în momentul acordului în timp ce Margareta avea trei. Zestrea Margaretei a fost teritoriul vital și foarte disputat, Vexin.[1][2]

Soțul ei a devenit co-domnitor împreună cu tatăl său în 1170. Pentru că arhiepiscopul Thomas Becket era în exil, Margareta nu a fost încoronată împreună cu soțul ei la 14 iulie 1170. Această omisiune l-a înfuriat foarte tare pe tatăl ei. Pentru a-l mulțumi pe regele francez, Margareta a fost încoronată la 27 august 1172.[3] Când Margareta a rămas însărcinată, ea a plecat să nască la Paris, unde a dat naștere prematur singurului lor fiu, William, la 19 iunie 1177, care a murit trei zile mai târziu, la 22 iunie.

Ea a fost acuzată în 1182 de adulter cu William Marshal, Conte de Pembroke, deși cronicari contemporani s-au îndoit de adevărul acestor acuzații. Henric a demarat procesul de anulare a căsătoriei, aparent din cauza adulterului ei, dar, în realitate, pentru că nu putea concepe un moștenitor. Margareta a fost trimisă înapoi în Franța. Soțul ei a murit în 1183 în timp ce era în campania din regiunea Dordogne din Franța.

A doua căsătorie[modificare | modificare sursă]

După ce a primit o pensie substanțială în schimbul păstrării zestrei ei: Gisors și Vexin, a devenit a doua soție a regelui Béla al III-lea al Ungariei în 1186. Sarcina eșuată din 1177 pare să o fi făcut sterilă, ea neavând copii.

A devenit văduvă pentru a doua oară în 1196 și a murit în pelerinaj în Țara Sfântă în 1197, la doar câteva zile după ce ajunsese.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gilbert of Mons, Gislebertus, Laura Napran; Chronicle of Hainaut; Boydell Press, 2005
  2. ^ Elizabeth M. Hallam, Judith Everard; Capetian France, 987-1328; Pearson Education, 2001
  3. ^ Martin Aurell, The Plantagenet empire, 1154-1224, Pearson Education, 2007
  4. ^ The Chronicle of Ernoul records the arrival of "une reine en Hongrie...veve sans hoir" at Tyre [in 1197] and her death eight days later, specifying that she was the sister of the mother of Henri Comte de Champagne King of Jerusalem and had been "feme...le jouene roi d'Englietere…et suer…le roi Phelippe de France". Mas Latrie, M. L. (ed.) (1871) Chronique d'Ernoul et de Bernard le Trésorier (Paris) (“Ernoul”) 26, p. 302.