Filipa de Hainault

Date personale
Filipa de Hainault

Născută	24 iunie 1314 Valenciennes, Țările de Jos de Sud, Franța^[1]
Decedată	15 august 1369 (55 de ani) Windsor and Maidenhead, Berkshire, Regatul Angliei
Înmormântată	Catedrala Westminster
Cauza decesului	Edem
Părinți	Wilhelm I de Hainault[] Ioana de Valois[]
Frați și surori	Willem al IV-lea de Olanda[] Margareta a II-a[] Ioana de Hainaut
Căsătorită cu	Eduard al III-lea al Angliei (din 24 ianuarie 1328)^[2]
Copii	Eduard Prințul Negru^[2] Joan of England[]^[3] Lionel of Antwerp, 1st Duke of Clarence[]^[2] Ioan de Gaunt, Duce de Lancaster^[2] Edmund de Langley, primul Duce de York^[2] Mary of Waltham[] Thomas of Woodstock, 1st Duke of Gloucester[]^[2] Joan of England[]^[3] Isabella, Contesa de Bedford^[3] William of Hatfield[]^[3] ...încă 4
Ocupație	Regent
Apartenență nobiliară
Titluri	conte regină consoartă (24 ianuarie 1328–15 august 1369)
Familie nobiliară	Casa de Plantagenet
Regină consort a Angliei
Domnie	24 ianuarie 1328 – 15 august 1369
Încoronare	4 martie 1330
Modifică date / text

Filipa de Hainault (în franceză Philippe d'Avesnes; n. 24 iunie 1314, Valenciennes, Țările de Jos de Sud, Franța – d. 15 august 1369, Windsor and Maidenhead, Berkshire, Regatul Angliei) a fost regină consoartă prin căsătoria cu regele Eduard al III-lea al Angliei.^[4]

Biografie

Căsătoria Filipei cu Eduard a fost inițiată de Isabella, regina Angliei, care dorea să întărească monarhia engleză după rebeliunea desfășurată împotriva soțului ei, Eduard al II-lea. Alianța dintre Franța și Anglia a ajutat-o să finanțeze invazia Angliei și să consolideze poziția lui Eduard al II-lea ca moștenitor al tronului.^[5] Deoarece atât Filipa cât și soțul ei erau descendenți direcți ai regelui Filip al III-lea al Franței, regina Isabella spera să întărească poziția Angliei ca pretendentă a tronului francez. Nașterea primului fiu, Eduard de Woodstock, în 1330 a stabilit o uniune solidă a celor două puternice familii.

Viitorul ei soț al Filipei, ducele Eduard de Guyenne, a promis în 1326 să o ia în căsătorie în următorii doi ani.^[6] Ei s-au căsătorit prin procură. Eduard l-a trimis în octombrie 1327 pe episcopul de Coventry „pentru a se căsători cu ea în numele său” la Valenciennes (al doilea oraș ca importanță din Hainaut).^[7] Căsătoria a fost celebrată la York Minster la 24 ianuarie 1328, câteva luni după ascensiunea lui Eduard la tronul Angliei. În august 1328 zestrea Filipei a fost dublată așa cum Eduard a confirmat într-un document.^[8]

Filipa a acționat ca regentă în câteva ocazii când soțul ei era departe de regat și l-a însoțit adesea în expedițiile sale în Scoția, Franța și Flandra. Ea a câștigat popularitate demonstrând bunătate și compasiune în 1347 când l-a convins pe regele Eduard să cruțe viața burghezilor din Calais.

Cel mai mare dintre cei 14 copii ai ei a fost Eduard, supranumit „Prințul Negru”, care a devenit un renumit lider militar. Moartea Filipei la vârsta de 55 de ani a fost provocată hidropizie. The Queen's College Oxford a fost fondat în onoarea ei.

Descendenți

Din căsătoria cu regele Eduard al III-lea al Angliei au rezultat următorii copii:

Eduard de Woodstock, prinț de Wales și de Aquitania (15 iunie 1330 – 8 iunie 1376), a murit inaintea tatălui său; titlul de „Prinț de Wales” nu a fost primit de următorul fiu ci regele Eduard a decis să-l numească moștenitor pe nepotul său, Richard al II-lea, fiul lui Eduard de Woodstock;
Isabella (16 Iunie 1332 – 5 octombrie 1382); s-a căsătorit cu lordul Enguerrand al VII-lea de Coucy; a avut urmași;
Ioana (19 decembrie 1333/28 Ianuarie 1334 – 1 Iulie 1348); a murit timpuriu;
William de Hatfield (1337–1337); a murit prematur;
Lionel de Antwerp, duce de Carence (29 noiembrie 1338 – 17 octombrie 1368); Jane Seymour a fost o descendentă a acestuia;
Ioan de Gaunt, (6 martie 1340 – 3 februarie 1399), duce de Lancaster; fiul său, Henric, a devenit rege al Angliei;
Edmund de Langley (5 iunie 1341 – 1 august 1402), a fost primul Duce de York; strănepotul său a fost Eduard al IV-lea al Angliei;.
Blanche (1342–1342) a murit curând după naștere;
Mary de Waltham, (10 octombrie 1344 – septembrie1361) ducesă de Brittania; s-a căsătorit cu John al IV-lea, duce de Brittania; nu a avut copii;
Margareta a Angliei, (20 iulie 1346 – octombrie/decembrie 1361); s-a căsătorit cu John Hastings, conte de Pembroke;
Thomas de Windsor (1347–1348); a murit tânăr de ciumă;
William de Windsor (1348–1348);
Thomas de Woodstock (7 ianuarie 1355 – 8/9 septembrie 1397) duce de Gloucester; nepotul său, Thomas Bourchier, a devenit cardinal.

Note

^ „Filipa de Hainault”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 12 decembrie 2014
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Kindred Britain
^ ^a ^b ^c ^d The Peerage
^ Strickland, Agnes, Lives of the queens of England from the Norman conquest, Vol.2, (George Barrie and Sons, 1902), 222.
^ May McKisack: Eduard III. and the Historians , vol. 45, History nr. 153, 1960, p. 6.
^ Geoffroy G. Sury, Guillaume Ier (d’Avesnes) comte de Hainaut et sa fille Philippe, in « Bayern Straubing Hennegau : la Maison de Bavière en Hainaut, XIVe - XVe s. », Edit. Geoffroy G. Sury, Bruxelles, © 2010 (2e éd.), p. 55 : - Un parchemin daté du 27/08/1326 à Mons, au sceau brisé, énonce qu’Edouard, duc de Guyenne (futur Edouard III roi d’Angleterre), fils aîné du roi Edouard (II) d’Angleterre, s’engage à prendre pour épouse, endéans les deux ans, Philippa, fille du comte Guillaume (Ier) de Hainaut, etc. In, G. Wymans, « Inventaire analytique du chartrier de la Trésorerie des comtes de Hainaut », aux A.E. Mons, n° d’ordre (cote) 574, Editions A.G.R., Bruxelles, 1985, p. 128.
^ Sury Geoffroy G., Guillaume Ier (d’Avesnes) comte de Hainaut et sa fille Philippe, in, « Bayern Straubing Hennegau : la Maison de Bavière en Hainaut, XIVe - XVe s. », Edit. Geoffroy G. Sury, Bruxelles, © 2010 (2e éd.), p. 55 : - Un parchemin daté du 30/08/1327 à Avignon, à un sceau, énonce que le pape Jean (XXII) accorde les dispenses nécessaires pour le mariage du roi Edouard (III) d’Angleterre et de Philippa, fille du comte Guillaume (Ier) de Hainaut, etc., sa parente au troisième degré. In, G. Wymans, « Inventaire analytique du chartrier de la Trésorerie des comtes de Hainaut », aux A.E. Mons, n° d’ordre (cote) 583, Editions A.G.R., Bruxelles, 1985, p. 130. ; - Un parchemin daté du 8/10/1327 à Nottingham, au sceau disparu, énonce qu’Edouard (III), roi d’Angleterre, donne procuration à R., évêque de Coventry, pour épouser en son nom, Philippa, fille du comte Guillaume (Ier) de Hainaut, etc., et régler la constitution de son douaire. In, G. Wymans, « Inventaire analytique du chartrier de la Trésorerie des comtes de Hainaut », aux A.E. Mons, n° d’ordre (cote) 587, Editions A.G.R., Bruxelles, 1985, p. 131.
^ Un parchemin daté du 15/08/1328 à Northampton, au sceau disparu, énonce qu’Edouard (III), roi d’Angleterre, confirme la fixation du douaire de son épouse Philippa de Hainaut. In, G. Wymans, « Inventaire analytique du chartrier de la Trésorerie des comtes de Hainaut », aux A.E. Mons, n° d’ordre (cote) 596, Editions A.G.R., Bruxelles, 1985, p. 132.

Regalitate engleză
Vacant Ultimul titlu deținut de Isabela a Franței	Regină consort a Angliei Lady a Irlandei 24 ianuarie 1328 – 15 august 1369	Vacant Următorul titlu deținut de Ana de Bohemia

[450e58a0c4da1c1a6bf72b3bd8f43116-1] „Filipa de Hainault”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 12 decembrie 2014

[284649aeb1cfd23adb1ecee122d031d1-2] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Kindred Britain

[93182849e1f52a0c3a2c846046c30a37-3] The Peerage

[4] Strickland, Agnes, Lives of the queens of England from the Norman conquest, Vol.2, (George Barrie and Sons, 1902), 222.

[5] May McKisack: Eduard III. and the Historians , vol. 45, History nr. 153, 1960, p. 6.

[6] Geoffroy G. Sury, Guillaume Ier (d’Avesnes) comte de Hainaut et sa fille Philippe, in « Bayern Straubing Hennegau : la Maison de Bavière en Hainaut, XIVe - XVe s. », Edit. Geoffroy G. Sury, Bruxelles, © 2010 (2e éd.), p. 55 : - Un parchemin daté du 27/08/1326 à Mons, au sceau brisé, énonce qu’Edouard, duc de Guyenne (futur Edouard III roi d’Angleterre), fils aîné du roi Edouard (II) d’Angleterre, s’engage à prendre pour épouse, endéans les deux ans, Philippa, fille du comte Guillaume (Ier) de Hainaut, etc. In, G. Wymans, « Inventaire analytique du chartrier de la Trésorerie des comtes de Hainaut », aux A.E. Mons, n° d’ordre (cote) 574, Editions A.G.R., Bruxelles, 1985, p. 128.

[7] Sury Geoffroy G., Guillaume Ier (d’Avesnes) comte de Hainaut et sa fille Philippe, in, « Bayern Straubing Hennegau : la Maison de Bavière en Hainaut, XIVe - XVe s. », Edit. Geoffroy G. Sury, Bruxelles, © 2010 (2e éd.), p. 55 : - Un parchemin daté du 30/08/1327 à Avignon, à un sceau, énonce que le pape Jean (XXII) accorde les dispenses nécessaires pour le mariage du roi Edouard (III) d’Angleterre et de Philippa, fille du comte Guillaume (Ier) de Hainaut, etc., sa parente au troisième degré. In, G. Wymans, « Inventaire analytique du chartrier de la Trésorerie des comtes de Hainaut », aux A.E. Mons, n° d’ordre (cote) 583, Editions A.G.R., Bruxelles, 1985, p. 130. ; - Un parchemin daté du 8/10/1327 à Nottingham, au sceau disparu, énonce qu’Edouard (III), roi d’Angleterre, donne procuration à R., évêque de Coventry, pour épouser en son nom, Philippa, fille du comte Guillaume (Ier) de Hainaut, etc., et régler la constitution de son douaire. In, G. Wymans, « Inventaire analytique du chartrier de la Trésorerie des comtes de Hainaut », aux A.E. Mons, n° d’ordre (cote) 587, Editions A.G.R., Bruxelles, 1985, p. 131.

[8] Un parchemin daté du 15/08/1328 à Northampton, au sceau disparu, énonce qu’Edouard (III), roi d’Angleterre, confirme la fixation du douaire de son épouse Philippa de Hainaut. In, G. Wymans, « Inventaire analytique du chartrier de la Trésorerie des comtes de Hainaut », aux A.E. Mons, n° d’ordre (cote) 596, Editions A.G.R., Bruxelles, 1985, p. 132.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]