Marea Adunare Națională a Turciei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Marea Adunare națională a Turciei
Türkiye Büyük Millet Meclisi
Stema sau logo
TBMM.jpeg
Tip
TipParlament unicameral
CamereMember of the Grand National Assembly of Turkey[*]
Senate of the Republic[*]  Modificați la Wikidata
ȚarăFlag of Turkey.svg Turcia
Istoric
Creat  Modificați la Wikidata
Conducere
Președinte al Parlamentului TurcieiMehmet Ali șahin
din 5 august 2009
Structură
Membri550
Grupuri politicePartidul Dreptății și Dezvoltării
Partidul Republican al Poporului
Partidul Acțiunii Naționaliste
Partidul Păcii și Democrației
Alegeri
Ultimele alegeri22 iulie 2007
Sediu
Clădirea Marii Adunări Naționale, Ankara, Turcia
Website
http://www.tbmm.gov.tr/english/english.htm

Marea Adunare Națională a Turciei (TBMM, în turcă: Türkiye Büyük Millet Meclisi), numit de obicei doar Meclis ("Parlamentul"), este parlamentul unicameral al Republicii Turci. Constituția Turciei stabilește că Meclisul este singurul corp legislative al țării. Marea Adunare Națională a fost fondată în Ankara pe 23 aprilie 1920, în timpul Războiului de Independență. Parlamentul a jucat un rol fundamental în eforturile lui Mustafa Kemal Atatürk pentru fondarea unui nou stat pe ruinele Imperiului Otoman, la sfârșitul Primului Război Mondial.

Sistemul electoral[modificare | modificare sursă]

Parlamentul Turciei are 550 de locuri, aleși pentru un mandate de cinci ani prin sistemul reprezentării proporționale partid-listă, în 85 de districte electorale, care reprezintă cele 81 de provincii, plus trei districte electorale ale Istanbulului și câte două ale Ankarei și Izmirului. Pentru evitarea fărâmițării politice excesive, doar partidele care ating pragul electoral de 10% din voturile de la alegerile naționale parlamentare acced în legislativ. Ca urmare a stabilirii acestui prag electoral relativ ridicat, doar două partide au fost reprezentate în parlament după alegerile din 2002 și numai trei în alegerile din 2007[1]. La alegerile parlamentare pot participa și deputații independenți. La rândul lor, ei trebuie să câștige cel puțin 10% din voturile din circumscripția lor pentru a fi aleși[2] . Acest prag electoral relativ ridicat a fost criticat pe plan internațional, dar plângerile făcute la Curtea Europeană a Drepturilor Omului au fost respinse.

Legislatura 2002-2006[modificare | modificare sursă]

După alegerile generale din 2002 majoritatea absolută a mandatelor parlamentare a aparținut Partidului Dreptății și Dezvoltării (AKP), care a format un guvern monocolor [3]. Partidul Republican al Poporului (CHP) a fost cel de-al doilea partid care a reușit să treacă pragul electoral în 2002, alături de AKP. În ianuarie 2007 șapte partide aveau reprezentanți în parlamentul Turciei ca urmare a demisiilor și transferurilor. În plus, existau nouă independenți. Cu toate acestea, CHP a continuat să fie cel mai important partid de opoziție.

Alegerile din 2007[modificare | modificare sursă]

La alegerile din 2007 trei partide au reușit să depășească pragul electoral: AKP, CHP și Partidul Acțiunii Naționaliste (MHP). În plus, 24 de politicieni kurzi din Partidul Societății Democratice (DTP) au câștigat mandate parlamentare candidând ca independenți. După obținerea mandatelor, ei și-au înființat propriul grup parlamentar.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Roger Hardy (). „Turkey leaps into the unknown”. British Broadcasting Corporation. 
  2. ^ Turkish Directorate General of Press and Information (). „Political Structure of Turkey”. Turkish Prime Minister's Office. Arhivat din original la . 
  3. ^ „Turkey's old guard routed in elections”. British Broadcasting Corporation. . Accesat în . 


Legături externe[modificare | modificare sursă]