Debarcarea greacă de la Smirna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Debarcarea elenă de la Smirna
Parte a Războiului Greco-Turc (1919-1922)
campanie a Războiului de Independență al Turciei
Izmir15Mayis1919.jpg
Soldații regimentului 1/38 Evzone pe cheiul din Smirna
Informații generale
Perioadă 15 mai 1919
Locație Vilayetul Aidin, Imperiul Otoman
Rezultat Victoria grecilor
Ocuparea Smirnei
Casus belli Împărțirea Imperiului Otoman
Beligeranți
Regatul Greciei Regatul Greciei Imperiul Otoman Imperiul Otoman
Kuvva-i Milliye Kuvva-i Milliye
Conducători
Nikolaos Zafeiriou¹ Ali Nadir Pașa²
Hürrem Bey³
Ali Çetinkaya Bey⁴
Kâzım Bey⁵
Efective
20.000 soldați (15 mai 1919)[1] 200 soldați (15 mai 1919)[2]
1 Comandant al Divziei I de infanterie
2Comandant al Corpului de armata XVII
3 Comandant al Diviziei 56 otomane
4 Comandant al Regimentului 172 infanteriei
5 Comandant al Regimentului 173 infanterie

Debarcarea greacă de la Smirna,[3][4][5][6] de asemenea cunoscută ca Invazia greacă a Smirnei[7][8][9] sau Invazia greacă a Izmirului,[10][11][12] a avut loc la începutul Războiului Greco-Turc și a dus la ocuparea de către armata elenă a regiunii orașului Smirna.

Societatea pentru Apărarea Drepturilor Otomanilor din Izmir[modificare | modificare sursă]

„Societatea pentru Apărarea Drepturilor Otomanilor din Izmir”[13][14] (İzmir Müdafaa-i Hukuk-ı Osmaniye Cemiyeti)[15]) a fost o organizație care a avut ca scop pregătirea pentru lupta împotriva unei invazii potențiale.

Demiterea lui Nureddin Pașa[modificare | modificare sursă]

Nureddin Pașa fusese numit guvernator al vilayetului Aidin și comandant al regiunii militare Aidin (Aydın Bölge Komutanığı), fiind un sprijinitor al Societății pentru Apărarea Drepturilor Otomanilor din Izmir. El a fost demis ca urmare a presiunii puterilor aliate. În funcția de guvernator a fost numit pe 11 martie "Kambur" Ahmed Izzet Bey, iar în cea de comandant militar a fost numit pe 22 martie generalul în retragere Ali Nadir Pașa.

Flota aliată[modificare | modificare sursă]

Contraamiralul Mark L. Bristol, comandantul „Detașamentului SUA din apele teritoriale turcești”, a sosit la Izmir din Constatinopol la bordul unui cuirasat. Comandanții navali britanic, francez și grec au discutat sub președinția amiralului Somerset Gough-Calthorpe pe 14 mai 1919 planurile de debarcare ale aliaților în regiune. Forțele britanice urmau să ocupe Karaburun și Uzunada, cele franceze Urla și Foça, iar grecii urmau să ocupe fortăreața Yenikale.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lord Kinross, Ataturk, 1969, ISBN 0-688-01084-9, p. 154
  2. ^ Kuva-yı Milliye'nin Askeri Açıdan Etüdü Atatürk Araștırma Merkezi, (Yrd. Doç. Dr. Kadir Kasalak; Number 42, Edition: XIV, Kasım 1998, Türkiye Cumhuriyeti'nin 75. Yılı Özel Sayısı)
  3. ^ Bilâl N. Șimșir, İngiliz belgelerinde Atatürk, 1919–1938, vol. 4, Türk Tarih Kurumu Basımevi, 1984, p. 328.
  4. ^ Șükrü Server Aya, The Genocide of Truth, Istanbul Commerce University Publications, 2008, ISBN 978-975-6516-24-9, p. 79.
  5. ^ Louis Mitler, Contemporary Turkish Writers: A Critical Bio-bibliography of Leading Writers in the Turkish Republican Period up to 1980, Indiana University, Research Institute for Inner Asian Studies, 1988, ISBN 978-0-933070-14-1, p. 242.
  6. ^ Stavros T. Stavridis, The Greek-Turkish War, 1918–23: An Australian Press Perspective, Gorgias Press, 2008, ISBN 978-1-59333-967-8, p. 17, 138.
  7. ^ Sylvia Kedourie, Turkey: Identity, Democracy, Politics, Routledge, 1996, ISBN 978-0-7146-4718-0, p. 51.
  8. ^ Peter M. Buzanski, "The Inter-Allied Investigation of the Greek Invasion of Smyrna, 1919.", Historian, 25 (May 1963) pp. 325–43.
  9. ^ Marian Kent, Moguls and Mandarins: Oil, Imperialism, and the Middle East in British Foreign Policy, 1900–1940, Routledge, 1993, ISBN 978-0-7146-4504-9, p. 101.
  10. ^ Michael Dumper, Bruce E. Stanley, Cities of the Middle East and North Africa: A Historical Encyclopedia, ABC-CLIO, 2007, ISBN 978-1-57607-919-5, p. 193.
  11. ^ Julie Marcus, A World of Difference: Islam and Gender Hierarchy in Turkey, Zed, 1992, ISBN 978-1-85649-185-3, p. 12.
  12. ^ Fanny Davis, The Ottoman Lady: A Social History From 1718 To 1918, ISBN 978-0-313-24811-5, Greenwood Publishing Group, 1986, p. 183.
  13. ^ Erik Jan Zürcher, The Unionist Factor: the Role of the Committee of Union and Progress in the Turkish National Movement, 1905–1926, BRILL, 1984, ISBN 90-04-07262-4, p. 92.
  14. ^ . L. Macfie, The End of the Ottoman Empire, 1908–1923, Longman, 1998, ISBN 978-0-582-28763-1, p. 186.
  15. ^ Mesut Çapa, "İzmir Müdafaa-i Hukuk-ı Osmaniye Cemiyeti (Aralık 1918 – Mart 1920)", Atatürk Araștırma Merkezi Dergisi, Sayı 21, Cilt: VII, Temmuz 1991. tr

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Hakkı Güvendik, Türk İstiklâl Harbi, Batı Cephesi, Yunanlıların Batı Anadolu'da İstila Hareketlerine Bașlamaları, İzmir’in İșgali, Mustafa Kemal Pașa'nın Samsun’a Çıkması, Millî Mukavemet'in Kurulması (May 15ıs – 4 Eylül 1919), Cilt 2, Kısım. 1, Genkurmay Bașkanlığı Basımevi, Ankara, 1963. tr
  • Celal Erikan, Komutan Atatürk, Cilt I-II, Üçüncü Basım, Türkiye İș Bankası Kültür Yayınları, İstanbul, 2001, ISBN 975-458-288-2. tr
  • Zekeriya Türkmen, Mütareke Döneminde Ordunun Durumu ve Yeniden Yapılanması (1918–1920), Türk Tarih Kurumu Basımevi, 2001, ISBN 975-16-1372-8. tr

Vedeți și[modificare | modificare sursă]

Resurse internet[modificare | modificare sursă]