Alegeri parlamentare în Turcia, 2023

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alegeri parlamentare în Turcia, 2023
Turcia
2018 ←
14 mai 2023
→ 2028

Toate cele 600 de locuri din Marea Adunare Națională
301 mandate necesare pentru majoritate

Prezență la urne

86.67%
  Primul partid Al doilea partid Al treilea partid
 
Lider Recep Tayyip Erdoğan Kemal Kılıçdaroğlu Çiğdem Kılıçgün Uçar
İbrahim Akın
Partid AKP CHP YGSP
Alianțe Alianța Populară Alianța Națională Alianța Libertății și Muncii
Mandatul liderului Nu are Nu are Nu are
Ultimele alegeri 42.56%, 295 de locuri 22.65%, 146 de locuri 11.70%, 67 de locuri [a]
Mandat actual 285 134 Nu are

  Al patrulea partid Al cincilea partid Al șaselea partid
 
Lider Devlet Bahçeli Meral Akşener Fatih Erbakan
Partid MHP İYİ YRP
Alianță Alianța Populară Alianța Națională Alianța Populară
Locul liderului Osmaniye Nu are Istanbul (II)
Ultimele alegeri 11.10%, 49 de locuri 9.96%, 43 de locuri Nu a existat
Mandate precedente 48 36 Nu a avut
Mandate câștigate 51 44 5
Mandate schimbate 2 1 5
Procente 10.14% 9.78% 2.84%
Schimbare 0.96% 0.18% 2.84%

  Al șaptelea partid
 
Lider Erkan Baş
Partid TİP
Alianță Alianța Libertății și Muncii
Locul liderului Istanbul (III)
Ultimele alegeri Nu a participat
Mandate precedente Nu a avut
Mandate câștigate 4
Mandate schimbate 4
Procentaj 1.78%
Schimbare 1.78%



Președintele Adunării în funcție

Mustafa Şentop
AKP

Președintele Adunării ales


Alegerile parlamentare vor avea loc pe 14 mai 2023, alături de alegerile prezidențiale.[1] Președintele Recep Tayyip Erdoğan a optat ca alegerile să se țină mai devreme, pe 14 mai 2023.[2] Votanții din 87 de districte electorale vor alege 600 de deputați în Marea Adunare Națională a Turciei pentru un mandat de cinci ani, formând cel de al 28-lea parlament al țării.

La alegeri au participat numeroase alianțe, multe din ele s-au format la alegerile din 2018 și ulterior s-au extins. Partidul de guvernare, AKP, al actualului președinte în exercițiu Recep Tayyip Erdoğan conduce Alianța Populară, care include de asemenea și Partidul Mișcarea Naționalistă (MHP), Partidul Marii Unități (BBP) și Noul Partid al Muncii (YRP). Alianța de opoziție, care și-a exprimat dorința de revenire la un sistem parlamentar de guvernare, a fost condusă de principalul partid de opoziție, CHP, și a inclus alte cinci partide. Printre acestea și Partidul Bun (İYİ), Partidul Fericirii (SP), Partidul Democrat (DP) și alte două partide conduse de foști politicieni ai AKP, numite Partidul Democrației și Progresului (DEVA) al fostului ministru al economiei Ali Babacan și Partidul Viitorului (GP) al fostului premier Ahmet Davutoğlu.

Partidul Democrat al Poporului (HDP) pro-kurd a optat să candideze pe listele Partidului Verzilor și Viitorului Stângii (YGSP) din cauza unui posibil caz de interzicere al partidului. YGSP însuși a condus Alianța Libertății și Muncii de stânga alături de Partidul Muncitoresc din Turcia (TİP). La alegeri au mai concurat alte două alianțe mici: Alianța Strămoșească condusă de candidatul la președinție Sinan Oğan și Uniunea Forțelor Socialiste.

În ciuda previziunilor contrare, Alianța Populară și-a păstrat majoritatea cu 322 de parlamentari. Deși AKP a avut cel mai rău rezultat de la alegerile generale din 2002 cu 35,5% din voturi, aliatul său ultranaționalist MHP a depășit așteptările de a câștiga 10,1%. În general, alianța a câștigat puțin sub 50% din voturi. Alianța Națională s-a îmbunătățit doar marginal față de votul din 2018, câștigând un total de 34% și 213 deputați. Alianța Libertății și Muncii a suferit o scădere a votului lor, câștigând puțin peste 10% și 66 de locuri. Nicio altă alianță electorală nu a câștigat locuri. Alegerile au avut ca rezultat câștigarea deputaților a șapte partide - un record în politica turcă.

Multe partide mai mici au candidat pe listele celor mai mari pentru a evita împărțirea votului. Înainte de alegeri, CHP a provocat controverse prin trimiterea a 77 de candidați DEVA, ai Partidului Fericirii, Partidului Viitorului și Partidului Democrat pe listele proprii, dintre care 35 (14 DEVA, 9 de la SP, 9 de la GP și 3 de la Democrați) au fost aleși - o valoare semnificativ mai mare ca proporție față de cota națională de sprijin a acestor partide.[3] Aceștia au inclus foști miniștri AKP, cum ar fi Sadullah Ergin (candidat al DEVA), care a fost criticat pe scară largă pentru rolul său de ministru al justiției în conspirația Ergenekon împotriva Forțelor Armate Turce. Între timp, AKP a fost criticat pentru că a trimis membri ai Partidului Cauzei Libere (HÜDAPAR), un partid cunoscut pentru legăturile sale cu Hezbollahul kurd, ca candidați.

Sistem electoral[modificare | modificare sursă]

Cei 600 de membri ai Marii Adunări Naționale a Turciei vor fi aleși prin reprezentare proporțională pe liste de partid în 87 de circumscripții electorale, prin metoda D'Hondt. În scopul alegerilor legislative, 77 din cele 81 de provincii ale Turciei servesc ca un singur district. Datorită populației lor mari, provinciile Bursa și İzmir sunt împărțite în două districte, în timp ce provinciile Ankara și Istanbul sunt împărțite fiecare în trei. Conform Constituției Turciei, orice modificare a legii electorale se poate aplica doar la un an de la intrarea în vigoare.

Coborârea pragului electoral[modificare | modificare sursă]

La inițiativa partidului de guvernământ, AKP, și al principalului său aliat politic MHP, pragul electoral național pentru intrarea unui partid în parlament a fost coborât de la 10% la 7%.[4] Aceasta a fost prima scădere a pragului de când a fost introdus de junta militară după lovitura de stat turcă din 1980.[5]

Nu există prag electoral pentru candidații independenți.[6] De asemenea, partidele politice pot opta pentru a concura la alegeri într-o alianță politică cu alte partide, eliminând cerința de 7% atâta timp cât alianța în ansamblu câștigă mai mult de 7% din voturi în total.

Alte modificări aduse legii electorale includ repartizarea locurilor. Anterior, locurile parlamentare erau distribuite în funcție de cota de voturi a fiecărei alianțe electorale din fiecare district dat. Acum, locurile sunt distribuite numai pe baza cotei de vot a fiecărui partid politic din acel district. Dacă s-ar fi aplicat la alegerile anterioare, rezultatele ar fi fost puțin mai în concordanță cu preferințele alegătorilor la nivel local. De exemplu, un loc de la Erzurum de la IYI (al patrulea partid ca mărime din Erzurum) ar fi revenit partidului HDP (al treilea cel mai mare partid din Erzurum) și un loc din Elazığ de la CHP (al treilea cel mai mare partid din Elazığ) s-ar fi dus la MHP (al doilea cel mai mare partid din Elazığ).[7]

Districte electorale[modificare | modificare sursă]

Turcia este împărțită în 87 de circumscripții electorale, care aleg un anumit număr de membri ai Marii Adunări Naționale a Turciei. Adunarea are în total 600 de locuri, cărora fiecare circumscripție electorală le-a alocat un anumit număr de parlamentari proporțional cu populația lor. Consiliul Electoral Suprem al Turciei efectuează analize ale populației fiecărui district înainte de alegeri și poate crește sau reduce numărul de locuri ale unui district în funcție de electoratul lor.

În toate cazurile, cu excepția celor patru, circumscripțiile electorale au același nume și granițele celor 81 de provincii ale Turciei, cu excepția Ankarei, Bursa, Izmirului și Istanbulului. Provinciile care aleg între 19 și 36 de deputați sunt împărțite în două circumscripții electorale, în timp ce orice provincie care alege peste 36 de deputați este împărțită în trei. Fiind cele mai populate provincii ale țării, Bursa și Izmir sunt împărțite în două subdistricte, în timp ce Ankara și Istanbul sunt împărțite în trei. Distribuția parlamentarilor aleși pe circumscripție electorală este prezentată mai jos.

District Parlamentari
Adana 15
Adıyaman 5
Afyonkarahisar 6
Ağrı 4
Aksaray 4
Amasya 3
Ankara 36
Ankara (I) 13
Ankara (II) 11
Ankara (III) 12
Antalya 17
Ardahan 2
Artvin 2
 
District Parlamentari
Aydın 8
Balıkesir 9
Bartın 2
Batman 5
Bayburt 1
Bilecik 2
Bingöl 3
Bitlis 3
Bolu 3
Burdur 3
Bursa 20
Bursa (I) 10
Bursa (II) 10
 
District Parlamentari
Çanakkale 4
Çankırı 2
Çorum 4
Denizli 7
Diyarbakır 12
Düzce 3
Edirne 4
Elazığ 5
Erzincan 2
Erzurum 6
Eskișehir 6
Gaziantep 14
Giresun 4
 
District Parlamentari
Gümüșhane 2
Hakkâri 3
Hatay 11
Iğdır 2
Isparta 4
Istanbul 98
Istanbul (I) 35
Istanbul (II) 27
Istanbul (III) 36
İzmir 28
İzmir (I) 14
İzmir (II) 14
Kahramanmaraș 8
 
District Parlamentari
Kars 3
Kastamonu 3
Karabük 3
Karaman 3
Kayseri 10
Kilis 2
Kırklareli 3
Kırıkkale 3
Kırșehir 2
Kocaeli 14
Konya 15
Kütahya 5
Malatya 6
 
District Parlamentari
Manisa 10
Mardin 6
Mersin 13
Muğla 7
Muș 3
Nevșehir 3
Niğde 3
Ordu 6
Osmaniye 4
Rize 3
Sakarya 8
Samsun 9
Siirt 3
 
District Parlamentari
Sinop 2
Sivas 5
Șanlıurfa 14
Șırnak 4
Tekirdağ 8
Tokat 5
Trabzon 6
Tunceli 1
Ușak 3
Van 8
Yalova 3
Yozgat 4
Zonguldak 5
Total 600

Partide[modificare | modificare sursă]

Începând cu 13 ianuarie 2022, numărul partidelor care au îndeplinit cerințele de eligibilitate pentru a participa la viitoarele alegeri parlamentare era de 24. Această listă nu este definitivă, deoarece nu este eligibilă. Pentru ca partidele politice să obțină acces la vot (la nivel național), trebuie să fie eligibile pentru a îndeplini cerintele stabilite de Legea nr. 298 privind „Dispoziții de bază privind alegerile și registrele electorale”.[8]

Partidul Verzilor, înființat în septembrie 2020, a fost exclus de la alegeri de către Ministerul de Interne, în ciuda unei hotărâri judecătorești împotriva ministerului.[9][10] Începând cu 2022 înființarea Partidului Umanității și Libertății a așteptat Curtea Constituțională timp de patru ani de la finalizarea procesului judiciar.[11]

Pe 11 martie 2023, Consiliul Electoral Suprem a confirmat că 36 de partide erau eligibile pentru a candida la alegeri.[12]

Partide participante[modificare | modificare sursă]

Tabelul de mai jos arată locurile alianțelor, partidelor și candidaților independenți în ordinea în care vor apărea pe buletinul de vot:[b]

# Alianță Partid Lider(i)
Abreviere Nume
1 Millet Partidul Națiunii Cuma Nacar
2 HAK-PAR Partidul Drepturilor și Libertăților Düzgün Kaplan
3 1 Uniunea Forțelor Socialiste TKP Partidul Comunist din Turcia Kemal İbrahim Okuyan
2 TKH Mișcarea Comunistă din Turcia Aysel Tekerek
3 Sol Parti Partidul Stângii Önder İșleyen
4 GENÇPARTİ Partidul Tânăr Murat Hakan Uzan
5 Memleket Partidul Patriei Muharrem İnce
6 1 Alianța Populară Büyük Birlik Partidul Marii Unități Mustafa Destici
2 AK Parti Partidul Justiției și Dezvoltării Recep Tayyip Erdoğan
3 Yeniden Refah Noul Partid al Muncii Muhammed Ali Fatih Erbakan
4 MHP Partidul Mișcarea Naționalistă Devlet Bahçeli
7 1 Alianța Libertății și Muncii Yeșil Sol Parti Partidul Verzilor și Viitorul Stângii İbrahim Akın, Çiğdem Kılıçgün Uçar
2 TİP Partidul Muncitorilor din Turcia Erkan Baș
8 AB Parti Partidul Unitar al Justiției İrfan Uzun
9 ANAP Partidul Patriei İbrahim Çelebi
10 YP Partidul Inovației Öztürk Yılmaz
11 HKP Partidul Popular al Eliberării Nurullah Efe
12 Milli Yol Partidul Național al Drumurilor Remzi Çayır
13 Vatan Partisi Partidul Patriotic Doğu Perinçek
14 GBP Partidul Puterii Sindicatului Ali Karnap
15 1 Alianța Națională CHP Partidul Republican al Poporului din Turcia Kemal Kılıçdaroğlu
2 İYİ Parti Partidul Bun Meral Akșener
16 1 Alianța Strămoșească AP Partidul Justiției Vecdet Öz
2 ZP Partidul Victoriei Ümit Özdağ
17+ Candidat(i) independent

Alte partide eligibile[modificare | modificare sursă]

Tabelul de mai jos arată partidele rămase care au fost eligibile pentru a participa la alegeri, dar au decis să candideze pe listele altor partide sau au decis să nu prezinte candidați.

Partid Lider Ideologie principală Alianță Cursul de acțiune
DEVA Partidul Democrației și Progresului Ali Babacan Conservatorism liberal Alianța Națională DaYParticipă pe lista Partidului Republican al Poporului
DSP Partidul Democrat al Stângii (Turcia) Önder Aksakal Social democrație Alianța Populară DaYParticipă pe lista Partidului Justiției și Dezvoltării
DP Partidul Democrat Gültekin Uysal Conservatorism liberal Alianța Națională DaYParticipă pe lista Partidului Republican al Poporului
SP Partidul Fericirii Temel Karamollaoğlu Millî Görüș Alianța Națională DaYParticipă pe lista Partidului Republican al Poporului
HÜDA PAR Partidul Cauzei Libere Zekeriya Yapıcıoğlu Islamism kurd Alianța Populară DaYParticipă pe lista Partidului Justiției și Dezvoltării
GP Partidul Viitorului Ahmet Davutoğlu Conservatorism Alianța Națională DaYParticipă pe lista Partidului Republican al Poporului
BÜYÜK TÜRKİYE Partidul Turcia Mare Hüseyin Durmaz Naționalism turc Alianța Populară Red XNPartidul s-a retras pentru a sprijini Alianța Populară[13]
BTP Partidul Independent Turc Hüseyin Baș Naționalism civic Alianța Națională Red XNPartidul s-a retras pentru a sprijini Alianța Națională[14]
EMEK Partidul Muncii Ercüment Akdeniz Marxism–leninism Labour and Freedom Alliance DaYParticipă pe lista Partidului Verzilor și Viitorului Stângii
YTP Noul Partid Turc Engin Yılmaz Conservatorism social N/A N/A
TDP Partidul pentru Schimbare în Turcia Mustafa Sarıgül Social democrație Alianța Națională DaYParticipă pe lista Partidului Republican al Poporului
HDP Partidul Democrat al Poporului Mithat Sancar & Pervin Buldan Drepturile minorităților Alianța Libertății și Muncii DaYParticipă pe lista Partidului Verzilor și Viitorului Stângii

Lista alianțelor[modificare | modificare sursă]

Alianță Membrii Ideologie Locuri
1 Alianța Populară Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) Conservatorism național
336 / 600
Partidul Mișcarea Naționalistă (MHP)
Partidul Marii Unități (BBP)
Noul Partid al Muncii (YRP)
2 Alianța Națională Partidul Republican al Poporului din Turcia (CHP)[c] Parlamentarism[16]
175 / 600
Partidul Bun (İYİ PARTİ)[d]
Partidul Democrației și Progresului (DEVA)[e]
Partidul Viitorului (GP)[e]
Partidul Fericirii (SAADET)[e]
Partidul Democrat (DP)[e]
3 Alianța Libertății și Muncii Partidul Verzilor și Viitorului Stângii (YSGP) Drepturile minorităților[17]
60 / 600
Partidul Democrat al Poporului (HDP)[f]
Partidul Muncitoresc din Turcia (TİP)
Partidul Muncii (EMEP)[f]
Partidul Mișcarea Muncitorească (LHP)[f]
Partidul Libertății Sociale (TÖP)[f]
Partidul Democrației Muncii (İDP)[g]
4 Alianța Strămoșească Partidul Victoriei (ZP) Kemalism[18]
Nativism[18]
Naționalism turc[18]
1 / 600
Partidul Justiției (AP)
Partidul Țara Mea (ÜP)
Partidul Alianța Turciei (TÜİP)
5 Uniunea Forțelor Socialiste Partidul Stângii (SOL) Comunism
0 / 600
Partidul Comunist (TKP)
Mișcarea Comunistă (TKH)
Mișcarea Revoluției (DH)

Sondaje de opinie[modificare | modificare sursă]

Incidente[modificare | modificare sursă]

Violența politică[modificare | modificare sursă]

În timpul campaniei electorale, mai multe evenimente care au avut loc au fost etichetate drept violență politică. Pe 31 martie 2023, sediul din Istanbul al Partidului Bun a fost vizat într-un atac cu împușcături.[19] Nimeni nu a fost rănit în timpul împușcăturilor. Akșener l-a criticat pe Erdoğan după atac spunând: „Un partid politic nu poate fi intimidat cu o lună și jumătate înainte de alegeri. Nu ne este frică. Nu mă tem decât de Dumnezeu. Domnule Recep (Erdoğan), nu mi-e frică de dumneavoastră. Dar ești președintele și ești responsabil pentru fiecare cetățean din această țară”. Atacatorii au fost încurajați de cuvintele dure ale președintelui împotriva opoziției, a spus Akșener.[20][21][22] În urma investigației, a devenit clar că un agent de securitate pe timp de noapte a tras cu arma în hoți – doar pentru a lovi clădirea din greșeală cu două gloanțe rătăcite. Președintele Erdoğan i-a spus ca răspuns lui Akșener: „Adevărul a ieșit la iveală, acum o să-mi ceri scuze?”[23]

Recent attacks on other parties have raised issues of political polarisation and security in the country.[24][25]

Pe 1 mai, un grup de persoane neidentificate înarmate cu arme și bastoane au atacat tinerii HUDAPAR în Mersin. HUDAPAR găzduia o tribună de campanie electorală pentru a-și ajuta aliatul electoral, Partidul AKP. HDP a negat legăturile cu atacul și și-a îndemnat susținătorii să se abțină de la provocări.[26]

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Alianță Partid Voturi % Locuri
Alianța Populară Partidul Justiției și Dezvoltării 19,387,412 35.58 267
Partidul Mișcarea Naționalistă 5,484,506 10.07 50
Noul Partid al Muncii 1,529,110 2.82 5
Alianța Națională Partidul Republican al Poporului 13,791,166 25.33 169
Partidul Bun 5,272,502 9.69 44
Alianța Libertății și Muncii Partidul Verzilor și Viitorului Stângii 4,803,794 8.81 61
Partidul Muncitoresc din Turcia 940,230 1.73 4
Alianța Strămoșească Partidul Victoriei 1,215,258 2.23
Partidul Justiției 108,655 0.20
Uniunea Forțelor Socialiste Partidul Stângii 78,032 0.14
Partidul Comunist din Turcia 63,509 0.12
Mișcarea Comunistă din Turcia 17,864 0.03
Partidul Marii Unități 533,405 0.99
Partidul Patriei 502,800 0.92
Partidul Tânăr 112,731 0.21
Partidul Patriei 65,686 0.12
Partidul Patriotic 53,339 0.10
Partidul Națiunii 52,382 0.10
Partidul Drepturilor și Libertăților 42,547 0.08
Partidul Unității Justiției 41,092 0.08
Partidul Eliberării Populare 31,298 0.06
Partidul Puterii Sindicatului 27,415 0.06
Partidul Național al Drumului 17,688 0.03
Partidul Inovării 11,164 0.02
Independenți 226,875 0.42
Invalid 31,959 0.06
Total 54,442,419 100.00 600
Votanți înregistrați/prezența 64,190,651 86.87
Sursă: Haberturk[27]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ A primit 11,70% și 67 de locuri ca HDP. Anticipând o interdicție a rezultatului în cazul de închidere, HDP a anunțat pe 23 martie că va concura la alegeri sub biletul partidului aliat Stânga Verde.
  2. ^ Această listă nu este aceeași în fiecare circumscripție electorală. Unele partide nu participă în anumite circumscripții electorale sau concurează pe lista altui partid.
  3. ^ Partidul Republican al Poporului va candida pe lista Partidului Bun în 7 provincii[15]
  4. ^ Partidul Bun va candida pe lista Partidului Republican al Poporului în 9 provincii[15]
  5. ^ a b c d Participă la alegeri în cadrul Partidului Republican al Poporului
  6. ^ a b c d Participă la alegeri în cadrul Partidului Verzilor și Viitorului Stângii
  7. ^ Participă la alegeri în cadrul Partidului Muncitoresc din Turcia

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Son Dakika... Erdoğan seçim kararını açıkladı: 14 Mayıs”. Cumhuriyet (în turcă). . Accesat în . 
  2. ^ „President Erdogan confirms May 14 election date in Türkiye”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ CHP listelerinden 35 DEVA, Gelecek, Demokrat ve Saadet'li isim seçildi: İște o isimler
  4. ^ Minute, Turkish (aprilie 2022). „Turkey reduces its election threshold from 10 to 7 percent - Turkish Minute”. Accesat în . 
  5. ^ „Turkey lowers party' election threshold for parliament to 7 pct”. www.xinhuanet.com. . Accesat în . 
  6. ^ „Crossing the threshold – the Turkish election”. www.electoral-reform.org.uk (în engleză). Accesat în . 
  7. ^ Sarıkaya, Muharrem (). „İttifakın ayrıcalığı kalmayacak”. www.haberturk.com (în turcă). Accesat în . 
  8. ^ „Turkey's Supreme Election Council finds 24 political parties eligible to enter elections”. Bianet. Accesat în . 
  9. ^ Büro, Ankara (). „Yeșiller Partisi yine kurulamadı: Partiye dijital engel”. Medyascope (în turcă). Accesat în . 
  10. ^ ERGİN, Sedat. „Mahkeme, Yeșiller ile İçișleri Bakanlığı arasındaki kritik davada kimi haklı buldu?”. www.hurriyet.com.tr (în turcă). Accesat în . 
  11. ^ „Türkiye 2022 Report”. EU Delegation to Türkiye (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Yüksek Seçim Kurulu son dakika olarak duyurdu: Seçime 36 siyasi parti katılacak”. . Accesat în . 
  13. ^ „Büyük Türkiye Partisi seçimlerden çekiliyor: Ülkemizi rahatsız eden görüntüler var”. TGRT Haber. . Accesat în . 
  14. ^ „BTP Genel Bașkanı Baș: Seçime katılmama kararı aldık”. SoL Haber. . 
  15. ^ a b „CHP ve İYİ Parti 16 ilde ortak adayla seçime girecek” (în Turkish). . 
  16. ^ „Akșener'den 'Millet İttifakı' liderlerine toplantı çağrısı; "24 Haziran öncesi bir yol haritası açıklamak millete güven verecek". T24 (în turcă). Accesat în . 
  17. ^ „Emek ve Özgürlük İttifakı deklarasyonu açıklandı”. Duvar. Accesat în . Farklı kültürlere, kimliklere, inançlara ve yașam tarzlarına saygıya dayalı eșit yurttașlık hakkının temel bir ilke olarak benimsenmesi [...] Diyalog ve çözüm zeminini kurmak ve güçlendirmek ve demokratik müzakere yöntemleriyle tüm toplum için geleceğin kazanılmasına önayak olmak; bu çerçevede, bașta anadili hakkı olmak üzere tüm evrensel kimlik haklarının tanınması için gerekli düzenlemelerin yapılması büyük önem tașımaktadır. 
  18. ^ a b c 'Ata İttifakı' bir eksikle ilan edildi: Zafer inananların olacak”. Gazete Duvar. . Accesat în . 
  19. ^ „Son Dakika: İYİ Parti İstanbul İl Bașkanlığı'na silahlı saldırı”. www.cumhuriyet.com.tr (în turcă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ "I am not afraid, Mr. Recep!". Gercek News (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „Son Dakika: Meral Akșener İl Bașkanlığı'nda... Beklenen açıklama geldi”. www.cumhuriyet.com.tr (în turcă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ „Opposition blames President Erdogan after election build-up turns violent”. Al Arabiya English (în engleză). Istanbul. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ „Cumhurbașkanı Erdoğan'dan Akșener'e kurșun tepkisi: Gerçek ortaya çıktı, özür dileyecek misin?”. www.ntv.com.tr (în turcă). . Accesat în . 
  24. ^ „Armed attack on AKP office in Adana”. Bianet. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „Unidentified gunmen open fire on Turkiye's ruling party office in Istanbul”. The Cradle. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ „Mersin'de HÜDAPAR standına saldırı, HDP açıklama yaptı”. Rudaw (în turcă). . 
  27. ^ „Partilerin Oy Oranı ve Tahmini Milletvekili Sayıları 14 Mayıs 2023 - Hangi Parti Ne Kadar Oy Aldı?”. www.haberturk.com. Accesat în .