Sari la conținut

Luis Jiménez Aranda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Luis Jiménez Aranda
Date personale
Născut[2][3] Modificați la Wikidata
Sevilla, Andaluzia, Spania Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[4] Modificați la Wikidata
Pontoise, Seine-et-Oise, Franța Modificați la Wikidata
Frați și suroriJosé Jiménez Aranda
Manuel Jiménez Prieto[*][[Manuel Jiménez Prieto (pictor spaniol)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Spania Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiFranța[5] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură[1]  Modificați la Wikidata
StudiiReal Academia de Bellas Artes de Santa Isabel de Hungría[*][[Real Academia de Bellas Artes de Santa Isabel de Hungría (academia in Seville, Spain)|​]]  Modificați la Wikidata
PregătireEduardo Cano[*][[Eduardo Cano (pictor spaniol)|​]]  Modificați la Wikidata

Luis Jiménez Aranda (n. , Sevilla, Andaluzia, Spania – d. , Pontoise, Seine-et-Oise, Franța) a fost un pictor francez de origine spaniolă, care a pictat scene de gen, multe în stil costumbrist. Frații săi, José și Manuel (născut în 1849), au devenit și ei pictori.

Primele sale lecții de artă au fost date de fratele său mai mare, José, urmate de cursuri la Real Academia de Bellas Artes din Santa Isabel de Hungría⁠(d) sub conducerea lui Eduardo Cano⁠(d) și Antonio Cabral Bejarano. În 1868, datorită unei burse de patru ani din partea unui patron bogat, a mers la Roma pentru a vedea Vechii Maeștri și pentru a-și completa studiile cu Marià Fortuny.[7] În schimb, trebuia să trimită înapoi câte un tablou în fiecare an. A rămas acolo după ce i-a expirat bursa, până în 1874, împărțind o casă cu prietenii săi, José Villegas Cordero⁠(d) și Francisco Peralta del Campo. De asemenea, au luat cursuri împreună de la Eduardo Rosales.

În acea perioadă, el și soția sa italiană Lucia s-au mutat la Paris și au făcut cunoștință cu negustorul de artă⁠(d), Adolphe Goupil. Doi ani mai târziu, s-a mutat la Pontoise, probabil după ce a mers acolo pentru a se întâlni cu Camille Pissarro.[7] Va rămâne acolo tot restul vieții sale, devenind cetățean naturalizat al Franței în 1877. În anii 1880, a început să picteze en plein aire în mediul rural din jur.

A participat la exponate la Salon și a primit recunoaștere la Expoziția Universală din 1889. De asemenea, a avut o expoziție majoră la World's Columbian Exposition (1893) din Chicago.[8]

A participat în mod regulat la Expoziția Națională de Arte Plastice din Spania, chiar și după ce s-a stabilit în Franța. În 1864, i s-a acordat o mențiune de onoare pentru o reprezentare a lui Cristofor Columb care își prezintă cazul reginei Isabella și regelui Ferdinand și premiul I în 1892 pentru Vizita doctorului. De asemenea, a acționat ca un fel de corespondent pentru revista spaniolă La Ilustración Española y Americana⁠(d), oferind imagini și comentarii despre viața în Franța. Când pictorul spaniol peisagist Emilio Sánchez Perrier⁠(d) a venit în Franța pentru a studia Școala de la Barbizon, Jiménez a împărțit studioul și spațiul de expoziție cu el.[7] Jiménez însuși a fost influențat de stilul Barbizon și va ajunge să-l favorizeze în ultimii săi ani.

Selecție de picturi

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ RKDartists, accesat în  
  3. ^ Luis Jiménez y Aranda (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  4. ^ Library of Congress Authorities, accesat în  
  5. ^ RKDartists, accesat în  
  6. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  7. ^ a b c "Luis Jimenez y Aranda, un peintre moderniste" Arhivat în , la Wayback Machine. @ the Pontoise website.
  8. ^ Karin Sagner-Dûchting, "La Pintura en España en la época del Impresionismo", in: El impresionismo, Ed. Ingo F. Walter, Océano, 2003, ISBN: 970-651-766-9

Lecturi suplimentare

[modificare | modificare sursă]
  • Enrique Valdivieso, Pintura sevillana del siglo XIX, Sevilla, 1981, p. 104-105.
  • Catálogo de las paints del siglo XIX . Casón del Buen Retiro, Madrid, Ministerio de Cultura, 1985, p. 113.
  • José Fernández López, La pintura de historia de Sevilla en el siglo XIX, Sevilla, Diputación Provincial, 1985, pp. 100-101.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]