Luis Jiménez Aranda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Luis Jiménez Aranda
Date personale
Născut[2][3] Modificați la Wikidata
Sevilla, Andaluzia, Spania Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[4] Modificați la Wikidata
Pontoise, Seine-et-Oise, Franța Modificați la Wikidata
Frați și suroriJosé Jiménez Aranda
Manuel Jiménez Prieto[*][[Manuel Jiménez Prieto (Spanish painter)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Spania Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiFranța[5] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură[1]  Modificați la Wikidata
StudiiReal Academia de Bellas Artes de Santa Isabel de Hungría[*][[Real Academia de Bellas Artes de Santa Isabel de Hungría (academia in Seville, Spain)|​]]  Modificați la Wikidata
PregătireEduardo Cano[*][[Eduardo Cano (pictor spaniol)|​]]  Modificați la Wikidata

Luis Jiménez Aranda (n. , Sevilla, Andaluzia, Spania – d. , Pontoise, Seine-et-Oise, Franța) a fost un pictor francez de origine spaniolă, care a pictat scene de gen, multe în stil costumbrist. Frații săi, José și Manuel (născut în 1849), au devenit și ei pictori.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Primele sale lecții de artă au fost date de fratele său mai mare, José, urmate de cursuri la Real Academia de Bellas Artes din Santa Isabel de Hungría⁠(d) sub conducerea lui Eduardo Cano⁠(d) și Antonio Cabral Bejarano. În 1868, datorită unei burse de patru ani din partea unui patron bogat, a mers la Roma pentru a vedea Vechii Maeștri și pentru a-și completa studiile cu Marià Fortuny.[7] În schimb, trebuia să trimită înapoi câte un tablou în fiecare an. A rămas acolo după ce i-a expirat bursa, până în 1874, împărțind o casă cu prietenii săi, José Villegas Cordero⁠(d) și Francisco Peralta del Campo. De asemenea, au luat cursuri împreună de la Eduardo Rosales.

În acea perioadă, el și soția sa italiană Lucia s-au mutat la Paris și au făcut cunoștință cu negustorul de artă⁠(d), Adolphe Goupil. Doi ani mai târziu, s-a mutat la Pontoise, probabil după ce a mers acolo pentru a se întâlni cu Camille Pissarro.[7] Va rămâne acolo tot restul vieții sale, devenind cetățean naturalizat al Franței în 1877. În anii 1880, a început să picteze en plein aire în mediul rural din jur.

A participat la exponate la Salon și a primit recunoaștere la Expoziția Universală din 1889. De asemenea, a avut o expoziție majoră la World's Columbian Exposition (1893) din Chicago.[8]

A participat în mod regulat la Expoziția Națională de Arte Plastice din Spania, chiar și după ce s-a stabilit în Franța. În 1864, i s-a acordat o mențiune de onoare pentru o reprezentare a lui Cristofor Columb care își prezintă cazul reginei Isabella și regelui Ferdinand și premiul I în 1892 pentru Vizita doctorului. De asemenea, a acționat ca un fel de corespondent pentru revista spaniolă La Ilustración Española y Americana⁠(d), oferind imagini și comentarii despre viața în Franța. Când pictorul spaniol peisagist Emilio Sánchez Perrier⁠(d) a venit în Franța pentru a studia Școala de la Barbizon, Jiménez a împărțit studioul și spațiul de expoziție cu el.[7] Jiménez însuși a fost influențat de stilul Barbizon și va ajunge să-l favorizeze în ultimii săi ani.

Selecție de picturi[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b RKDartists, accesat în  
  3. ^ a b Luis Jiménez y Aranda (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  4. ^ a b Library of Congress Authorities, accesat în  
  5. ^ RKDartists, accesat în  
  6. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  7. ^ a b c "Luis Jimenez y Aranda, un peintre moderniste" Arhivat în , la Wayback Machine. @ the Pontoise website.
  8. ^ Karin Sagner-Dûchting, "La Pintura en España en la época del Impresionismo", in: El impresionismo, Ed. Ingo F. Walter, Océano, 2003, ISBN: 970-651-766-9

Lecturi suplimentare[modificare | modificare sursă]

  • Enrique Valdivieso, Pintura sevillana del siglo XIX, Sevilla, 1981, p. 104-105.
  • Catálogo de las paints del siglo XIX . Casón del Buen Retiro, Madrid, Ministerio de Cultura, 1985, p. 113.
  • José Fernández López, La pintura de historia de Sevilla en el siglo XIX, Sevilla, Diputación Provincial, 1985, pp. 100-101.

Legături externe[modificare | modificare sursă]