Lionel Scaloni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lionel Scaloni
Informații generale
Nume complet Lionel Sebastián Scaloni[1]
Data nașterii (45 de ani)[1]
Locul nașterii Pujato, Argentina
Înălțime 1.82 m[1]
Greutate 80 kg
Post Fundaș dreapta
Informații despre echipă
Echipa actuală Argentina (antrenor)
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1995–1996  Newell's Old Boys 12 (0)
1996–1997  Estudiantes 37 (7)
1998–2006  Deportivo La Coruña 200 (14)
2006 West Ham (împrumut) 13 (0)
2006–2007  Racing Santander 30 (1)
2007–2013  Lazio 52 (1)
2008–2009 Mallorca (împrumut) 28 (0)
2013–2015  Atalanta 15 (0)
Total 387 (23)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1997 Argentina sub 20 7 (2)
2003–2006 Argentina 7 (0)
Echipe antrenate
2016–2017  Sevilla (asistent)
2017–2018 Argentina (asistent)
2018 Argentina sub 20
2018– Argentina
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Lionel Sebastián Scaloni (pronunție în spaniolă: /ljoˈnel eskaˈloni/; n. , Pujato⁠(d), Provincia Santa Fe, Argentina) este un antrenor profesionist de fotbal și fost jucător argentinian și în prezent este antrenorul echipei naționale Argentinei. Ca jucător, a evoluat pe postul de fundaș dreapta sau mijlocaș dreapta.

Și-a petrecut cea mai mare parte a carierei profesionale cu Deportivo de La Coruña în Spania, strângând un total de 258 de jocuri și 15 goluri în 12 sezoane în La Liga cu trei echipe. A mai jucat câțiva ani în Italia, cu Lazio și Atalanta.

Scaloni a adunat șapte selecții cu Argentina între 2003 și 2006 și a făcut parte din lotul Argentinei pentru Cupa Mondială din 2006. Mai târziu a devenit antrenor, conducând în special echipa națională la Copa America 2021, Cupa Campionilor CONMEBOL-UEFA și titlul Cupei Mondiale FIFA 2022.

Cariera de jucător[modificare | modificare sursă]

Club[modificare | modificare sursă]

Primii ani și Deportivo[modificare | modificare sursă]

Scaloni (stânga) cu Estudiantes în 1996

Născut în orășelul Pujato din provincia Santa Fe,[5] cu origini italiene din Ascoli Piceno,[6][7] Scaloni și-a început cariera în Prima Divizie a Argentinei cu clubul local Newell's Old Boys și apoi Estudiantes de La Plata, înainte de a se alătura echipei spaniole Deportivo de La Coruña în decembrie 1997 pentru 405 milioane de pesetas.[8]

Folosit în mod regulat cu galicienii pe o perioadă de opt ani și jumătate, a concurat cu Manuel Pablo și Víctor pentru ambele locuri de start pe flancul drept.[9][10] Din cauza unei accidentări la genunchi, a apărut în doar 14 meciuri din La Liga, deoarece Depor a câștigat titlul pentru prima dată.[11]

După ce a avut o ceartă cu antrenorul Joaquín Caparrós, Scaloni sa alăturat echipei West Ham United, sub formă de împrumut, pe 31 ianuarie 2006, ultima zi a ferestrei de transferuri, în încercarea de a-și crește șansele de a fii chemat pentru viitoarea Cupă Mondială.[12] A primit tricoul cu numărul 2 de la Tomáš Řepka și și-a făcut debutul în campionat pentru East Londoners împotriva lui Sunderland, pe 4 februarie;[13] a ajutat echipa să ajungă în finala FA Cup, pierzând aceasta la loviturile de departajare în fața lui Liverpool.[14][15]

Racing Santander[modificare | modificare sursă]

Scaloni ca jucător a lui Deportivo

Scaloni a părăsit West Ham după ce nu sa putut ajunge la un acord pentru un transfer definitiv. Deportivo l-a eliberat pe 1 septembrie 2006 alături de Diego Tristán,[16] la o zi după încheierea perioadei de transferuri de vară.

Cu toate acestea, din cauza faptului că nu existau limitări pentru agenții liberi, două săptămâni mai târziu Scaloni a semnat un contract pe un an cu Racing de Santander,[17] Cantabrienii au terminat ulterior la mijlocul tabelului. A apărut – și a început – în ambele meciuri împotriva fostului său club, ambele s-au încheiat la egalitate 0-0.[18][19]

Italia[modificare | modificare sursă]

Pe 30 iunie 2007, Scaloni a plecat la SS Lazio în Serie A a Italiei pe un contract de cinci ani.[20] În ianuarie a anului următor s-a întors în Spania, împrumutat la RCD Mallorca pentru 18 luni;[21][22][23] s-a întors ulterior la Roma, unde a fost rar folosit în următoarele trei sezoane.

În vârstă de aproape 35 de ani, Scaloni s-a alăturat Atalantei în ianuarie 2013.[24] A fost eliberat la sfârșitul campaniei, dar a resemnat după ce nu a reușit să găsească un nou club.[25]

Internațional[modificare | modificare sursă]

Scaloni și sora lui la Campionatul Mondial de Tineret FIFA din 1997

După ce și-a făcut debutul cu Argentina pe 30 aprilie 2003 într-un amical cu Libia,[26] Scaloni a fost o selecție surpriză pentru Cupa Mondială FIFA 2006, luând locul veteranului Javier Zanetti, care a jucat și ca fundaș dreapta.[27] Singura sa apariție a turneului a fost în victoria cu 2-1 în prelungiri împotriva Mexicului, pe 24 iunie 2006, pe Zentralstadion, meci pe care a început și a terminat.[28]

Cariera de antrenor[modificare | modificare sursă]

Pe 11 octombrie 2016, Scaloni s-a alăturat echipei de antrenori a compatriotului Jorge Sampaoli la Sevilla FC.[29] În iunie 2017, când acesta din urmă a fost numit noul selecționer al naționalei, a fost numit din nou asistent.[30]

Un an mai târziu, după eșecul țării la Cupa Mondială din Rusia, Scaloni și Pablo Aimar au fost numiți antrenori interimari până la sfârșitul anului.[31] În noiembrie 2018, a fost confirmat în post până în luna iunie a anului următor, când urma să aibă loc Copa América 2019, în ciuda opoziției larg răspândite împotriva lui la acea vreme,[32] a condus echipa pe locul trei în Brazilia.[33]

Scaloni a condus Argentina la titlul Copa América din 2021 după ce a învins Brazilia, care au fost din nou gazde (1–0), ajutându-i să câștige primul lor trofeu în 28 de ani.[34] În luna noiembrie a aceluiași an, a fost nominalizat la Premiul pentru cel mai bun antrenor de fotbal al FIFA,[35], dar nu a ajuns în ultimii trei finaliști.[36]

La data de 1 iunie 2022, Argentina lui Scaloni a câștigat Finalissima 2022 după ce a învins Italia cu 3-0 pe stadionul Wembley.[37] Pe 22 noiembrie, echipa sa a pierdut cu 2-1 în fața Arabiei Saudite în primul meci al lor din faza grupelor a Cupei Mondiale din Qatar;[38] rezultatul a fost considerat statistic cea mai mare surpriză din istoria turneului.[39] Cu toate acestea, au ajuns în fazele eliminatorii după ce au învins Mexic și Polonia.[40] El și-a apărat jucătorii după controversele legate de victoria în sferturile de finală împotriva Olandei.[41] După ce a învins Croația cu 3-0 în semifinale, națiunea a ajuns în finală pentru a doua oară în opt ani.[42] Apoi a condus Argentina la al treilea titlu al Cupei Mondiale FIFA în finala împotriva Franței.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Fratele mai mare al lui Scaloni, Mauro, a aparținut și el lui Deportivo, dar nu a trecut niciodată de echipa de rezerve.[43][8] El și soția sa Elisa Montero au avut doi fii, Ian și Noah.[44][45]

În aprilie 2019 Scaloni a fost lovit în timp ce mergea cu bicicleta în Calvià. Unele surse mass-media au raportat inițial că acesta este în stare gravă, dar a fost externat câteva ore mai târziu.[46]

Palmares[modificare | modificare sursă]

Ca jucător[modificare | modificare sursă]

Deportivo

West Ham

Argentina

Ca antrenor[modificare | modificare sursă]

Argentina

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c „2006 FIFA World Cup Germany List of Players” (PDF). FIFA. p. 2. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ Lionel Scaloni, Transfermarkt, accesat în  
  3. ^ Lionel Scaloni, FBref 
  4. ^ LIONEL SEBASTIAN SCALONI, Base de Datos del Fútbol Argentino 
  5. ^ Reinke, Mariana (). „Pujato, el pueblo rural del DT Lionel Scaloni con el récord de un camión cada diez personas” [Pujato, HC Lionel Scaloni's small town with the record of a truck for every ten people]. La Nación (în spaniolă). Accesat în . 
  6. ^ De Luca, Francesco (). „Argentina in semifinale mondiale, il riscatto di Scaloni l'italiano” [Argentina in World Cup semi-finals, saved by Scaloni the Italian]. Il Mattino⁠(d) (în italiană). Accesat în . 
  7. ^ Belotti, Marina (). „Lionel Scaloni, l'ex nerazzurro che si gioca la Coppa del Mondo” [Lionel Scaloni, former black-and-blue who plays for World Cup] (în italiană). Calcio Atalanta. Accesat în . 
  8. ^ a b c d e f Levinsky, Sergio (). „La historia de Lionel Scaloni: el hombre que le teme a los aviones pero derribaba "gigantes" y llevó al título al Sub 20” [The story of Lionel Scaloni: the man who fears airplanes but brought down "giants" and took Under 20s to title] (în spaniolă). Infobae⁠(d). Accesat în . 
  9. ^ Hermida, Xosé (). „El indulto de Víctor” [Víctor's pardon]. El País (în spaniolă). Accesat în . 
  10. ^ Méndez, Carlos (). "Sólo me falta ser central y portero" ["I only have not played as stopper and goalkeeper"]. Diario AS⁠(d) (în spaniolă). Accesat în . 
  11. ^ Grosso, Cristian (). „Lionel Scaloni: el perfil de un obsesivo del juego que nunca pierde el buen humor” [Lionel Scaloni: the profile of a game freak who is always in a good mood]. La Nación (în spaniolă). Accesat în . 
  12. ^ „West Ham capture defender Scaloni”. BBC Sport. . Accesat în . 
  13. ^ „West Ham 2–0 Sunderland”. BBC Sport. . Accesat în . 
  14. ^ a b „Liverpool 3–3 West Ham (aet)”. BBC Sport. . Accesat în . 
  15. ^ Steinberg, Jacob (). „Whatever happened to West Ham's FA Cup final team of 2006?”. Bleacher Report⁠(d). Accesat în . 
  16. ^ „Tristán and Scaloni released by Depor”. UEFA. . Accesat în . 
  17. ^ „Racing take a chance on Scaloni”. UEFA. . Accesat în . 
  18. ^ „Deportivo La Coruña 0–0 Racing Santander”. ESPN Soccernet. . Accesat în . 
  19. ^ „Racing Santander 0–0 Deportivo La Coruña”. ESPN Soccernet. . Accesat în . 
  20. ^ „Colpo Lazio, preso Scaloni (CorrieredelloSport.it)” [Lazio deal, Scaloni acquired (CorrieredelloSport.it)] (în italiană). Lazio.net. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „El Mallorca presenta a Scaloni” [Mallorca present Scaloni]. Marca (în spaniolă). . Accesat în . 
  22. ^ „Scaloni dice que el único culpable de su expulsión en Getafe es él” [Scaloni says he is the only one to blame for his dismissal in Getafe]. Diario AS (în spaniolă). . Accesat în . 
  23. ^ „Scaloni: "Me gustaría quedarme, pero no depende de mí" [Scaloni: "I would like to stay, but it's not up to me"]. Marca (în spaniolă). . Accesat în . 
  24. ^ Losco, Gianluca (). „Ufficiale: Atalanta, preso Scaloni dalla Lazio” [Official: Atalanta, Scaloni signed from Lazio] (în italiană). Tutto Mercato Web. Accesat în . 
  25. ^ Casalino, Lorenzo (). „Atalanta, reintegrato Scaloni in rosa” [Atalanta, Scaloni reinstated in squad] (în italiană). Tutto Mercato Web. Accesat în . 
  26. ^ Cristofanelli, Federico (). „Lionel Scaloni, el discípulo de Pekerman que soltó la mano de Sampaoli para dirigir al Sub 20” [Lionel Scaloni, Pekerman's disciple who let go of Sampaoli's hand to coach the Under 20s] (în spaniolă). Infobae. Accesat în . 
  27. ^ „Zanetti cree que su marginación del Mundial "no es justa" [Zanetti thinks his World Cup outcast status "is not fair"]. El Mercurio⁠(d) (în spaniolă). . Accesat în . 
  28. ^ „Argentina 2–1 Mexico (aet)”. BBC Sport. . Accesat în . 
  29. ^ López, José María (). „Lionel Scaloni, nuevo ayudante de Sampaoli en el Sevilla” [Lionel Scaloni, new Sampaoli assistant at Sevilla]. Diario AS (în spaniolă). Accesat în . 
  30. ^ „Cuál es el cuerpo técnico de Jorge Sampaoli y qué tiene por delante con la selección” [Who is Jorge Sampaoli's coaching staff and what's ahead of them with the national team]. Clarín (în spaniolă). . Accesat în . 
  31. ^ „Argentina appoint Scaloni, Aimar as caretaker coaches”. The Independent⁠(d). . Accesat în . 
  32. ^ Gómez, Cristian (). „Es oficial: Chiqui Tapia confirmó a Lionel Scaloni como técnico de la Selección” [It's official: Chiqui Tapia confirmed Lionel Scaloni as manager of the National team]. Clarín (în spaniolă). Accesat în . 
  33. ^ a b „Argentina 2–1 Chile”. BBC Sport. . Accesat în . 
  34. ^ a b Osborne, Chris (). „Lionel Messi wins first Copa America as Argentina beat Brazil in final”. BBC Sport. Accesat în . 
  35. ^ McVitie, Peter (). „Messi, Ronaldo and Lewandowski headline nominees for FIFA's The Best Awards”. Goal. Accesat în . 
  36. ^ „Finalists for The Best FIFA Women's Coach and The Best FIFA Men's Coach announced”. FIFA. . Accesat în . 
  37. ^ a b Dawkes, Phil (). „Italy 0–3 Argentina: Messi and Di Maria shine in impressive Finalissima win”. BBC Sport. Accesat în . 
  38. ^ Dawkes, Phil (). „World Cup 2022: Saudi Arabia beat Argentina 2–1 in Group C opener”. BBC Sport. Accesat în . 
  39. ^ Phillips, Mitch (). „Saudi Arabia win is statistically biggest World Cup shock, say Gracenote”. Reuters. Accesat în . 
  40. ^ 'Another World Cup begins now,' warns Messi after Poland victory”. Buenos Aires Times⁠(d). . Accesat în . 
  41. ^ „Lionel Scaloni defends his Argentina players who goaded Dutch opponents”. The Guardian. . Accesat în . 
  42. ^ „Argentina v Croatia | Semi-finals | FIFA World Cup Qatar 2022™ | Highlights”. FIFA. . Accesat în . 
  43. ^ Cabrera, Martín (). „Los hermanos Scaloni” [The Scaloni brothers] (PDF). Diario Hoy⁠(d) (în spaniolă). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  44. ^ „Los hijos de Lionel Scaloni aparecieron por primera vez en TV con un mensaje para su papá” [Lionel Scaloni's sons made first TV appearance with a message for their daddy]. La Nación (în spaniolă). . Accesat în . 
  45. ^ „Lionel Scaloni wife Elisa Montero”. Fab Wags. . Accesat în . 
  46. ^ Mateo, Roberto (). „Scaloni, atropellado en Mallorca por un coche mientras iba en bicicleta” [Scaloni, run over in Mallorca by a car while driving a bicycle]. Marca (în spaniolă). Accesat în . 
  47. ^ Murray, Scott (). „Argentina beat France on penalties after thrilling World Cup final – live reaction”. the Guardian. Accesat în .