Sari la conținut

Lionel Scaloni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lionel Scaloni
Informații generale
Nume complet Lionel Sebastián Scaloni[1]
Data nașterii (46 de ani)[1]
Locul nașterii Pujato, Argentina
Înălțime 1.82 m[1]
Greutate 80 kg
Post Fundaș dreapta
Informații despre echipă
Echipa actuală Argentina (antrenor)
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1995–1996 Newell's Old Boys 12 (0)
1996–1997 Estudiantes 37 (7)
1998–2006 Deportivo La Coruña 200 (14)
2006 → West Ham (împrumut) 13 (0)
2006–2007 Racing Santander 30 (1)
2007–2013 Lazio 52 (1)
2008–2009 → Mallorca (împrumut) 28 (0)
2013–2015 Atalanta 15 (0)
Total 387 (23)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1997 Argentina sub 20 7 (2)
2003–2006 Argentina 7 (0)
Echipe antrenate
2016–2017 Sevilla (asistent)
2017–2018 Argentina (asistent)
2018 Argentina sub 20
2018– Argentina
Palmares
Fotbal
Competitor pentru  Argentina (ca jucător)
Campionatul Mondial de Fotbal sub 20
Campion Malaysia 1997⁠(d) Echipa sub-20⁠(d)
Competitor pentru  Argentina (ca antrenor)
Campionatul Mondial de Fotbal
Campion Qatar 2022
Copa América
Campion Brazilia 2021
Locul 3 Brazilia 2019
Cupa Campionilor CONMEBOL-UEFA
Campion Anglia 2022⁠(d)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Lionel Sebastián Scaloni (pronunție în spaniolă: /ljoˈnel eskaˈloni/; n. , Pujato⁠(d), Provincia Santa Fe, Argentina) este un antrenor profesionist de fotbal și fost jucător argentinian și în prezent este antrenorul echipei naționale Argentinei. Ca jucător, a evoluat pe postul de fundaș dreapta sau mijlocaș dreapta.

Și-a petrecut cea mai mare parte a carierei profesionale cu Deportivo de La Coruña în Spania, strângând un total de 258 de jocuri și 15 goluri în 12 sezoane în La Liga cu trei echipe. A mai jucat câțiva ani în Italia, cu Lazio și Atalanta.

Scaloni a adunat șapte selecții cu Argentina între 2003 și 2006 și a făcut parte din lotul Argentinei pentru Cupa Mondială din 2006. Mai târziu a devenit antrenor, conducând în special echipa națională la Copa America 2021, Cupa Campionilor CONMEBOL-UEFA și titlul Cupei Mondiale FIFA 2022.

Cariera de jucător

[modificare | modificare sursă]

Club

[modificare | modificare sursă]

Primii ani și Deportivo

[modificare | modificare sursă]

Născut în orășelul Pujato din provincia Santa Fe,[2] cu origini italiene din Ascoli Piceno,[3][4] Scaloni și-a început cariera în Prima Divizie a Argentinei cu clubul local Newell's Old Boys și apoi Estudiantes de La Plata, înainte de a se alătura echipei spaniole Deportivo de La Coruña în decembrie 1997 pentru 405 milioane de pesetas.[5]

Folosit în mod regulat cu galicienii pe o perioadă de opt ani și jumătate, a concurat cu Manuel Pablo și Víctor pentru ambele locuri de start pe flancul drept.[6][7] Din cauza unei accidentări la genunchi, a apărut în doar 14 meciuri din La Liga, deoarece Depor a câștigat titlul pentru prima dată.[8]

După ce a avut o ceartă cu antrenorul Joaquín Caparrós, Scaloni sa alăturat echipei West Ham United, sub formă de împrumut, pe 31 ianuarie 2006, ultima zi a ferestrei de transferuri, în încercarea de a-și crește șansele de a fii chemat pentru viitoarea Cupă Mondială.[9] A primit tricoul cu numărul 2 de la Tomáš Řepka și și-a făcut debutul în campionat pentru East Londoners împotriva lui Sunderland, pe 4 februarie;[10] a ajutat echipa să ajungă în finala FA Cup, pierzând aceasta la loviturile de departajare în fața lui Liverpool.[11][12]

Racing Santander

[modificare | modificare sursă]
Scaloni ca jucător a lui Deportivo

Scaloni a părăsit West Ham după ce nu sa putut ajunge la un acord pentru un transfer definitiv. Deportivo l-a eliberat pe 1 septembrie 2006 alături de Diego Tristán,[13] la o zi după încheierea perioadei de transferuri de vară.

Cu toate acestea, din cauza faptului că nu existau limitări pentru agenții liberi, două săptămâni mai târziu Scaloni a semnat un contract pe un an cu Racing de Santander,[14] Cantabrienii au terminat ulterior la mijlocul tabelului. A apărut – și a început – în ambele meciuri împotriva fostului său club, ambele s-au încheiat la egalitate 0-0.[15][16]

Italia

[modificare | modificare sursă]

Pe 30 iunie 2007, Scaloni a plecat la SS Lazio în Serie A a Italiei pe un contract de cinci ani.[17] În ianuarie a anului următor s-a întors în Spania, împrumutat la RCD Mallorca pentru 18 luni;[18][19][20] s-a întors ulterior la Roma, unde a fost rar folosit în următoarele trei sezoane.

În vârstă de aproape 35 de ani, Scaloni s-a alăturat Atalantei în ianuarie 2013.[21] A fost eliberat la sfârșitul campaniei, dar a resemnat după ce nu a reușit să găsească un nou club.[22]

Internațional

[modificare | modificare sursă]

După ce și-a făcut debutul cu Argentina pe 30 aprilie 2003 într-un amical cu Libia,[23] Scaloni a fost o selecție surpriză pentru Cupa Mondială FIFA 2006, luând locul veteranului Javier Zanetti, care a jucat și ca fundaș dreapta.[24] Singura sa apariție a turneului a fost în victoria cu 2-1 în prelungiri împotriva Mexicului, pe 24 iunie 2006, pe Zentralstadion, meci pe care a început și a terminat.[25]

Cariera de antrenor

[modificare | modificare sursă]

Pe 11 octombrie 2016, Scaloni s-a alăturat echipei de antrenori a compatriotului Jorge Sampaoli la Sevilla FC.[26] În iunie 2017, când acesta din urmă a fost numit noul selecționer al naționalei, a fost numit din nou asistent.[27]

Un an mai târziu, după eșecul țării la Cupa Mondială din Rusia, Scaloni și Pablo Aimar au fost numiți antrenori interimari până la sfârșitul anului.[28] În noiembrie 2018, a fost confirmat în post până în luna iunie a anului următor, când urma să aibă loc Copa América 2019, în ciuda opoziției larg răspândite împotriva lui la acea vreme,[29] a condus echipa pe locul trei în Brazilia.[30]

Scaloni a condus Argentina la titlul Copa América din 2021 după ce a învins Brazilia, care au fost din nou gazde (1–0), ajutându-i să câștige primul lor trofeu în 28 de ani.[31] În luna noiembrie a aceluiași an, a fost nominalizat la Premiul pentru cel mai bun antrenor de fotbal al FIFA,[32], dar nu a ajuns în ultimii trei finaliști.[33]

La data de 1 iunie 2022, Argentina lui Scaloni a câștigat Finalissima 2022 după ce a învins Italia cu 3-0 pe stadionul Wembley.[34] Pe 22 noiembrie, echipa sa a pierdut cu 2-1 în fața Arabiei Saudite în primul meci al lor din faza grupelor a Cupei Mondiale din Qatar;[35] rezultatul a fost considerat statistic cea mai mare surpriză din istoria turneului.[36] Cu toate acestea, au ajuns în fazele eliminatorii după ce au învins Mexic și Polonia.[37] El și-a apărat jucătorii după controversele legate de victoria în sferturile de finală împotriva Olandei.[38] După ce a învins Croația cu 3-0 în semifinale, națiunea a ajuns în finală pentru a doua oară în opt ani.[39] Apoi a condus Argentina la al treilea titlu al Cupei Mondiale FIFA în finala împotriva Franței.

Viața personală

[modificare | modificare sursă]

Fratele mai mare al lui Scaloni, Mauro, a aparținut și el lui Deportivo, dar nu a trecut niciodată de echipa de rezerve.[40][5] El și soția sa Elisa Montero au avut doi fii, Ian și Noah.[41][42]

În aprilie 2019 Scaloni a fost lovit în timp ce mergea cu bicicleta în Calvià. Unele surse mass-media au raportat inițial că acesta este în stare gravă, dar a fost externat câteva ore mai târziu.[43]

Palmares

[modificare | modificare sursă]

Ca jucător

[modificare | modificare sursă]

Deportivo

West Ham

Argentina

Ca antrenor

[modificare | modificare sursă]

Argentina

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c „2006 FIFA World Cup Germany List of Players” (PDF). FIFA. p. 2. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ Reinke, Mariana (). „Pujato, el pueblo rural del DT Lionel Scaloni con el récord de un camión cada diez personas” [Pujato, HC Lionel Scaloni's small town with the record of a truck for every ten people]. La Nación (în spaniolă). Accesat în . 
  3. ^ De Luca, Francesco (). „Argentina in semifinale mondiale, il riscatto di Scaloni l'italiano” [Argentina in World Cup semi-finals, saved by Scaloni the Italian]. Il Mattino⁠(d) (în italiană). Accesat în . 
  4. ^ Belotti, Marina (). „Lionel Scaloni, l'ex nerazzurro che si gioca la Coppa del Mondo” [Lionel Scaloni, former black-and-blue who plays for World Cup] (în italiană). Calcio Atalanta. Accesat în . 
  5. ^ a b c d e f Levinsky, Sergio (). „La historia de Lionel Scaloni: el hombre que le teme a los aviones pero derribaba "gigantes" y llevó al título al Sub 20” [The story of Lionel Scaloni: the man who fears airplanes but brought down "giants" and took Under 20s to title] (în spaniolă). Infobae⁠(d). Accesat în . 
  6. ^ Hermida, Xosé (). „El indulto de Víctor” [Víctor's pardon]. El País (în spaniolă). Accesat în . 
  7. ^ Méndez, Carlos (). „"Sólo me falta ser central y portero"” ["I only have not played as stopper and goalkeeper"]. Diario AS⁠(d) (în spaniolă). Accesat în . 
  8. ^ Grosso, Cristian (). „Lionel Scaloni: el perfil de un obsesivo del juego que nunca pierde el buen humor” [Lionel Scaloni: the profile of a game freak who is always in a good mood]. La Nación (în spaniolă). Accesat în . 
  9. ^ „West Ham capture defender Scaloni”. BBC Sport. . Accesat în . 
  10. ^ „West Ham 2–0 Sunderland”. BBC Sport. . Accesat în . 
  11. ^ a b „Liverpool 3–3 West Ham (aet)”. BBC Sport. . Accesat în . 
  12. ^ Steinberg, Jacob (). „Whatever happened to West Ham's FA Cup final team of 2006?”. Bleacher Report⁠(d). Accesat în . 
  13. ^ „Tristán and Scaloni released by Depor”. UEFA. . Accesat în . 
  14. ^ „Racing take a chance on Scaloni”. UEFA. . Accesat în . 
  15. ^ „Deportivo La Coruña 0–0 Racing Santander”. ESPN Soccernet. . Accesat în . 
  16. ^ „Racing Santander 0–0 Deportivo La Coruña”. ESPN Soccernet. . Accesat în . 
  17. ^ „Colpo Lazio, preso Scaloni (CorrieredelloSport.it)” [Lazio deal, Scaloni acquired (CorrieredelloSport.it)] (în italiană). Lazio.net. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ „El Mallorca presenta a Scaloni” [Mallorca present Scaloni]. Marca (în spaniolă). . Accesat în . 
  19. ^ „Scaloni dice que el único culpable de su expulsión en Getafe es él” [Scaloni says he is the only one to blame for his dismissal in Getafe]. Diario AS (în spaniolă). . Accesat în . 
  20. ^ „Scaloni: "Me gustaría quedarme, pero no depende de mí"” [Scaloni: "I would like to stay, but it's not up to me"]. Marca (în spaniolă). . Accesat în . 
  21. ^ Losco, Gianluca (). „Ufficiale: Atalanta, preso Scaloni dalla Lazio” [Official: Atalanta, Scaloni signed from Lazio] (în italiană). Tutto Mercato Web. Accesat în . 
  22. ^ Casalino, Lorenzo (). „Atalanta, reintegrato Scaloni in rosa” [Atalanta, Scaloni reinstated in squad] (în italiană). Tutto Mercato Web. Accesat în . 
  23. ^ Cristofanelli, Federico (). „Lionel Scaloni, el discípulo de Pekerman que soltó la mano de Sampaoli para dirigir al Sub 20” [Lionel Scaloni, Pekerman's disciple who let go of Sampaoli's hand to coach the Under 20s] (în spaniolă). Infobae. Accesat în . 
  24. ^ „Zanetti cree que su marginación del Mundial "no es justa"” [Zanetti thinks his World Cup outcast status "is not fair"]. El Mercurio⁠(d) (în spaniolă). . Accesat în . 
  25. ^ „Argentina 2–1 Mexico (aet)”. BBC Sport. . Accesat în . 
  26. ^ López, José María (). „Lionel Scaloni, nuevo ayudante de Sampaoli en el Sevilla” [Lionel Scaloni, new Sampaoli assistant at Sevilla]. Diario AS (în spaniolă). Accesat în . 
  27. ^ „Cuál es el cuerpo técnico de Jorge Sampaoli y qué tiene por delante con la selección” [Who is Jorge Sampaoli's coaching staff and what's ahead of them with the national team]. Clarín (în spaniolă). . Accesat în . 
  28. ^ „Argentina appoint Scaloni, Aimar as caretaker coaches”. The Independent⁠(d). . Accesat în . 
  29. ^ Gómez, Cristian (). „Es oficial: Chiqui Tapia confirmó a Lionel Scaloni como técnico de la Selección” [It's official: Chiqui Tapia confirmed Lionel Scaloni as manager of the National team]. Clarín (în spaniolă). Accesat în . 
  30. ^ a b „Argentina 2–1 Chile”. BBC Sport. . Accesat în . 
  31. ^ a b Osborne, Chris (). „Lionel Messi wins first Copa America as Argentina beat Brazil in final”. BBC Sport. Accesat în . 
  32. ^ McVitie, Peter (). „Messi, Ronaldo and Lewandowski headline nominees for FIFA's The Best Awards”. Goal. Accesat în . 
  33. ^ „Finalists for The Best FIFA Women's Coach and The Best FIFA Men's Coach announced”. FIFA. . Accesat în . 
  34. ^ a b Dawkes, Phil (). „Italy 0–3 Argentina: Messi and Di Maria shine in impressive Finalissima win”. BBC Sport. Accesat în . 
  35. ^ Dawkes, Phil (). „World Cup 2022: Saudi Arabia beat Argentina 2–1 in Group C opener”. BBC Sport. Accesat în . 
  36. ^ Phillips, Mitch (). „Saudi Arabia win is statistically biggest World Cup shock, say Gracenote”. Reuters. Accesat în . 
  37. ^ „'Another World Cup begins now,' warns Messi after Poland victory”. Buenos Aires Times⁠(d). . Accesat în . 
  38. ^ „Lionel Scaloni defends his Argentina players who goaded Dutch opponents”. The Guardian. . Accesat în . 
  39. ^ „Argentina v Croatia | Semi-finals | FIFA World Cup Qatar 2022™ | Highlights”. FIFA. . Accesat în . 
  40. ^ Cabrera, Martín (). „Los hermanos Scaloni” [The Scaloni brothers] (PDF). Diario Hoy⁠(d) (în spaniolă). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  41. ^ „Los hijos de Lionel Scaloni aparecieron por primera vez en TV con un mensaje para su papá” [Lionel Scaloni's sons made first TV appearance with a message for their daddy]. La Nación (în spaniolă). . Accesat în . 
  42. ^ „Lionel Scaloni wife Elisa Montero”. Fab Wags. . Accesat în . 
  43. ^ Mateo, Roberto (). „Scaloni, atropellado en Mallorca por un coche mientras iba en bicicleta” [Scaloni, run over in Mallorca by a car while driving a bicycle]. Marca (în spaniolă). Accesat în . 
  44. ^ Murray, Scott (). „Argentina beat France on penalties after thrilling World Cup final – live reaction”. the Guardian. Accesat în . 


v • d • m
Antrenori câștigători ai Campionatului Mondial de Fotbal
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Lionel_Scaloni&oldid=16317836