Sari la conținut

La Nación

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

La Nación

Coperta nr. 1, publicat la 1 ianuarie 1870.
Informații generale
ȚaraArgentina Argentina
Tipcotidian
Formatformat mare
Proprietarfamilia Mitre
Data fondăriiianuarie 4, 1870; acum 154 ani, 10 luni și 28 zile (1870-01-04)
Afiliere politicăcentru-dreapta, liberalism economic
Limbăspaniolă
SediuBuenos Aires, Argentina
Tiraj160.000
Prezență online
lanacion.com.ar

La Nación (în română Națiunea) este un important cotidian argentinian. Cotidianul conservator centrist Clarín este principalul său concurent.[1]

Ziarul a fost fondat pe data de 4 ianuarie 1870 (înlocuind fosta publicație Nación Argentina) de către fostul președinte al Argentinei Bartolomé Mitre și asociații săi. Până în 1914, directorul publicației a fost José Luis Murature, ministru de externe al Argentinei în perioada 1914-1916. Cotidianul a avut cel mai mare număr de cititori din întreaga Americă Latină până în anii 1930, tirajul zilnic mediu fiind de circa 350.000 de exemplare și a fost depășit doar de Crítica, un tabloid din Buenos Aires.[2] Lansarea în 1945 a cotidianului Clarín i-a creat un nou rival, iar după închiderea în 1962 a ziarului Crítica și suspendarea apariției ziarului Crónica în 1975 La Nación și-a asigurat poziția de principal rival al lui Clarín.[1]

Unii dintre cei mai renumiți scriitori din lumea hispanică precum José Martí, Miguel de Unamuno, Eduardo Mallea, José Ortega y Gasset, Rubén Darío, Alfonso Reyes, Jorge Luis Borges, Mario Vargas Llosa și Manuel Mujica Láinez au publicat scrieri în mod regulat în paginile sale.

Ziarul a fost publicat inițial în casa lui Bartolomé Mitre (azi Muzeul Mitre), iar birourile sale au fost mutate de mai multe ori până când, în 1929, a fost inaugurat sediul plateresc de pe Calle Florida.[3] Grupul editorial are astăzi sediul în Turnul Bouchard Plaza, o clădire postmodernistă de birouri cu 26 de etaje, ce a fost construită între 2000 și 2004 în locul clădirii de șase etaje a ziarului.[4]

Directorul cotidianului La Nación, Bartolomé Mitre (stră-stră-nepotul fondatorului), deține pachetul de acțiuni de control al ADEPA, asociația editorilor de presă din Argentina, și al Papel Prensa, cel mai mare producător de hârtie de ziar al țării, împreună cu Grupo Clarín, și a fost implicat astfel în conflictul între soții președinți Kirchner și presă care a avut loc în cursul anilor 2008 și 2009.[5]

La începutul anului 2012, La Nación a cumpărat ImpreMedia, compania ce edita El Diario-La Prensa, La Opinión și alte ziare de limbă spaniolă din SUA.

Tirajul zilnic mediu al La Nación a fost de 165.166 de exemplare în 2012, reprezentând aproximativ 20% din tirajul cotidianelor din Buenos Aires; ziarul este, de asemenea, distribuit la nivel național și în întreaga lume vorbitoare de limbă spaniolă.[6]

Potrivit analizelor furnizate de analiștii de trafic Internet Alexa și SimilarWeb, situl La Nación se afla în august 2015 pe locul 9 și respectiv 17 în topul celor mai vizitate situri Internet din Argentina.[7][8] SimilarWeb plasează situl pe locul 4 în topul celor mai vizitate situri de știri din Argentina, acesta atrăgând lunar aproape 32 de milioane de vizitatori.[8][9]

  1. ^ a b El País: El periódico conservador argentino La Nación ha cumplido 115 años
  2. ^ Clarín: Hace 90 años "Crítica" salía a renovar la prensa argentina (Spanish)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Diario La Nación: El fundador y la fundación (Spanish)
  4. ^ La Nación: Un rascacielos diferente (Spanish)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Tiempo Argentino (18 Dec 2010) (Spanish)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Clarín vende un 32% menos que en 2003 y reduce su presencia en el mercado de diarios (Clarin sells 32% less than in 2003 and reduced its presence in the market daily)”. Telam. . Accesat în . 
  7. ^ „lanacion.com.ar Site Overview”. Alexa. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ a b „Lanacion.com.ar Analytics”. SimilarWeb. Accesat în . 
  9. ^ „Top 50 sites in Argentina for News And Media”. SimilarWeb. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]