Limbi izolate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Limbile izolate sunt limbi care nu se înrudesc cu nici o altă limbă cunoscută, sau cel puțin nu s-a putut (încă) demonstra că se înrudesc cu vreo altă limbă. Cu alte cuvinte, o limbă este izolată atunci când este singura din familia sa de limbi.

O limbă izolată este orfană, adică apartenența ei la o familie lingvistică cunoscută nu a fost dovedită. Exemplul cel mai cunoscut este basca, care este vorbită în Spania și în Franța. Este foarte diferită față de limbile vecine, care sunt indo-europene. Lingviștii au comparat basca cu alte limbi vorbite în Europa, în Caucaz și chiar în America, dar până acum nu a fost demonstrată nicio înrudire. Coreeana este o altă limbă cunoscută izolată, deși unii lingviști au propus o legătură cu limbile altaice sau japoneza. Japoneza este ea insăși adesea considerată drept o limbă izolată, dar ea ar aparține cel mai bine unei familii lingvistice mici, japoneza, care include unele limbi înrudite precum okinawa.[1]

Motive[modificare | modificare sursă]

Există mai multe motive pentru existența unor limbi izolate:

  • limbi înrudite dispărute sau necunoscute, o limbă izolată, ar putea să fi avut limbi înrudite, dar toate au dispărut, fără eventuale urme;
  • Izolare îndelungată, o limbă separată de „limba mamă” pentru perioadă îndelungată devine diferită de limbile provenite de la aceeași „limba mamă” .

Lista limbilor izolate[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ [http://lingvo.info/ro/babylon/language_families Familii lingvistice "Înrudiri între limbi"], accesat în 10 octombrie 2018