Libertate de panoramă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru îndrumări privind utilizarea imaginilor în cadrul Wikipediei în contextul „libertății de panoramă”, a se vedea Commons:Freedom of panorama.
O sculptură metalică mare reprezentând un trandafir roşu pe o movilă înierbată, cu copaci desfrunziţi şi alte sculpturi în fundal
O imagine cu sculpturi din Berlin, publicată conform prevederilor libertăţii de panoramă din legislaţia germană
Legi ale proprietății intelectuale
Scale of justice 2.svg
Drepturi primare
Alte drepturi intelectuale
editează

Libertatea de panoramă (engleză freedom of panorama – FOP) este o prevedere în diferitele legislații ale drepturilor de autor. Expresia provine din cuvântul german Panoramafreiheit ("libertatea panoramei"). Ea permite executarea și publicarea fotografiilor și filmărilor, sau crearea altor reprezentări (cum ar fi picturile) ale clădirilor, sculpturilor sau ale altor opere de artă, amplasate permanent în spațiul public și deja plătite autorilor respectivi, ale căror drepturi de autor (proprietate intelectuală) sunt prin consecință caduce, astfel că autorii operelor respective nu pot acționa împotriva creatorilor și distribuitorilor de imagini derivate.[1] Ca exemplu practic, un cetățean care se fotografiază sau filmează în fața unei clădiri, unei opere de artă sau oricărei alte lucrări grafice (cum ar fi planul unui oraș) sau volumice (cum ar fi reconstituirea unui animal preistoric) din spațiul public, și care difuzează fotografia sau filmul în rețeaua publică, nu poate fi pârât de autorii sau proprietarii lucrărilor respective și nu va fi pedepsit de lege. Acolo unde legea nu asigură libertatea de panoramă, deținătorii drepturilor de autor sunt singurii în măsură să autorizeze crearea și distribuirea de lucrări derivate (en).


Legislația pe plan mondial[modificare | modificare sursă]

Multe țări au prevederi similare, care limitează aplicarea dreptului de autor, pentru a permite explicit executarea fotografiilor cu scene din locuri publice sau scene fotografiate din locuri publice. Totuși, interpretarea acestui principiu poate diferi considerabil în diferite țări.[1]

Uniunea Europeană[modificare | modificare sursă]

Domenii cu libertate de panoramă în țările europene:

     liber, inclusiv interioare publice, cu excepția interioarelor clădirilor operelor, școlilor și a holurilor de intrare ale muzeelor și sediilor comerciale

     liber, inclusiv interioare publice și opere de artă

     liber pentru clădiri, dar pentru interioare publice și opere de artă doar pentru uz necomercial

     liber, inclusiv pentru opere de artă

     liber doar pentru clădiri

     liber doar pentru uz necomercial

     nu este liber

     nu există informații
(Andorra, Monaco și San Marino)

În Uniunea Europeană, Directiva 2001/29/EC (en) prevede că țările membre pot prevedea în legislațiile lor posibilitatea libertății de panoramă, dar nu le obligă s-o aibă.[2]

Libertatea de panoramă este definită în articolul 59 al legislației germane privind drepturile de autor (germană Urheberrechtsgesetz),[3] în secțiunea 62 a legislației drepturilor de autor din Regatul Unit „Drepturi de autor, proiecte și brevete, 1988” (engleză Copyright, Designs and Patents Act 1988),[4] și ea există și în alte țări,[5] de fapt în majoritatea țărilor membre.

Pe de altă parte, există țări europene ca Italia[6] și Islanda,[7] unde nu există libertatea de panoramă. În Italia, în pofida unor proteste oficiale[8][9] ale avocatului Guido Scorza și jurnalistului Luca Spinelli (care a ridicat problema),[6] publicarea reproducerilor fotografice ale locurilor publice este, conform legislației italiene, prohibită.[10][11] Ba mai mult, conform legii Codice Urbani (it), pentru utilizarea comercială a imaginilor „bunurilor culturale” (în care se poate încadra orice obiect sau loc cultural sau artistic) este obligatorie obținerea autorizației reprezentanței locale a Ministerului Artelor și Moștenirii Culturale, „Soprintendenza”.

Unele țări, ca Franța sau Belgia, nu permit executarea imaginilor operelor artistice cum ar fi cele de arhitectură sau sculptură amplasate în locuri publice decât în condițiile „includerii incidentale”. În Franța, dacă opera de artă este subiectul principal — și nu apare doar în fundal — este nevoie de permisiunea autorului, cea a deținătorului nefiind suficientă.[12]

Litigii[modificare | modificare sursă]

Un exemplu de litigiu datorat legislației eterogene a EU este Hundertwasserentscheidung (de), caz câștigat de Friedensreich Hundertwasser în Germania împotriva unei companii germane pentru o fotografie a unei clădiri din Austria.[13]

Un exemplu de caz în care nu s-au invocat drepturile de autor, ci Codice Urbani, caz care a ajuns la Curtea de Casație (supremă) din Italia este Ministero dei Beni e delle Attività Culturali vs. Stoneage S.r.l. (Cass. civ. Sez. VI - 1 Ordinanza, 23-04-2013, n. 9757, rv. 626365).

Australia[modificare | modificare sursă]

În Australia libertatea de panoramă este prevăzută în legea federală Copyright Act 1968, secțiunile 65–68. Secțiunea 65 prevede: „Drepturile de autor asupra unei lucrări (…) amplasate, altfel decât temporar, în locuri publice sau care sunt deschise publicului nu sunt afectate de executarea picturilor, desenelor, gravurilor sau fotografierea ei, sau prin includerea lucrării într-un film cinematografic sau o emisiune de televiziune”. Asta se aplică oricărei „lucrări artistice”, cum este definită în paragraful (c) al secțiunii 10: „lucrare de artă” (dar nu măștilor pentru circuite integrate).[14] Asta înseamnă că alte lucrări de artă, cum ar fi picturile murale, nu sunt incluse în această prevedere.[15][16] Secțiunea 66 a legii prevede și excepții similare pentru clădiri.[14]

Statele Unite[modificare | modificare sursă]

Legea drepturilor de autor din Statele Unite (en), nu cuprinde nicio prevedere expresă.[4] Singurul articol semnificativ este 17 USC 120(a),[17] care exonerează creatorii reprezentărilor vizuale ale clădirilor de a cere aprobarea arhitectului deținător al drepturilor de autor.[18][19] Însă această libertate pentru clădiri nu se aplică și operelor de artă.[19]

Fosta URSS[modificare | modificare sursă]

Legea dreptului de autor din Republica Moldova a fost modificată în iulie 2010 pentru a permite libertatea de panoramă.[20] Același lucru s-a întâmplat în Armenia, în aprilie 2013.[21] În Federația Rusă, legea dreptului de autor a fost adaptată parțial conceptului de libertate de panoramă la 1 octombrie 2014; începând cu această dată, oricine are voie să fotografieze clădiri și grădini vizibile din locuri publice, dar nu și sculpturi sau alte obiecte de artă tridimensionale.[22] Restul statelor din fosta URSS, inclusiv Țările Baltice (membre ale UE), nu au libertate de panoramă.

Din punctul de vedere al Wikipediei[modificare | modificare sursă]

Unul dintre principiile Wikipediei este că ea are un conținut liber. Ca urmare, dreptul de a folosi imaginile doar în scopuri necomerciale nu-i este util. În imaginile de mai jos se prezintă situația pe plan mondial, respectiv european, din punctul de vedere al Wikipediei.

Libertatea de panoramă în lume conform necesităților Wikipediei (țările unde libertatea de panoramă este doar în scopuri necomerciale sunt figurate tot cu roșu)


Domenii cu libertate de panoramă în țările europene conform necesităților Wikipediei:

     liber, inclusiv interioare publice, cu excepția interioarelor clădirilor operelor, școlilor și a holurilor de intrare ale muzeelor și sediilor comerciale

     liber, inclusiv interioare publice

     liber

     liber doar pentru clădiri

     nu este liber

     nu există informații
(Andorra, Monaco și San Marino)

Lucrări bidimensionale[modificare | modificare sursă]

Prevederile exacte privind permisiunile de a executa imagini în locuri publice dacă în imagini apar lucrări protejate de drepturi de autor diferă de la țară la țară.[1] În cele mai multe țări acestea se referă la lucrările tridimensionale[4] care sunt expuse permanent în locuri publice, prin „permanent” înțelegându-se „pe toată durata de viață a lucrării”.[23] În Elveția este admisă și executarea și publicarea imaginilor lucrărilor bidimensionale, cum ar fi picturile murale și graffiti, însă aceste imagini nu pot fi folosite în același scop cu cele originale.[23]

Spațiul public[modificare | modificare sursă]

Multe legislații conțin deosebiri subtile cu privire la spațiul public și proprietatea privată. În timp de în Austria situarea fotografului este irelevantă,[1] în Germania permisiunea este valabilă doar dacă imaginea este executată din spațiul public, fără alte accesorii cum ar fi scări, platforme elevatoare, avioane etc.[3] În anumite cazuri permisiunea este valabilă și pe proprietăți private, de exemplu în parcuri private unde accesul publicului este admis și în castele unde nu există restricții la intrare, dar uneori proprietarul poate cere o taxă pentru utilizarea comercială a imaginilor.[24]

În unele țări din Europa de Est legile drepturilor de autor limitează permisiunile la uzul necomercial al imaginilor. La fel pentru Rusia.[25]

După cum se vede din harta de mai sus, există diferențe și în definirea „spațului public”. În majoritatea țărilor (de exemplu Germania[3]) acesta se referă doar la exterioare, în timp de în alte țări (de exemplu Regatul Unit[4] și Rusia[26]) includ și unele interioare, cum ar fi cele din muzeele unde accesul publicului este permis.

A existat o controversă între fotografi filipinezi și conducerile unor stabilimente. La 12 iunie 2013 de Ziua Independenței Filipinelor grupul de fotografi Bawal Mag-Trage Dito a organizat un protest pentru libertatea dreptului de a fotografia în locuri istorice și publice, în special la Luneta Park și Intramuros. Conducerea parcului a impus o taxă pentru fotografii executate cu aparate DSLR în scopuri comerciale, dar agenții de pază au cerut taxa de 500 de pesos și pentru fotografiile executate în scopuri necomerciale, cerere interpretată drept „extorcare de fonduri”. Grupul a susținut de asemenea că există o discriminare a fotografilor filipinezi față de cei străini, conducerea parcului fiind îngăduitoare cu aceștia din urmă. Nu există nici o politică oficială privind fotografierea în locuri publice și grupul a cerut legislativului să elaboreze o lege în domeniu.[27]

Legislația antiteroristă[modificare | modificare sursă]

Au apărut tensiuni în țările unde libertatea de a fotografia în locuri publice a intrat în conflict cu recenta legislația antiteroristă (en). În Regatul Unit împuternicirile acordate poliției în conformitate cu secțiunea 44 a legii Terrorism Act 2000 (en) au fost folosite pentru a împiedica numeroși fotografi amatori și profesioniști să facă fotografii în locuri publice. Poliției nu i se cerea să aibă nici măcar „suspiciuni rezonabile” că o persoană este un terorist pentru a o opri și percheziționa.[28] Deși legea nu interzice fotografierea, criticii au afirmat că aceste puteri au fost utilizate în mod abuziv pentru a împiedica fotografierea legală.[29] Cazuri notabile au fost cele al unui elev, al unui membru al parlamentului[30] și al unui fotograf al BBC.[31] În urma litigiilor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului aceste împuterniciri au fost reduse și s-au dat instrucțiuni să nu fie aplicate împotriva fotografilor.[32]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d de D. Seiler, Gebäudefotografie in der EU – Neues vom Hundertwasserhaus, în Photopresse 1/2 (2006), p. 16, accesat 2007-09-20.
  2. ^ de nn, Panoramafreiheit, accesat 2015-06-28, v. și [1].
  3. ^ a b c de D. Seiler, Fotografieren von und in Gebäuden, în visuell 5/2001, p. 50, accesat 2015-06-28, v. și [2]
  4. ^ a b c d en H. Lydiate, Advertising and marketing art: Copyright confusion, accesat 2015-06-28, v. și [3]
  5. ^ de D. Koetz, Erlaubnis zum Ablichten von Sehenswürdigkeiten, în Photographie 10/2002, accesat 2015-06-28
  6. ^ a b it Luca Spinelli, Wikipedia cede al diritto d'autore, Punto Informatico, accesat 2015-06-28
  7. ^ is Salvör Gissurardóttir, Bannað að birta mynd af Hallgrímskirkju, accesat 2015-06-28
  8. ^ it Franco Grillini, Cinzia Dato, Diritto di panorama, interpelare în parlament, arhivat 2008-10-25, accesat 2015-06-28
  9. ^ it Luca Spinelli, Iniziativa per la Legge sul diritto d’autore: dare un senso al degrado, accesat 2015-06-28
  10. ^ it Legge 22 aprile 1941 n. 633, aceseat 2015-06-28
  11. ^ it Decreto Legislativo 22 gennaio 2004, n. 42, accesat 2015-06-28
  12. ^ fr Article L.112-2 du Code de la propriété intellectuelle, data 1992-07-01, accesat 2015-06-28
  13. ^ de Rechtsprechung: BGH, 05.06.2003 - I ZR 192/00, accesat 2015-06-28
  14. ^ a b en Copyright Act 1968 (cuprins), accesat 2015-06-28
  15. ^ en Arts Law Centre of Australia, Street photographer’s rights, Arts Law Information Sheet, accesat=2015-06-28
  16. ^ en Photographers & Copyright, Australian Copyright Council, accesat=2015-06-28: „You will generally need permission to photograph other public art, such as murals”
  17. ^ en United States Code/Title 17/Chapter 1/Section 120, accesat 2015-06-28
  18. ^ en Robert A. Gorman, Copyright Law, ed. a 2-a, U.S. Federal Judicial Center, 19 iunie 2006, pp. 48–166, accesat 2015-06-28
  19. ^ a b en Dianne Brinson, The Law for Photographers: Do I Need Permission?, accesat 2015-06-28
  20. ^ Dr. Eugene Stuart, Eduardo Fano, Linda Scales, Gerda Leonaviciene, Anna Lazareva (1 iulie 2010). „Intellectual Property Law and Policy. Law approximation to EU standards in the Republic of Moldova” (în engleză) (PDF). IBF International Consulting, DMI, IRZ, Nomisma, INCOM, Institute of Public Policy. http://www.ncu.moldova.md/public/files/publication/armonizare/SLAG_IP_ENG.pdf. Accesat la 29 iunie 2015. 
  21. ^ hy Legislation: National Assembly of RA, parliament.am, accesat 2015-06-28}}
  22. ^ О внесении изменений в части первую, вторую и четвертую Гражданского кодекса Российской Федерации и отдельные законодательные акты Российской Федерации. Статья 3, cтраница 2” (în rusă). Duma Rusească. 5 martie 2014. http://pravo.gov.ru/proxy/ips/?docbody=&nd=102171743&rdk=&backlink=1. Accesat la 29 iunie 2015. 
  23. ^ a b de M. Rehbinder, Schweizerisches Urheberrecht, ed. a 3-a, p. 158, Berna: Stämpfli Verlag, 2000, ISBN 3-7272-0923-2, v. și §27 URG (Elveția), accesat 2015-06-28
  24. ^ de Decizia Curții Federale a Germaniei în favoarea Fundației pentru Castelele și Grădinile Prusace (germană Stiftung Preußische Schlösser und Gärten), 17 decembrie 2010, accesat 2015-06-28
  25. ^ en M. Elst, Copyright, Freedom of Speech, and Cultural Policy in the Russian Federation, Leiden/Boston: Martinus Nijhoff, 2005 p. 432f, ISBN 90-04-14087-5
  26. ^ en M. Elst, p. 432, nota de subsol 268. V. și ru Articolul 1276 din partea a IV-a a Codului Civil (în vigoare din 1 ianuarie 2008)
  27. ^ en Nadezhda Tanola, Photographers to declare June 12 as ‘Freedom to Shoot Day’ 12 iunie 2013, accesat 2015-06-28
  28. ^ en Photography and Counter-Terrorism legislation, circulară a Home Office 012/2009, accesat 2015-06-28
  29. ^ en Tom Geoghegan, Innocent photographer or terrorist?, BBC News, 17 aprilie 2008, accesat 2015-06-28
  30. ^ en Tory MP stopped and searched by police for taking photos of cycle path, Daily Telegraph, 6 ianuarie 2009, accesat 2015-06-28
  31. ^ en Justin Davenport, BBC man in terror quiz for photographing St Paul's sunset, Evening Standard, 27 noiembrie 2009, accesat 2015-06-28
  32. ^ en Section 44 Terrorism Act, Liberty, accesat 2015-06-28

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Libertate de panoramă